30 Decembrie 2024 – Jurnalul Gay
2024 mi-a fost mentor, prieten, iar uneori un învățător aprig. Fiecare moment, fie plin de bucurie sau durere, m-a adus mai aproape de mine. În ultimul jurnal din acest an, am hotărât să prezinte propriul meu 2024 Unwrapped, ca un playlist emoțional care m-a transformat.
Track 1: Acceptarea imperfecțiunilor
Primăvara m-a dus înapoi la rădăcini, în satul natal, acolo unde am dat față în față cu fricile mele de la 17 ani. Călătoria acasă a fost plină de multe griji. Știam că nu mai putea să mai fug. Așa că am mers în sat ca să-i privesc în ochi pe cei care au expus public orientarea mea sexuală. Pe cei care mă judecă și mă cred „păcătos.”
Această experiență m-a ajutat să înțeleg că acceptarea de sine nu înseamnă să lași în urmă trecutul dureros, ci să-l accepți. Am realizat că a fugi de durere înseamnă, în esență, să fugi de tine cel autentic. În același fel în care am fugit din Micleușeni, am ales să fug de emoțiile mele. Această fuga nu a făcut decât să adâncească rănile și să mă îndepărteze și mai mult de mine însumi.
După această călătorie mi-am asumat identitatea, iar articolul „[Coming out] Ziua Vizibilității Genderqueer sau de ce mă identific astfel” a devenit declarația mea de independență față de așteptările celorlalți.
Track 2: Vulnerabilitatea – hitul surpriză al verii
Vara a venit cu o relație intensă, scurtă, dar profundă, cu un grec de care m-am îndrăgostit nebunește. În doar trei luni, am trecut de la dragostea care îmi dădea aripi la prăpastia depresiei. Un adevărat rollercoaster emoțional.
Acea relație a activat toate insecuritățile mele și m-a obligat să renunț să masca de om autosuficient. M-am confruntat cu una dintre cele mai mari frici ale mele – Poate cineva să fie lângă mine și să mă iubească fără ca să fiu mereu bun și să mă accepte așa cum sunt, fără măști?
În eseul „Acceptarea imperfecțiunilor mi-a adus cea mai mare eliberare”, relatez despre cum experiența din vară m-a apropiat de copilul rănit din mine, și cum am ajuns să mă iubesc într-un mod autentic.
Această experiență m-a învățat o lecție majoră: vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, ci o punte către conexiuni reale. Articolul „De ce bărbații gay fug de vulnerabilitate și își sabotează relațiile” a fost punctul culminant al acestei realizări.
Track 3: Libertatea
Pe măsură ce am început să-mi accept vulnerabilitatea, am descoperit că libertatea vine atunci când îți creezi propriile reguli. Această cale de auto-descoperire m-a dus la un nou început, la o relație cu Eduard.
În articolul „Green Flags: Trecerea peste abis și un nou început” am scris despre cum după o perioadă de frici și nesiguranță, am început să mă deschid cu adevărat.
Relația cu Eduard este o confirmare a tot ce am învățat. Știu că pentru a iubi cu adevărat, trebuie mai întâi să te iubești pe tine, să îți accepți imperfecțiunile și să îți construiești o viață pe fundamentele propriei libertăți.
Bonus track – Human Rights Tulip
În mijlocul frământărilor personale, un moment de recunoaștere internațională mi-a oferit o perspectivă nouă. Nominalizarea mea pentru premiul Human Rights Tulip, acordat de Ministerul de Externe al Regatului Țărilor de Jos, a fost mai mult decât o onoare – a fost o reafirmare a muncii mele în sprijinul comunității LGBTQ+ din Moldova.
Această recunoaștere mi-a oferit energie nouă pentru a continua să-mi trăiesc viața cu autenticitate și să fac ceea ce pot mai bine: să folosesc vulnerabilitatea și curajul pentru a construi punți și a inspira schimbare.
Mulțumesc, 2024!
Privind în urmă, văd un an plin de descoperiri și vindecare. Am învățat să fiu vulnerabil fără teamă, să mă iubesc în imperfecțiunile mele și să-mi creez viața după regulile mele.
Pentru 2025, îmi doresc să continui pe acest drum al autenticității. Lecțiile anului 2024 sunt doar începutul. Și dacă există un lucru pe care l-am învățat, este că cel mai important pas pe care îl putem face este spre noi înșine.
Xoxo, ne auzim în 2025!
