Bărbații gay au, în medie, un număr mai mare de frați mai mari decât bărbații heterosexuali, o descoperire binecunoscută în știința sexuală. Această constatare a fost denumită în mediul științific ca efectul „Fratelui mai mare”. Cercetătorii confirmă că nu există „gena gay”, dar opinează că orientarea sexuală la băieți este cauzată de dezvoltarea unor anticorpi proveniți de la mamă și care sunt îndreptați împotriva proteinei NLGN4Y care este esențială pentru dezvoltarea creierului la băieți. Mai mult, cu fiecare nouă sarcină cu un băiat, concentrația de anticorpi crește, iar aceasta, la rândul său, modifică structurile creierului care stau la baza formării orientării sexuale. Acest lucru este cauzat de fratele mai mare care a lăsat „urme” în organismul mamei, adică s-a născut primul. În acest material, voi prezenta mai multe studii care susțin ipoteza: „Existența fratelui mai mare crește probabilitatea ca următorul frate să se nască gay”.
Sexologul și cercetătorul Anthony Bogaert de la Universitatea Brock și colegii săi din Canada și SUA au decis să testeze ipoteza „fratelui mai mare” prin folosirea un test biologic. Ei au monitorizat comportamentul individual și combinația în plasma sângelui a două tipuri de proteine – protocadherin (PCDH11Y) și neuroligin (NLGN4Y).
Studiul nostru reprezintă un progres major în înțelegerea originilor orientării sexuale la bărbați, oferind sprijin pentru teoriile biologice, dar neexaminate anterior. Am vrut să identificăm cum reacționează imunitatea maternă la o proteină importantă în dezvoltarea creierului băieților în timpul sarcinii și să explicăm apariția homosexualității masculine, anume în corelația dintre fratele mai mare și cel mic, explică Bogaert.
„Anticorpii mamei modifică funcționalitatea creierului la făt”
În acest scop, au fost prelevate probe de plasmă de la 107 mame de fii, dintre care aproximativ jumătate dintre ele au avut cel puțin un băiat gay, de asemenea au fost prelevate probe de plasmă de la 16 femei care nu au avut fii, inclusiv – probe de plasmă de la 12 bărbați.
Prin urmare, oamenii de știință au obținut următoarele rezultate.
1. În rândul femeilor fără fii concentrația de anticorpi la aceste proteine este minimă.
2. La femeile cu fii heterosexuali concentrația este mai mare decât în primul caz.
3. La mamele de fii homosexuali fără frați mai mari concentrația de anticorpi e mai pronunțată decât în cazurile 1 și 2.
4. La mamele de fii homosexuali cu frați mai mari, acești indici înregistrează cel mai înalt nivel. Cu alte cuvinte, mamele al căror fiu mai mic are o orientare homosexuală au avut o concentrație mai mare de anticorpi la proteina neuroligină (NLGN4Y) decât femeile care nu au fii homosexuali.
Celule cu „memorie”
O altă observație a cercetătorilor este legată de celulele cu memorie care se păstrează în măduva osoasă pentru o perioadă lungă de timp. Astfel, organismul ține minte că femeia a născut înainte un băiat, iar la următoarea sarcină cu alt băiat, aceste celule se activează și provoacă crearea anticorpilor la proteina NLGN4Y, ceea ce duce la probabilitatea nașterii unui băiat gay. O posibilă explicație pentru acest fenomen este cea imunologică. Fătul din uter secretă antigene masculine specifice care intră în sistemul circulator al mamei. Sistemul imunitar al acesteia reacționează la particulele străine și creează anticorpi. În timpul sarcinii următoare, acești anticorpi se leagă de moleculele „masculine” de pe suprafața neuronilor și le împiedică să se dezvolte. Ca urmare, probabilitatea ca băiatul să fie mai târziu atras de alți bărbați și nu de femei crește.
Metodă matematică care demonstrează efectul „Fratelui mai mare”
Ray Blanchard, alături de colegii săi, a confirmat metoda matematică, elaborată de matematiciana sovietică-americană Tatiana Hovanova, care permite să evalueze influența efectului „fratelui mai mare” asupra homosexualității masculine.
