Toate mișcările de emancipare din societatea sunt interconectate. Lupta de eliberare queer nu poate fi dusă fără înțelegerea intersecționalității.

Din observațiile mele, în Republica Moldova, avem o înțelegere limitată a conceptului. Un bun exemplu este discursul transfob și misoginia în comunitățile gay și lesbiane, sau prejudecăți despre poliamorie și rasism. În timp ce ar fi ușor să credem că aceste incidente sunt nereprezentative, este important să înțelegem că acest fenomen, de fapt, reprezintă o problemă despre care ar trebuii sa vorbim. 

O înțelegere incompletă a perspectivei intersecționale dezbină comunitatea locală și deseori ne pune pe noi, cei marginalizați, în poziția de opresori. 

Intersecționalitatea: Context istoric

Intersecționalitatea este un cadru analitic feminist care are ca scop să explice cum identitățile sociale și politice ale unui grup sau individ, rezultă în privilegiu sau discriminare. 

Conceptul de intersecționalitate a fost dezvoltat de feministele din comunitatea afro-americană din Statele Unite ale Americii. Termenul a fost formalizat de către Kimberlé Crenshaw, activistă de culoare pentru drepturile civile din state în 1989. 

Conceptul intersecționalității a fost totuși utilizat cu mult timp înainte de formalizarea acestuia. Un exemplu relevant este colectivul Combahee River, organizație creată de feministe de culoare lesbiene care a activat în Boston din 1974 până în 1980. Acestea argumentau că nici mișcarea de feminism albă și nici mișcarea pentru drepturi civile nu abordau necesitățile comunității femeilor lesbiene de culoare.  

Teoria intersecționalității s-a născut ca răspuns la experiențele unice trăite de femeile de culoare din state și formează o critică a primelor două valuri de feminism, care au fost concentrate pe experiențele femeilor albe, cisgen și din clasa de mijloc.

Pentru a înțelegere mai exactă intersecționalitatea am discutat cu poetx-ul sudano-moldoveanx Bodhi. Ei sunt o persoană non-binară de culoare, care s-a mutat în Chișinău în anul 2021. „Specific în comunitatea Queer, am ajuns să mă simt și fetișizatx, și ostracizatx,” povestesc ei.

Bodhi consideră că „intersecționalitatea nu este numai despre incluziune.” Ei subliniază că este important să creăm spații în care comunitățile marginalizate să își poată împărtăși experiențele. „Este important să fim aliați onești. Și pentru a fi aliați onești, este important să înțelegem că uneori, intersecționalitatea înseamnă să-ți sacrifici confortul și să pui sub semnul întrebării propriile prejudecăți.”

Intersecționalitatea în practică 

Aplicarea principiilor intersecționale în viața noastră de zi cu zi înseamnă să înțelegem cum aspectele identității fiecăruia rezultă în combinații unice de provocări și privilegii. Și totuși, cum putem pune în practică intersecționalitatea?

1. Introspecție

Putem începe de la analiza complexității propriei identități. În primul rând este foarte important să ne înțelegem propriile privilegii și provocări. 

De exemplu, eu sunt o persoană non-binară, poliamoroasă, albă și male passing (persoană percepută ca fiind bărbat de alți membri a societății). Respectiv, sunt supus sistemic transfobiei, heteronormativității și prejudecăților față de poliamorie a persoanelor mononormative. 

În același timp, identitatea mea vine și cu privilegii, fiind persoană albă nu sufăr din cauza rasismului. Fiind male-passing, atâta timp cât nu sunt îmbrăcat vizibil femme, nu sufăr atât de mult din cauza sexualizării, misoginiei sau a altor provocări resimțite de o persoană femme-passing (persoană percepută ca fiind femeie de alți membri a societății).

Trebuie să ne înțelegem privilegile. Prin ignoranță, acestea ne pot pune în poziția de opresori. De exemplu, dacă nu înțeleg privilegile avute de mine ca fiind persoană male-passing, nu voi putea să înțeleg complexitatea provocărilor sistematice resimțite de persoanele femme-passing.

