28 Octombrie 2024 – Jurnalul gay
Am crescut cu ideea că, pentru a fi acceptat, trebuie să fiu perfect. Deși în terapie am învățat că perfecțiunea nu aduce validare, totuși, această idee continuă să-mi afecteze relațiile gay. Să le luăm pe rând!
Zilele astea am dat peste un citat de Rabindranath Tagore, un scriitor, poet, filozof și muzician indian considerat una dintre cele mai importante figuri literare ale secolului XX. Citez, „When I stand before thee at the day’s end, thou shalt see my scars and know that I had my wounds and also my healing.”
Traducerea ar fi aceasta: „Când voi fi în fața ta la sfârșitul zilei, îmi vei vedea cicatricile și vei ști că am avut rănile mele și, de asemenea, vindecarea mea.”
O relație romantică implică un anumit grad de intimitate între parteneri. Intimitatea la rândul ei înseamnă să îți permiți uneori să fii vulnerabil. Cu asta comunitatea gay stă cam prost.
Majorității bărbaților gay le este frică să fie vulnerabili, și să nu crezi că facem asta în mod conștient. Ne e frică să fim vulnerabili pentru că experiențele noastre ne-au programat astfel! Asta din cauza faptul că am crescut, și continuăm să trăim, într-o lume cis-hetero care nu ne prea are la inimă. Până la urmă, suntem niște ”trădători” ai tribului Masculin, care iubim și facem sex pe ”invers.”
În trecut, atunci când eram vulnerabil eram judecat că sunt prea sensibil. Bărbații, după cum bine știți, TREBUIE!? să fie puternici. Apoi, în viața mea de adolescent am fost exclus de grupurile de băieți pentru că eram prea ”moale.” Așadar am învățat că dacă îmi arăt vulnerabilitatea voi fi exclus. Sună cunoscut, nu-i așa? În general, în cultura noastră, nu se încurajează să fii vulnerabil. Pe termen lung asta ne afectează relațiile de orice fel.
Cum putem construi o relație care să dureze, dacă, unu, ne este frică să fim vulnerabili, doi, nici nu acceptăm vulnerabilitatea altora?
Pentru a fi vulnerabil cu alții, în primul rând, e necesar să învățăm să fim vulnerabili cu noi înșine. Înseamnă să acceptăm imperfecțiunea și schimbarea și cicatricile din trecut. Iar dacă îmi vei reproșa că asta e o formă de masochism, păi bine, mai pe scurt, încearcă! S-ar putea să-ți placă! Doar astfel putem ajunge la o înțelegere mai completă a sinelui.
Apropo de cicatrici, săptămâna asta m-am văzut cu tip cu care am petrecut noaptea împreună. Totul a fost atât de frumos. La un moment dat am ajuns să vorbim despre ce ne dorim în viitor. El mi-a zis că s-ar bucura dacă ar găsi ceva – se referea la relație – permanent. Imediat a urmat un dar. „Dar e foarte important ca totul să fie în secret.”
Alertă de homofobie internalizată! Cu riscul de a părea arogant, i-am zis că suferă de aceasta. Mi-a tăiat-o brusc, pe un ton deranjat, că e alegerea lui conștientă și nu are nici o legătură cu rușinea internalizată. OK! You do you!
Fiecare dintre noi, bărbații gay, a trecut prin experiențe dureroase și a fost etichetat drept gay înainte de înțelege ce înseamnă asta. O bună parte din viața noastră este umbrită de rușine și vină, iar cei care aleg să fie toată viața ascunși vor trăi mereu în frică și neacceptare.
Toate aceste experiențe traumatizante ne fac foarte sensibili la invalidare. Iată de ce, de obicei fugim de aceste aspecte ale experienței noastre, crezând că dacă vom fi mai puțin vizibili totul se va rezolva de la sine. În același timp ne dorim cu toată ardoarea să avem un partener care să ne iubească. Crezi că aceasta este posibil dacă trăiești în rușine?
În încercarea noastră de a găsi iubirea adevărată, ajungem să ne creăm o imagine idealizată despre cum trebuie să fie alesul nostru fără a fi gata să fim vulnerabili cu alesul nostru. Să reflectăm un pic la felul cum încep relațiile gay.
În primă fază suntem fermecați de el. Dopamina ajunge la cote maxime și totul ni se arată în nuanțe de roz. Ne imaginăm că vom trăi fericiți împreună până la adânci bătrâneți atunci când moartea ne va despărți. Dar cred că ai realizat și tu că nu suntem prințese disney, realitatea e alta!
Pentru doi gay care încep o relație, ”pericole” sunt peste tot. Unul dintre iubiții mei devenea violent dacă, plimbându-ne prin oraș, cineva se uita la noi într-un mod care lui i se părea suspect. Altădată, eram împreună la rollerdrome și cineva ne-a întrebat: „Voi, băieți, sunteți iubiți?” Am plecat de acolo fix în acel moment, iar el a devenit foarte rece cu mine. După un anumit timp a început să mă învinovățească pe mine. Eu eram prea gay și asta expune pe amândoi.
Din cauza rușinii, în momentele când e necesar să fim vulnerabili unul cu celălalt, ne închidem pentru a ne proteja. Relațiile sunt mai mult decât o simplă împărțire a momentelor fericite. Cu toții ne dorim un partener care să fie alături de noi în momentele în care suntem vulnerabili, dar ne este frică și rușine să ne arătăm cicatricile. Cel puțin asta mi s-a întâmplat într-o altă relație care a durat cinci ani.
Pentru a evita propria vulnerabilitate, el nu putea să mă vadă vulnerabil. Când eram trist îmi spunea „nu îmi place de tine așa, vreau să te văd fericit!” Atunci aceste cuvinte îmi provocau durere, acum înțeleg că, pentru el care a fost învățați să asocieze fericirea cu o formă de „siguranță” sau de acceptare, asta însemna că tristețea sau vulnerabilitatea mea erau semne de slăbiciune, ceva ce trebuia ascuns sau ignorat. Te regăsești?
Cum ar fi fost dacă, în loc să evite propriile sale emoții inconfortabile, propriile răni, proiectate pe mine, am fi discutat despre asta? În loc să ne apropie, această încercare de a elimina disconfortul ne-a îndepărtat.
Îmi apăruse într-o zi pe Co-star următorul mesaj: Iubirea nu este un sentiment, iubirea este acțiune. Dacă ai ajuns până aici, vreau să te gândești bine la acesta. Sunt convins că și tu îți dorești un partener care să fie alături de tine nu doar când ești bine, ci și atunci când ești vulnerabil, nesigur sau chiar frânt.
Învață să vezi în stările vulnerabile o invitație spre o intimitate mai profundă, nu un motiv de a te îndepărta. O relație nu este despre a ne menține unul pe celălalt într-o stare de euforie constantă, ci a crește împreună în călătoria numită iubire care vine la pachet cu rănile, cicatricile, rușinea și momentele de nesiguranță.
Xoxo! Până data viitoare! 🖤
