„Grindr – iluzia unei mari alegeri” sau cum am reușit să construiesc o relație gay în Moldova 

Recunosc că Grindr nu e locul potrivit pentru căutările celeilalte jumătăți. Fiind timid de natura mea, unica soluție de a găsi o persoană dragă este totuși această aplicație. Aici povesteam cum interacționam primele dăți cu oamenii de pe Grindr pentru a reuși să fac măcar cu cineva cunoștință. Au trecut câțiva ani și confirm că s-a schimbat spre bine contingentul utilizatorilor, însă dificultatea-cheie încă persistă – nu ai cu cine stabili o relație cumsecade. În acest material voi relata cum am avut norocul să am o relație cu adevărat romantică și serioasă și cât de mult mă afectează Grindr-ul în procesul de găsire a noilor oameni decenți. 

Înainte de a porni în călătoria amintirilor, vreau să precizez că citatul „Grindr – iluzia unei mari alegeri” l-am preluat de pe profilul unui utilizator de pe Grindr. Expresia descrie exact vibe-ul de acolo.

O relație pe care nu am vrut-o

În luna mai am revenit în orașul meu natal (Bălți) pentru a face un reload profesional. Am avut o ardere profesională la jobul precedent și am vrut să scap de Chișinău. Am scris o postare pe un grup tematic pe VK că aș vrea să fac cunoștință cu cineva. Mari așteptări nu aveam, în zadar. Acea postare mi-a schimbat viața.

10 mai 2022

Îmi scrie un tip pe la vreo 8 dimineața – eu lucrasem deja. Discuția începuse după un șablon cunoscut de mine și mari așteptări nu aveam: „Ce faci, cum te numești, câți ani ai”. Am făcut schimb de informații, deși nu-i spusesem prenumele meu real. Eram încă în „dulap” pe atunci, eram foarte precaut. Mi-a spus că are 18 (!!!) ani, eu fiind cu mult mai în vârstă decât el, m-am gândit că nu ar trebui să discut mai departe. Însă, el era insistent.

Toată ziua ne chat-uiam, între timp am descoperit un interes comun datorită căruia ne-am împrietenit momentan – ambii iubeam să mergem pe bicicletă. Astfel, aproape în fiecare seară ieșeam cu bicicletele în oraș. Cu timpul, i-am devenit un fel de „frate mai mare”. Îmi povestea dificultățile din viața lui, îl ajutam cu sfaturi. Peste ceva timp, îmi povestea că îi place de mine. Eu nu-i puteam răspunde la fel, pentru că mă simțeam straniu – era prea tânăr. Cu toate acestea, noi toată ziua eram în comunicare, seara plimbări, petreceam mereu timpul împreună. Discutam despre relații. Îi spuneam că nu vreau relații (cu el), mai ales în Moldova. 

Apoi, după câteva luni, am revenit la Chișinău. A venit și el. Credea că aici vom fi forma un cuplu. Eu îi repetam că nu vreau. „Eu mereu o să te iubesc și o să te aștept”. Îmi spunea deseori această frază. Eu nu o luam în serios, dar vedeam cum el visa la o relație cu mine. Eram pentru el unica persoană care îl sprijinea și ajuta în toate problemele sale. „Mă simt cu tine în siguranță”, „Familia mea nu-mi dă atâta afecțiune cât îmi dai tu”. O făceam pentru că țineam la el, îmi era prieten, dar nu iubit. În primul an locuia cu mine, însă nu eram în cuplu. Continuam să prieteni așa cum ne-am obișnuit. 

Apoi a urmat o perioadă dificilă în relația noastră. Ne-am certat. Nu ne-am văzut și n-am discutat o lună. O lună de coșmar. Mă simțeam oribil. Am pierdut un om important din viața mea. Cu timpul, lipsa lui din viața mea devenea o normalitate, deși îi duceam dorul. Orice colț al Chișinăului îmi aducea aminte de el. Scriu asta și plâng…

10 iunie 2023, ora 16.35. 

Mă întorceam acasă de la un eveniment și primesc un SMS de la el. E un text prescurtat. 