Efectul ordinii de naștere fraternă (FBOE) se referă la constatarea că frații mai mari cresc probabilitatea homosexualității la frații mai mici, în timp ce efectul de fertilitate feminină (FFE) constată că mamele băieților gay nasc mai mulți copii decât mamele băieților heterosexuali.
Lucrarea științifică a matematicianei a fost bazată pe analiza datelor arhivate din 10 studii care cuprind 14 eșantioane cu un număr total de 5 390 de bărbați homosexuali și heterosexuali. Hovanova a examinat doar familiile în care sunt un sau doi fii, iar prezența fiicelor au fost ignorate. În cele din urmă, s-a constatat că prezența fratelui mai mare într-o familie (fără fiice) crește probabilitatea cu 38 % ca al doilea fiu să se nască gay.
Ce reprezintă această metodă?
Formula Tatiane Hovanova este formată din trei parametri:
— (p11) probabilitatea ca primul (și unicul) băiat dintr-o familie cu un băiat să fie gay;
— (p12) probabilitatea ca primul băiat dintr-o familie cu doi băieți să fie gay;
— (p22) probabilitatea ca a doilea băiat dintr-o familie cu doi băieți să fie gay.
Logica acestor parametri este următoarea. În situația p 22 > p 12, băieții au mame la fel de fertile (doi fii), însă al doilea frate are o ordine de naștere mai mare decât primul frate. Prin urmare, al doilea dintre frați are o probabilitate mai mare să fie homosexual decât primul frate mai mare.
A doua concluzie. În situația p 12 > p 11 primul băiat dintre cei doi frați și primul (singurul) băiat în familie au aceeași ordine de naștere a fraților (zero frați mai mari). Unica diferență este că primul băiat (cu doi frați) are o mamă mai fertilă (doi fii), față de mama care a născut doar un fiu. Prin urmare, primul dintre cei doi băieți este mai probabil să fie homosexual decât primul și singurul băiat în familie.
În tabelul de mai jos puteți vedea metadatele folosite în analiza cercetătoarei.
În această ordine de idei, putem indica două neajunsuri ale metodei propuse de Tatiana Hovanova. Primul este faptul că ea a analizat datele ce țin doar de familiile cu unul sau doi băieți. Din această cauză, o parte semnificativă a populației nu a fost inclusă în eșantion. În al doilea rând, metoda descrisă nu spune nimic despre valabilitatea aplicării formulei pentru următorii băieți din familie.
Acum revin la studiul despre care vorbisem mai sus. Ray Blanchard de la Universitatea din Toronto și colegii săi au calculat ce procent de date s-au pierdut atunci când Hovanova a selectat numai familii cu unul sau doi fii. Ei au stabilit că între 12 % și 68 % din populație a fost exclusă din analiză. Cu toate acestea, estimările făcute au arătat că rata de 38 % este valabilă în continuare, astfel confirmând cele menționate de Hovanova. Adițional, ei susțin că abordarea prezentată de matematiciană poate fi aplicată inclusiv familiilor cu mai mulți copii.
Concluzie.
Se știu puține despre cauzele homosexualității la bărbați, dar oamenii de știință notează că bărbații gay au mai mulți frați (mai mari) decât bărbații heterosexuali, ceea ce înseamnă că fiecare fiu mai mic are mai multe șanse să fie gay. Cercetările-cheie prezentate de mine în acest articol arată că orientarea sexuală este un fenomen științific complex, care necesită studiată în continuare.
Reperele care demonstrează ipoteza efectului „fratelui mai mare” sunt următoarele. Organismul mamei creează anticorpi care „atacă” fătul masculin (al doilea băiat) intrând cu sângele său în creierul băiatului, îi modifică neuronii care răspund de trăsăturile masculine clasice (heterosexuale). Cu cât mai multe sarcini cu băieți are mama, cu atât crește probabilitatea ca următorii fii să se nască gay. Această abordare reprezintă doar o ipoteză, pentru că cercetătorii încă nu cunosc exact cum acești anticorpi afectează creierul fătului.