Privilegiile noastre există într-o relație strânsă cu provocările altora. Înțelegând în ce constau aceste provocări, putem descoperi experiențele altora în diferite contexte socio-economice. 

Un exemplu practic pentru a ne ajuta să fim respectuoși atunci când discutăm cu alte persoane marginalizate despre experiența lor este că „dacă ești o persoană albă într-o conversație despre rasism cu o persoană de culoare, este important să nu fii nucleul conversației. Asta ar însemna să nu treci pe defensivă, să nu te cerți cu persoana dată și să nu faci conversația despre tine,” subliniază Bodhi.

Ei consideră că în timp ce „este ok să pui întrebări deschise și oneste”, este important să ne asigurăm că respectăm limitele persoanei și să înțelegem că, de exemplu, „nu este responsabilitatea unei persoane de culoare să-ți explice propriile traume în detaliu.”  

2. Activism intersecțional

În lupta pentru drepturile noastre, trebuie să atragem atenție la felul în care diverse sisteme de opresiune se intersectează. Cu o înțelegere mai bună a acestor aspecte, putem pleda pentru legi și practici care iau în considerare necesitățile diverse ale tuturor comunităților marginalizate. 

De exemplu, atunci când luptăm pentru drepturile femeilor, luptăm și pentru drepturile femeilor transgen, din comunități minoritare și femei cu dizabilități. Iar atunci când creăm spații alternative queer, depunem efortul necesar să creăm spații în care toți sunt respectați. 

3. Amplificarea vocile celor marginalizați

Trebuie să susținem în mod activ mișcările care operează dintr-o perspectivă intersecțională și să ne folosim privilegile pentru a amplifica vocile celor marginalizați. 

De exemplu, fiind o persoană male-passing, știu că un bărbat sexist probabil va fi mai receptiv remarcilor mele în privința acțiunilor sale sexiste, în comparație cu aceleași remarci venite din partea unei persoane femme-passing.. 

Același principiu poate fi aplicat în privința minorităților etnice. Bodhi accentuează că atunci când „ești într-un grup de prieteni albi, și cineva spune ceva rasist,” în aceste situații „este important să îi atragi atenția asupra afirmației sale rasiste.”

În același timp, în situația în care „un prieten de culoare îți spune că prietenul tău alb a spus sau făcut ceva rasist”, Bodhi recomandă să „nu treci pe defensivă și să nu fii un simplu spectator. Susține-ți prietenul de culoare, chiar dacă te face să te simți incomod sau anxios.”  

4. Educație continuă

Suntem responsabili pentru propria educație!

Începe prin a descoperi experiența persoanelor din alte contexte socio-economice, acceptă critica și învață din greșelile tale. Când nu înțelegi de ce un anumit termen e considerat insultă rasială, sau de ce este important să folosim pronumele corecte ale unei persoane transgen, informează-te din resursele disponibile online. 

Citește experiențele persoanelor din comunitățile marginalizate și descoperă istoria și provocările întâlnite de către acele comunități. Descoperă-ți propria ignoranță. Astfel vom putea construi împreună o societate în care toți, indiferent de clasă socială, etnie, culoarea pielii, religie, orientare sexuală, identitate de gen și dizabilități se pot simți în siguranță și respectați. 

Bodhi accentuează că „ignoranța nu este o scuză pentru rasism”. Ei ne-a povestit despre unii moldoveni care ar fi încercat să-i explice rasismul la care a fost supusx prin faptul că „moldovenii nu înțeleg rasismul” sau că „moldovenii nu văd multe persoane de culoare.” 

Însă aceasta nu este o scuză, la fel cum afirmă și Bodhi. „Este anul 2024 – internetul există, mai mulți oameni de culoare ca niciodată trăiesc în Chișinău și este responsabilitatea ta să te educi pe tine și pe alții, chiar dacă rasismul nu te afectează personal. Numai așa vom putea fi mai buni ca oameni și societate, înțelegând problema cu toate formele de discriminare din țara noastră și lucrând spre schimbare,” este de părere ei.