Termeni precum gay, lesbiană sau transgen ne oferă sentimentul de apartenență la un grup. Însă, uneori, tot acești termenii ne pot limita explorarea propriei indentități. Recent, am căzut și eu pradă dilemei termenilor.  Într-una din serile petrecute cu gașca mea queer, am ajuns să discutăm dacă o persoană non-binară poate să își atribuie identitatea de lesbiană.

Dicționarul englez Merriam Webster definește cuvântul lesbiană ca o femeie care simte atracție sexuală sau/și romantică pentru o altă femeie. Pe când non-binaritatea este un termen umbrelă pentru persoanele care nu se identifică exclusiv ca femeie sau bărbat. Rezultă că o persoană non-binară care nu se identifică ca femeie nu poate să fie și lesbiană. 

Dar sigur că nu era să scriu un articol dacă totul era atât de ușor de explicat. Pentru a merge în miezul acestei dileme a termenilor am decis să discut cu Leo Zbancă, coordonatorul programului Dezvoltare Organizațională la Centrul de Informații GenderDoc-M și activist LGBTQ+ care se identifică ca o persoană non-binară și parte a subculturii lesbiană. 

De la Binaritate la Non-binaritate

Crescând într-o familie religioasă, mergea „la toate slujbele la biserică” și învăța la o școală ortodoxă povestește Leo.  Așa că a trebuit să depășească multe bariere ca să-și definească propria identitate. „A durat vreo 7 ani să mă accept, a fost foarte greu.”

„Când eram mic credeam că sunt băiat” spune Leo. Pentru el, la aceea vreme, era ceva obișnuit că un băiețel să se îndrăgostească de fete. Abia în jurul vârstei de 14 ani, atunci când în media au apărut fetele din grupa t.A.T.u cu videoclipurile lor cu conținut lesbian, el și-a dat seama că lumea îl vede ca pe o fată care se îndrăgostește de fete. Ca pe o lesbiană. 

Din acel moment el a trecut prin încercări complicate de a relaționa cu fetele, „ceea ce nu este ușor în societatea noastră, mai ales pe atunci la începutul anilor 2000.” Treptat și-a acceptat identitatea integrându-se în comunitatea lesbiană cu speranță că așa își va rezolva conflictul interior. 

La 26 de ani, corpul lui Leo pe neașteptate a început să se schimbe. Dintr-un corp „foarte slab și cumva uniform” se schimba într-unul perceput „feminin.” Atunci, pentru prima dată în viață a simțit într-atât de intens disforia de gen. Gândul că persoanele îl vad diferit de cum se percepe el pe sine, îi provoca anxietate, în cat uneori alegea să se izoleze în casă.  

Disforia de gen e un „disconfort enorm care îți încurcă să trăiești, așa că am început să-mi pun întrebări.” Cercetând, Leo a crezut că e bărbat trans. El deja cunoștea persoane transgen, totuși transfobia internalizată îl ținea departe de acceptarea completă. „Mi-a luat ceva în timp, vreo patru ani. Am cercetat, am studiat, am negociat cu mine, fiindcă asta era ceva nou și eu nu  înțelegeam cum să relaționez.”

La 30 de ani și-a asumat identitatea, și a „făcut ceea ce se numește tranziția socială” care implica schimbarea numelui cu care se prezintă și stilul vestimentar. „Eu detestam toată viața hainele din compartimentul feminin. Mi-e niciodată prin cap nu mi-a trecut că pot să intru în secția masculină în magazin și să cumpăr haine.” 

El povestește că pentru prima dată s-a simțit liber să-și cumpere haine de la compartimentul masculin atunci când trăia în Franța. „M-am simțit prima dată în viață liber să mă îmbrac unde vreau. Eu înțelegeam că nimeni nu o să-mi spună nimic.”  

După tranziția socială toți îi se adresau cu monsieur (domnule) crezând că asta-i convine lui Leo. Dar, în loc să se simte împlinit și complet cu identitatea sa de gen, Leo și-a descoperit o altă disforie, nu se simțea bine când cineva îi se adresa cu pronumele de gen masculine.  „Franța este o țară foarte binară. Intri în magazin și bonjour madame, bonjour monsieur. La fiecare 5 minute cineva trebuie să îți pună vreo etichetă de gen.”, povestește el.

Din fericire pentru el, în 2016 în Franța se vorbea deja despre non-binaritate. Analizând conceptul de non-binaritate și-a dat seama că „de fapt, identitatea este un spectru și în acest spectru nu neapărat poți să fii ori femeie, ori bărbat.” Atunci a realizat că nu este strict bărbat, chiar dacă tot ceea ce este masculin îl reprezintă, într-o oarecare măsură, mai mult decât ceea ce este feminin. 

Astfel, a ajuns să se identifice ca persoană non-binary transmasculină, un termen utilizat de persoanele cărora la naștere li s-a atribuit genul feminin (AFAB), dar fiind pe spectrul de gen mai mult spre masculin.

Deschiderea către non-binaritate în comunitatea lesbiană

Leo și-a petrecut aproape toata viața adultă în comunitatea de lesbiene. „În momentul în care eu am făcut coming out ca persoană transgen aveam deja 14 ani petrecuți în comunitatea lesbiană.” După ce și-a recunoscut public identitatea de gen, Leo nu mai era văzut ca o lesbiană în comunitatea de lesbiene.

