„Băieții nu plâng!” Această expresie m-a însoțit la fiecare pas în copilărie și adolescență. De fiecare dată atunci când nu reușeam să performez în rolul de bărbat în devenire, mi se amintea că trebuie să fiu puternic, să pot face tracțiuni la bară, să-mi controlez gesturile și emoțiile. În momentele când mă simțeam copleșit și plângeam la școală, colegii băieți râdeau de mine și îmi spuneau că sunt ca o fetiță. Îmi amintesc clar o întâmplare din copilărie, atunci când am rugat-o pe mătușa mea să-mi vopsească și mie unghiile la fel ca surorii mele. Ea s-a uitat la mine și mi-a zis: „Băieților le cade cucul (se refera la penis) dacă își vopsesc unghiile.”

„Nu ne naștem bărbați sau femei, devenim bărbați sau femei!”

Mintea mea nu înțelegea exact ce înseamnă să fii bărbat, știam doar că nu sunt suficient de bărbat. Apoi am aflat că nu ne naștem bărbați sau femei, ci devenim bărbați sau femei!  (Un mare mulțumesc Simone de Beauvoir) 

Dar ce îl face pe un bărbat, Bărbat? Cromozomul Y? Penisul? Barba? Ce? În ultimii doi ani, după ce am trecut prin terapie și am depășit rușinea față de orientărea mea sexuale, am început să-mi chestionez identitatea mea. 

Am observat că simt aceeași senzație de disconfort și presiune, ca în copilărie, atunci când cineva presupune care este identitatea mea. Citind mai multe despre identitatea de gen, am început în anumite spații sigure să folosesc toate pronumele fără a accentua pe cele masculine. M-am simțit bine. 

Anul trecut, în cadrul unei tabere de vară, pentru prima data am avut curajul să mă identific ca o persoană fluidă. Reacția nu a fost ceea așteptată. Deși eram într-un mediu queer, cineva mi-a reproșat că nu există o asemenea identitate. A fost teribil de dureros. Niciodată nu am fost suficient de bărbat, iar acum când m-am identific ca o persoană fluidă mi s-a invalidat această identitate.

Mi-am zis atunci că experiența mea din copilărie este doar un lucru comun cu care se confruntă atât de multe persoane și că poate ar fi bine să nu vorbesc despre asta. Dar disconfortul provocat de faptul că cineva presupune că sunt bărbat și așteaptă să acționez ca un bărbat, nu a dispărut. 

După lungi introspecții și discuții am decis să nu mai tac, iar astăzi, de Ziua Vizibilității persoanelor Genderqueer, am ales să-mi fac coming out-ul ca o persoană genderqueer. 

Ce înseamnă să fii Genderqueer?

Conceptul a apărut în anii 90 ai secolului trecut, odată cu dezvoltarea mișcării queer, și caracterizează persoanele cu identitate fluidă. Deși la prima vedere pare un sinonim al termenului Non-binar, nu este același lucru. 

Persoanele genderqueer contestă normativitatea de gen și ideea comună că toate persoanele fie sunt masculine sau feminine. Deși unele dintre ele se identifică ca persoane transgen, aceștia sfidează construcțiile tradiționale ale idei de gen binar. 

În anul 2002, activista și scriitoarea Riki Wilchins scria în antologia „GenderQueer” că unele persoane au început să utilizeze acest termen cu referire la identitatea lor pentru că nu se regăseau în termenul de transgender, care pe atunci presupunea identificare cu unul din genurile binare sau aflarea în tranziție. 

Eu prefer să mă identific ca o persoană genderqueer pentru că simt că acest termen exprimă fluiditatea identității mele. Eu mă simt diferit în fiecare zi, iată de ce nu pot să-mi gândesc personalitatea în termeni exacți. Genderqueer îmi oferă libertatea de a fi fără a pune presiune pe cum ar trebuii să fiu.  

Înțelegerea genului ca pe un spectru

În capitolul cinci din cartea „Fenomenologia percepției”, filosoful Merleau-Ponty sugerează că ideea de corp este mai mult o creație culturală decât un fapt biologic natural. Cu alte cuvinte, corpul nostru preia semnificații în funcție de contextul istoric și cultural în care trăim.

Ceva ce adesea trecem cu vederea este faptul că sexul biologic nu este întotdeauna la fel cu genul care ni se atribuie la naștere. Există o varietate de experiențe ale identității de gen, inclusiv persoanele intersex, care nu se încadrează în modelul tradițional de sex masculin sau feminin.

Teoria queer contestă această idee și vede genul mai mult decât un simplu atribut biologic. Judith Butler, filozofă și teoreticiană feministă, cunoscută în special pentru contribuțiile ei în domeniul teoriei de gen și teoriei queer, afirmă că genul este, în esență, un act performativ. Suntem învățați de mici cum să ne comportăm, performăm, în funcție de sexul nostru atribuit la naștere.

Genul nu este strict binar, ci mai degrabă un spectru. Este o modalitate prin care ne adaptăm la lumea din jur și este modul prin care încercăm să ne definim identitatea în cadrul unei societăți. Genurile binare fac parte din ceea ce face individul uman în cadrul culturii contemporane, iar cei care se abat de la aceste norme sunt stigmatizați și marginalizați.

Este important să înțelegem aceste aspecte pentru a promova o înțelegere mai profundă și mai inclusivă a diversității umane.

Ce poți face pentru a sprijini persoanele din viața ta care sunt genderqueer?

Atunci când cineva se identifică în afara normelor binare, nu încerca să invalidezi experiența de viață a acestor persoane așa cum mi s-a întâmplat mie. 

Încearcă să nu îți asumi sau să presupui modul în care se identifică cineva doar după aparențele fizice. Nu poți ști cu adevărat cum se identifică cineva până acea persoana nu se autoidentifică sau întrebi. Asigurate că oferi aceleași informații despre tine.

Folosește întotdeauna pronumele corecte. 

Este absolut normal să greșești. Cu toții o facem. Cel mai bun lucru pe care îl poți face dacă folosești pronumele greșite sau dacă faci o greșeală în modul în care tratezi pe cineva este să îți ceri scuze și să mergi mai departe.

Nu adresa întrebări invazive despre corpul sau istoricul medical al unei persoane decât dacă aceasta v-a permis să faceți acest lucru.

Fii pregătit pentru posibilitatea ca pronumele și expresia prietenilor tăi genderqueer să se schimbe în timp. Asigură-te că te informezi și ești alături de ei.

În loc de concluzie

Dreptul la autoidetificare nu este un moft, ci un drept fundamental al fiecăruia. Nu există date exacte și actualizate despre numărul exact de persoane care se autoidentifică ca genderqueer, fiind dificil de obținut din cauza variațiilor în definirea și înțelegerea termenului.

Totuși, tot mai multe persoane tinere încep să se înțeleagă pe sine ca genderqueer. Este important ca populația în general să învețe mai multe despre persoanele genderqueer și cum să trateze cu sensibilitate și grijă persoanele care se identifică astfel. 

Iar dacă simți că identitatea ta este fluidă, scrie-mi și hai să ne cunoaștem. 

Happy Genderqueer Visibility Day!

*Flagul Genderqueer