Tranziția de gen este un proces personal prin care o persoană transgen își aliniază diferite aspecte ale vieții sale cu identitatea de gen pe care o simte. Aceasta include de regulă trei dimensiuni principale: tranziția socială, tranziția medicală și tranziția legală.
Tranziția socială
Tranziția socială include alegerea unui nume nou, folosirea unor pronume conforme identității de gen, modificarea îmbrăcămintei precum și utilizarea toaletelor sau vestiarelor care corespund identității de gen.
Pentru mulți oameni transgen, tranziția socială este un proces complex, marcat de interacțiuni adesea tensionate cu o societate care are reguli rigide despre gen. Persoanele non-binare, genderqueer sau genderfluid au propriile modalități de a exprima identitatea, fie prin haine, fie prin modul în care interacționează cu ceilalți.
Tranziția socială nu înseamnă doar expresie personală, ci și validare din partea celor din jur. Toți oamenii se confruntă cu acest aspect într-o anumită măsură: fie că vrem să fim percepuți ca atrăgători, siguri pe noi sau puternici, ajustăm modul în care ne îmbrăcăm sau ne comportăm pentru a obține validare. Doar că, pentru oamenii transgen, aceste alegeri pot fi privite cu ostilitate și sancționate social.
Citește și: „12 ani am crescut o fată, și îmi vor trebui încă 12 ca să înțeleg că am băiat”. Mama și bunica unui adolescent transgen povestesc istoria lor
Tranziția medicală
Cea mai discutată în mass-media, tranziția medicală nu este un pas obligatoriu și nu toți oamenii transgen o fac. Aceasta include terapia hormonală și intervențiile chirurgicale de reafirmare a genului.
Multe persoane transgen aleg tranziția medicală pentru a-și alinia corpul cu genul resimțit, dar pentru altele acest pas nu este accesibil, fie din cauza costurilor ridicate, fie din lipsa serviciilor medicale adecvate în comunitățile de unde vin. Iar în unele cazuri, contextul social sau legal face tranziția medicală periculoasă.
Printre cele mai comune opțiuni medicale se numără terapia hormonală, care implică administrarea de testosteron, progesteron sau estrogen pentru modificarea caracteristicilor sexuale secundare, cum ar fi creșterea părului facial, schimbările vocii, distribuția grăsimii corporale sau dezvoltarea sânilor. De asemenea, chirurgia de reafirmare a genului poate include mastectomia pentru bărbații transgen sau augmentarea mamară pentru femeile transgen, precum și intervenții asupra organelor genitale.
Un aspect esențial de subliniat este că o persoană transgen nu trebuie să-și modifice corpul pentru a fi recunoscută ca aparținând genului său. Normele care definesc ce înseamnă a arăta “feminin” sau “masculin” sunt convenții sociale și merita să fie privite critic.
Citește și: „Dacă nu îl voi susține eu, atunci cine?”: Povestea unei mame singure care își sprijină copilul trans în lupta cu disforia de gen
Tranziția legală
Tranziția legală se referă la schimbarea documentelor oficiale – buletin, pașaport, certificat de naștere – pentru a reflecta corect identitatea de gen. Aceasta poate implica schimbarea numelui, a genului legal (numit și marker de gen) sau a ambelor.
Pentru multe persoane transgen, tranziția legală nu este doar o confirmare oficială a identității lor, ci și o chestiune de siguranță. Atunci când documentele lor corespund identității reale, riscul de a fi discriminați sau agresați este redus.
În Moldova, în prezent, nu există o procedură simplă și accesibilă pentru tranziția legală. Procesul este umilitor, consumă timp și poate deveni periculos, deoarece implică deseori evaluări psihologice invazive și aprobări birocratice arbitrare. Din acest motiv, mulți persoane transgen din Moldova rămân blocați între identitatea lor reală și un sistem care refuză să-i recunoască.
Citește și: „M-am simțit umilită”. O tânără trans din Chișinău merge în instanță, după ce i s-a refuzat deservirea la o bancă din Chișinău
Tranziția de gen nu este un drum prestabilit. Unele persoane transgen aleg să parcurgă toate etapele tranziției, altele doar pe cele care li se potrivesc. Autenticitatea unei persoane transgen nu este condiționată de câte schimbări face, pentru că identitatea de gen nu este vizibilă – este un sentiment intern.