A fost respins din cauza neîncadrării în definiția clasică a unei lesbiene. „Eu nu mai aveam loc în comunitatea, fiindcă lesbiană înseamnă femeie care iubește femei. Dacă tu nu ești femeie, dacă tu ești bărbat, tu ești bărbat care iubești femeie și tu ești heterosexual. Dar problema e că eu niciodată nu m-am identificat ca heterosexual. Acolo totuși este o altă dinamică, în relațiile heterosexuale, pe care eu niciodată n-am avut-o în relațiile cu partenerele mele.”

Identitatea de gen a lui Leo, diferită de cea a unei femei, a cauzat probleme în relațiile lesbiene, fiind respins de o fostă parteneră care nu era gata să își lărgească definiția cuvântului de lesbiană. „Partenera mea spunea: eu sunt lesbiană, mi-a luat așa de mulți ani să mă accept ca lesbiană, nu sunt gata să mă accept ca altceva.”

Dupa acest caz, Leo nu mai era sigur dacă cineva o sa îl iubească așa cum este. „În jur de doi ani am fost singur, fără pereche, pentru că eu nu înțelegeam unde sa caut aceste persoane care o să mă accepte.” 

Leo povestește și despre întâmplări neplăcute într-un club lesbian, unde a fost întrebat despre genul său de către o fata căreia ia plăcut de el. Leo își amintește că a fost întrebat: „tu mie îmi placi, dar eu vreau să știu tu ești fată sau băiat?”  

Acest lucru la făcut să se simtă jignit și obiectivizat „de parcă trebuia sa corespund ideilor acelei persoanei bazate pe biologie, despre cum trebuie să fiu. Simțeam că de fiecare dată trebuie să dau o explicație de ce eu vreau ca persoanele să mă numească masculin și nu m-am simțit safe. ”

Aceste experiențe l-au determinat să se retragă din comunitatea lesbiană care odinioară era un refugiu pentru el. „Comunitatea care era a mea, la care eu aparținem, pe care eu o iubeam, care era pentru mine o casă, fiindcă pe mine părinții nu m-au acceptat și pentru mine comunitatea LGBT era familia, m-a respins. Și atunci când te respinge familia pe care tu ai ales-o asta e foarte dureros.” 

Identitate de Gen, Orientare Sexuală și conceptul de Spectru

Chiar și după ce a fost respins de comunitatea de lesbiene, Leo nu se putea identifica ca straight. Cu timpul, totul a luat o forma mai pozitivă. „Deși am fost respins de comunitate în 2017, de atunci au trecut aproape șapte ani și acum cred că eu sunt gata să navighez spații diverse și să explic oamenilor că nu este așa de simplu, nu mă dezic de subcultura mea și doresc ca ea să și largeasca definiția.”

Acum este în relație cu o persoană care se identifică ca lesbiană, iar el se indentifică ca persoana queer din „subcultura lesbiană.”

Revenind la întrebarea lansată la începutul acestui material, poate o persoană non-binary să se identifice ca lesbiană, este important să înțelegem că identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două aspecte diferite ale identității. 

Identitatea de gen se referă la felul în care o persoană se percepe în raport cu categoriile de gen, în timp ce orientarea sexuală se referă la atracția romantică sau sexuală. Deși termeni precum lesbiană sau gay au avut inițial conotații legate de genul binar, comunitatea LGBTQ+ evoluează și redefinește termenii pentru a reflecta diversitatea identităților. 

Totuși, după cum ne arată experiențe lui Leo, există un fel de rezistență în comunitate. Multe persoane opun rezistență din cauza fricii de a-și explora propria identitate. 

Ginesexual, Androsexual și Polisexual

Rafele, este o persoană non-binară, male passing și AMAB (numit bărbat la naștere, n.r.) din Republica Moldova. El consideră că orice persoană are dreptul să aleagă pentru sine termenii utilizați în descrierea propriei identități. În același timp, dacă există termeni care descriu mai bine identitatea non-binară, „cred că este important cel puțin să îi explorăm.”

El este este de părerea că atunci când utilizăm termeni ca lesbian sau gay, ne lovim de o barieră lingvistică pentru că acești sunt limitați de conceptul de binaritate, excluzând posibilitatea atracției către persoane cu identități de gen fluide/non-binare. 

În fața acestei probleme lingvistice, Rafele propune să identificăm termeni care există în relație cu subiectul atracției sexuale, respectiv orientării sexuale. „Acești termeni ar fi ginesexual, androsexual și polisexual. Ginesexual descrie atracția către femei și/sau feminin. Androsexual, către bărbați/masculin. Polisexual este alternativa non-binară a bisexualității – atracția către mai mult de cât un singur gen.”, punctează el. 

Este esențial să recunoaștem că identitatea este o experiență personală și unică pentru fiecare individ. „Orice identitate ai – ea este doar a ta, nimeni nu ți-o poate lua. Nu trebuie să limitezi identitatea altor persoane, doar fiindcă tu nu înțelegi. Foarte multe lucruri în viață nu le înțelegem și asta e ok.”, menționează Leo. 

Identitatea este o experiență personală și unică, iar etichetele pot fi simultan utile și limitative. Înțelegerea și acceptarea diversității sunt parte a progresului și deschiderii către noțiuni mai largi și mai flexibile ale identității și sexualității. Conversațiile deschise și respectul pentru experiențele personale contribuie la o comunitate LGBTQ+ mai inclusivă și mai înțelegătoare.