Să știi că te iubesc foarte tare și nu vreau să te pierd. Da, toți fac greșeli, regret. Vreau să te iubesc, să te iubesc până la urmă, să fiu alături de tine și alții nu mă interesează. Vreau să fiu alături de tine atâta timp cât vei trăi.

M-a emoționat foarte mult sinceritatea lui. L-am iertat și am început din nou prietenia noastră. Ne vedeam doar seara în Parcul Valea Morilor. Ne plimbam pe role (nu avea bicicletă). Așa am reînviat prietenia. 

M-a învățat din nou să iubesc

Toată vara aceea am petrecut-o împreună. Atunci am înțeles că el nu mai este doar un prieten la care țin foarte mult, dar e ceva mai mult. Am luat decizia să fim cuplu. Din septembrie am început să locuim împreună. Împreună am făcut reparație la bucătărie, am confruntat probleme care apăreau, am mers cu familia surorii mele în vacanță. El s-a integrat complet în familia mea.

Am trăit alături un an în care am învățat din nou să iubesc și să simt căldura și sprijinul în momentele dificile. E de o plăcere să vii acasă și iubitul tău să te aștepte cu întrebarea „Cum a fost ziua?”. Să te cuprindă când intri în casă și când pleci dimineața la lucru. Să adormiți îmbrățișați, iar spre dimineață să vă aflați în colțuri diferite ale patului pentru că era prea cald noaptea. Să-ți îmbrace hainele, iar tu să te enervezi pe asta. Să faceți lista de cumpărături și să mergeți împreună la piață. Să creați un buget comun, să planificați weekendul, pentru că în alte zile vă vedeți doar seara.

Recunosc că nu am fost pufos și blând mereu. Probabil asta îl afecta. Totuși, relația s-a terminat definitiv în august. Ambii am trăit clipe de neuitat. Acum trăim separat, fiecare cu viața lui, însă continuăm să fim acei prieteni apropiați care se ajută în momentele dificile. 

Sunt prizonierul propriilor așteptări

În ultimii trei ani am trecut printr-o metamorfoză importantă – de la nedorința de a avea un iubit la dorința de a avea un iubit. Aceasta se datorează lui. Prin atitudinea lui grijulie, răbdare, consecvență, afecțiune a reușit să-mi trezească dragostea pentru cei el și să pot oferi aceleași emoții înapoi. Asta a durat ceva timp. Cu siguranță, mulți dintre cei de pe Grindr nu au trăit așa istorie, pornind doar de la o simplă conversație cu un necunoscut. Eu acum trăiesc acest complex de „relație ideală de prietenie necondițioantă”.

În cazul meu o relație funcționează exact după formula descrisă mai sus – prietenie, interese comune, timp petrecut împreună, apoi relația. Cine este gata să investească atâta timp, emoții, resurse pentru un necunoscut? Practic nimeni. Majoritatea dorește azi și acum. Pornind de la acest lucru, mă simt singur pe Grindr. 

– Salut.

– Salut.

– Ce faci?

– Lucrez/ascult muzică, nimic (completați cu versiunile voastre).

– Tu?

– Stau/mănânc/prin oraș. 

Discuția s-a terminat. Câți vă regăsiți în această situație?

– Salut.

– Salut.

– Ce rol ești?

– ___

– Ai poze intime?

– Nu.

Discuția s-a terminat. 

Am observat că oamenii nu doresc să iasă din propriile limite de întrebări și să fie mai creativi. Contează prima impresie. Contează cum începi dialogul, căci dacă ai scris primul, înseamnă că ai un interes față de acea persoană. De ce să nu încerci să-l descoperi. Poate e omul tău. Nu te limita la „Ce faci” și „Cu ce scop ești aici?”. Grindr nu este doar despre asta. Faceți sex, întâlniți-vă pentru o singură dată, dar nu deveniți „artificiali” pentru că așa impune comunitatea gay. 

Îmi este dificil să fac cunoștință cu oamenii care nu depun efort să discute mai mult decât s-a obișnuit. Nu vreau să par arogant sau să creez impresia că sunt greu de „cucerit”. Pff, nu e despre asta. Am un standard de comunicare și n-o să scad nivelul acestuia doar pentru ca să mă întâlnesc cu oricine.  Haideți să facem Grindr mai prietenos și safe pentru noi toți.