Anhelina, în vârstă de 23 de ani, este originară din orașul Mâkolaiv, situat în sudul Ucrainei. Tânăra avea o viață activă în orașul natal: era studentă, avea un job pe care îl iubea și călătorea în întreaga lume alături de prietena sa. Această libertate îi oferea încredere în sine și sentimentul că devine adultă. Însă, dimineața zilei de 24 februarie i-a schimbat viața complet, după ce patru bombe au căzut asupra orașului. Milioane de ucraineni s-au trezit peste noapte refugiați. Anhelina locuiește în Moldova din februarie 2022 și ne-a împărtășit povestea integrării sale în această nouă societate.

Anhelina, o tânără cu aspirații profesionale și planuri de viață alături de prietena sa, a fost nevoită să părăsească orașul natal pentru a-și salva viața. Pe 24 februarie, împreună cu sora sa, a decis să caute refugiu în Moldova.

Am simțit pământul tremurând sub picioare din cauza exploziilor a patru bombe care au lovit orașul meu pe 24 februarie, la ora 4.50. L-am văzut pe tatăl meu glumind în fața noastră, încercând să-și ascundă frica. Mai târziu, l-am găsit singur, în cameră, cu mâinile încrucișate, luând o decizie extrem de grea. În acel moment, Moldova a încetat să mai fie doar o destinație turistică pentru mine. Această țară a devenit un adăpost care mi-a salvat viața, atât mie, cât și surorii mele.

„Am locuit împreună cu familia iubitei mele.”

Pe atunci, Anhelina era într-o relație cu o fată din Chișinău. În cea mai dificilă perioadă din viața sa, tânăra a găsit sprijin și afecțiune în familia iubitei sale. Bombardamentele continue asupra orașelor ucrainene și lipsa de comunicare cu părinții săi îi provocau stări intense de panică și anxietate.

Am avut noroc pentru că iubita mea de atunci era din Chișinău, iar familia ei m-a primit cu brațele deschise. Așa a început integrarea mea în cultura moldovenească. Îmi amintesc primele zile de război: citeam știri despre orașul nostru din nou bombardat și îmi venea să-mi smulg părul de durere și neputință. În plus, nu reușeam să iau legătura cu părinții mei. Cu toate acestea, trebuia să rămân puternică pentru sora mea mai mică.

În acest mediu cald, Anhelina a început să învețe limba română. Asculta conversațiile din familie și încerca să descifreze sensul acestora, proces care a ajutat-o să se apropie de cultura locală.

Familia iubitei mele vorbea română, așa că am început să învăț limba foarte natural, doar ascultând conversațiile lor. Cu timpul, am devenit parte a unui ansamblu de dans unde se vorbea românește. Acest lucru m-a ajutat să înțeleg și să formulez singură fraze simple.

„Simțeam că nu merit să trăiesc această viață.”

Tânăra a încercat să se înscrie la cursuri de limbă română, dar programul încărcat de muncă a împiedicat-o să continue acest plan.

Acum îmi propun să înțeleg gramatica limbii române, care, pentru mine, pare un fel de science fiction. Sper să reușesc să mă înscriu la un curs oferit de guvernul Republicii Moldova.

Integrarea în societatea moldovenească a reprezentat pentru Anhelina o provocare internă, marcată de multe experiențe dificile. Statutul de refugiată îi aducea un disconfort psihologic semnificativ, iar vestea morții tatălui său pe front a amplificat sentimentele de vinovăție.

A fost un drum lung și dificil. A trebuit să accept că sunt refugiată – un test foarte greu pentru mine. Psihicul meu refuza să accepte această realitate. În plus, momentul în care am aflat că tatăl meu a fost ucis pe front a fost devastator. Gândurile obsesive mă copleșeau, iar sentimentul de vinovăție mă făcea să simt că nu merit să trăiesc această viață.

Sindromul supraviețuitorului a fost depășit printr-o muncă intensă alături de un specialist în sănătate mintală. Psihoterapia a ajutat-o să revină la o viață normală și să accepte realitatea așa cum este.

Psihoterapia a fost un adevărat colac de salvare. A implicat multă autoreflecție, pagini scrise și lacrimi vărsate, până când, într-un final, a venit acceptarea situației și conștientizarea că vreau să trăiesc viața așa cum îmi doresc. Asta este prețul pe care l-a plătit tatăl meu pentru ca eu să pot continua.

„Arătam pe TikTok cum poate fi o dragoste sănătoasă.”

Pe lângă pasiunea sa pentru dans, Anhelina activează într-o organizație care sprijină refugiații în procesul de integrare în societatea moldovenească.

Contribui la crearea unor spații sigure pentru refugiați, organizez evenimente și activități pentru grupuri marginalizate. În cadrul organizației, coordonez departamentul de comunicare și mă ocup de vizibilitatea activităților noastre pe rețelele sociale. Totodată, fac parte din echipa de dans RAR Artists, iar în prezent ne pregătim intens și căutăm resurse financiare pentru a reprezenta Moldova în finala unuia dintre cele mai mari trei campionate de dans din lume, World of Dance.

De asemenea, Anhelina ne-a povestit cum s-a integrat în comunitatea LGBTQ+ din Moldova. Împreună cu iubita sa creau filmulețe filmulețe TikTok care reflectau relația unui cuplu de lesbiene.

Am devenit, la un moment dat, o persoană activă în această comunitate. Împreună cu iubita mea de atunci, am creat un cont pe TikTok unde am arătat că dragostea și relațiile sănătoase există în comunitatea LGBTQ+. Ne-am propus să combatem stigmatizarea impusă de societate, împărtășind publicului nostru momentele frumoase din relația noastră.

În ciuda integrării reușite în cultura moldovenească, Anhelina duce dorul orașului său natal. Planurile sale viitoare depind în mare parte de evoluția situației geopolitice din regiune.

Deocamdată, voi rămâne cu siguranță în Moldova până în iulie 2025, deoarece sezonul de dans este în plină desfășurare, iar echipa mea are planuri ambițioase. Totuși, nu știu dacă protecția temporară va fi extinsă sau cum va evolua situația politică din Moldova și luptele din Ucraina. Sunt prea multe variabile care influențează șederea mea aici.

Sursă foto: arhiva personală: Anhelina Kulyk.