Există opinii care susțin că a fi gay este o alegere. Dar să fim serioși, cine ar „alege!” să fie supus discriminării și marginalizării din partea celor din jur doar pentru a „adapta un stil de viață.” Nimeni nu poate alege de cine se îndrăgostește sau de cine este atras.

Ideea că cineva ar decide în mod conștient să fie gay este absurdă și complet deconectată de realitatea complexă a orientării sexuale. În loc să căutăm explicații nefondate, ar trebui să înțelegem că sexualitatea este un aspect natural, nu o alegere.

La una dintre sesiunile mele despre orientarea sexuală și identitatea de gen cu ofițerii de poliție din sudul țării, unul dintre ei m-a întrebat: „Păi, ca să știi că îți place ceva, ar trebui să guști și din ceea ce nu îți place, nu?” Această întrebare evidențiază modul în care unii heterosexuali percep orientarea sexuală, considerând că aceasta ar fi o alegere. Pentru ei, faptul că sunt atras de bărbați este validat doar printr-o încercare eșuată cu o femeie, ca și cum orientarea mea sexuală nu ar putea fi autentică decât după o dezamăgire.

Cu toți avem o orientare sexuală și o identitate de gen care nu sunt dictate de alegeri conștiente sau de preferințe superficiale. Am zâmbit și i-am răspuns simplu: „Păi, dacă e așa, nici tu nu poți fi sigur că ești heterosexual dacă nu ai gustat din experiența homosexuală.”

Orientarea sexuală nu este egal cu sex

Orientarea sexuală reprezintă atracția emoțională, romantică sau sexuală pe care o simte o persoană față de alte persoane. Cele mai cunoscute orientări sexuale sunt homosexualitatea, heterosexualitatea și bisexualitatea. Mai trebui să știm că orientarea sexuală diferită de sexul biologic sau de identitatea de gen și nu se referă la acte sexuale în sine. Ea este o parte importantă și naturală a personalității fiecărei persoane, nu o alegere sau un comportament temporar.

În 1993, un studiu publicat în revista Science a arătat că familiile cu doi frați homosexuali aveau o probabilitate mare de a avea anumiți markeri genetici pe cromozomul X, în regiunea Xq28. Această ipoteză a generat titluri de presă despre o posibilă „genă gay” și a stârnit discuții despre etica avortului unui făt „gay”.

De asemenea, au apărut titluri despre o „genă a alcoolismului” și despre o „genă a războinicului”. Mă întreb când se va descoperi „gena homofobiei”; poate că atunci vom putea scăpa de acest comportament toxic

Cercetările ulterioare au arătat că genele nu controlează complet comportamentul, ci reglează producția de aminoacizi, care se combină pentru a forma proteine. Existența sau absența unei proteine poate influența aspecte precum toleranța la alcool sau starea de spirit, dar a afecta ceva nu înseamnă a avea control total asupra lui.

După anul 2000, oamenii de știință au început să analizeze creierul pentru a explica preferințele sexuale, însă nu există încă o explicație științifică exactă în acest sens.

Cum se formează orientarea sexuală?

Răspunsul este simplu. Nimeni nu știe. Așa cum nimeni nu știe cum se formează orientarea heterosexuală. Ceea ce știm exactitate, este că educația și cultura joacă un rol major în formarea percepțiilor despre persoanele homosexuale.

Membrii comunității LGBTQ+ trăiesc în frică și în mod regulat sunt contestați, examinați și condamnați de persoanele ”normale,” care par convinse că homosexualitatea este o „alegere de stil de viață.”

Asemenea idei sunt răspândite de politicieni și lideri religioși, care susțin că homosexualitatea este o „alegere de stil de viață”, periclitând astfel familia tradițională din societatea moldovenească. Prin această retorică, ei cultivă frica în rândul populației, afirmând că „homosexualii vor corupe copiii”, ceea ce amplifică stigmatizarea comunității LGBTQ+.

Dezbaterea despre homosexualitate și afirmația că este o alegere rămân persistente, iar mulți aleg să creadă sincer în ele. Întrebarea pe care ar trebuii să ne o punem este, de ce cineva ar alege să fie suspus discriminării, așa cum ai alege o mașină sau un tatuaj?

Câteva clarificări

Dacă desfășurăm ideea de alegere, am putea presupune că oamenii nu au nicio orientare sexuală, până în momentul în care aleg una. Iar unii oameni aleg homosexualitatea.

Probabil acest lucru se întâmplă într-un moment al adolescenței, perioadă în care se produce tranziția către maturitatea sexuală, însoțită uneori de schimbări radicale de comportament. Este oare alegerea homosexualității doar un alt exemplu de nonconfromism, cum ar fi să te razi pe cap sau să porți haine ciudate?

Problema cu această afirmație este că rebeliunea adolescentină este în mare parte temporară; părul crește la loc, ținutele pot fi schimbate, dar cei care „aleg” homosexualitatea par să rămână cu ea. În timp ce nonconformismul poate implica decizii personale, orientarea sexuală se bazează pe atracții și sentimente autentice, ceea ce o face mult mai profundă decât simpla dorință de a provoca.

Deci poate că este vorba de un „stil de viață”, așa cum susțin mulți? Să facem un exercițiu de imaginație. O persoană vede opresiunea, ratele de sinucidere, discriminarea și hărțuirea, inegalitatea, riscul crescut de probleme de sănătate mintală sau abandonul din partea familiei la cre sunt supuse persoanele LGBTQ+ și se gândesc: „Ce viață minunată. Vreau să trăiesc astfel”. Acest lucru pare puțin probabil.

De asemenea, dacă orientarea sexuală este o alegere, atunci ar trebui să poți alege să fii din nou heterosexual dacă nu „merge” să fii homosexual. În mod logic, o persoană heterosexuală ar putea deveni și ea homosexuală. Dacă lucrurile stau așa, atunci nu ești de fapt heterosexual, doar că nu ai întâlnit încă persoana potrivită.

Cei care susțin că homosexualitatea este o alegere afirmă că este o alegere greșită. Acest lucru sugerează că ei cred că toată lumea este de fapt, la un nivel fundamental, heterosexuală. Așadar, persoanele care optează pentru homosexualitate aleg în mod conștient orice, de la relații intime până la întâlniri sexuale cu persoane de care nu sunt atrase fizic.

Să mergi constant împotriva celor mai elementare impulsuri pentru a te ține de o alegere pe care ai făcut-o la un moment dat? Stilul de viață ar trebui să fie foarte atrăgător pentru a justifica acest lucru, dar așa cum am văzut anterior, nu pare este.