Demult nu am mai scris despre experiențele mele queer, așa că m-am gândit să împărtășesc două întâmplări în care mi s-a spus: „Scuză, dar nu ești pe placul meu.” Aceste cazuri au avut loc într-o perioadă în care încă nu știam cum să mă comport cu băieții gay și nici la ce să mă aștept de la ei.

„Carbon”, „Gheorghe Asachi”, Valea Morilor

Despre această întâmplare am povestit sumar într-un alt articol, dar acum voi oferi mai multe detalii.

Era începutul lunii octombrie 2022. Mă duceam la Palatul Național „Nicolae Sulac” la premiera închisă a filmului Carbon și într-un moment îmi scrie un tânăr pe Grindr. Conversația a început obișnuit: „Cum te numești? Câți ani ai? Ce interese ai?” 

După această fază birocratică, discuția a devenit mai lejeră și am continuat să vorbim pe Telegram. Acolo mi-a trimis câteva poze (doar ale feței) și, pe un ton stânjenit, m-a întrebat dacă îl consider simpatic și dacă este pe gustul meu. I-am răspuns afirmativ, după care conversațiile noastre au devenit mult mai deschise.

A doua zi, ne-am întâlnit la ora 18.15 în fața liceului „Gheorghe Asachi”. De acolo, am mers împreună în parcul Valea Morilor. Pe drum, discuțiile curgeau firesc, de parcă eram prieteni vechi care nu se mai văzuseră de mult timp. Am vorbit despre ocupații, hobbyuri, filme preferate și multe altele. 

La un moment dat, am realizat că avem foarte multe interese comune. Pentru mine, în acel moment, a fost un adevărat jackpot. Până la acea întâlnire, nu mai avusesem o astfel de experiență pe Grindr. Am stat în parc până aproape de ora 22.00. Conversația nu părea să se termine, iar senzația era că niciunul dintre noi nu voia să plece.

„Vin cu tata și fratele să te ajutăm.”

După câteva zile de conversații pe Telegram, i-am spus că „azi trebuie să mă mut la noua chirie” și l-am întrebat, mai mult în glumă, dacă poate veni să mă ajute să transport lucrurile personale. Pe atunci, ele erau depozitate la birou. Spre surprinderea mea, el a răspuns imediat: „Acuș vin cu tata și fratele meu cu mașina, să te ajutăm să transporți lucrurile la casa nouă.” Am rămas uimit – ne cunoșteam de doar câteva zile, iar el deja „îmi face cunoștință cu tata” (glumesc, desigur).

Toată luna octombrie am continuat să ne cunoaștem. Îmi povestea despre familia sa, despre frica de a le spune că este gay și despre alte gânduri personale. La rândul meu, îi împărtășeam părți din viața mea, în ritmul natural al unei relații de prietenie în formare. Mă bucuram să descopăr un om bun, receptiv și înțelegător.

Cadouri de ziua de naștere

De ziua mea de naștere, după lecțiile de canto, i-am propus să ne întâlnim în centrul orașului. Voiam să-l văd și să-i dăruiesc un Kinder. Nu știa că este o zi specială pentru mine. A doua zi, însă, a venit la mine acasă cu un pachet mare de la Metro. Mi-a adus mai multe lucruri utile și faine: o pompă pentru roțile bicicletei, câteva perechi de șosete cu tematică de Anul Nou, o tastatură pentru PC (știa că cea veche e defectă) și alte mărunțișuri. Gestul lui m-a emoționat profund – nu mă așteptam la așa ceva.

Totuși, atitudinea lui s-a schimbat brusc după acea vizită. Am observat cum devenea din ce în ce mai distant, găsea diverse motive pentru a evita întâlnirile. Am înțeles rapid ce înseamnă asta. Într-o discuție, mi-a spus că „nu este pregătit pentru relații serioase” și că „ar fi mai bine să rămânem prieteni fără obligații.”

Această reacție m-a dezamăgit, mai ales că nici măcar nu vorbeam despre relații serioase. Era o simplă prietenie care se contura firesc, pe măsură ce descopeream interese comune. I-am explicat că prefer să nu ne mai vedem deloc, deoarece motivele invocate de el echivalau, în opinia mea, cu „Nu vreau să ne mai vedem.” 

Mi-a amintit de o experiență anterioară, când fosta mea prietenă mi-a spus „Hai să luăm o pauză” – un alt mod de a spune „gata”. Aici am povestit despre asta. Sunt genul de persoană care preferă totul sau nimic. Relațiile „pe jumătate” nu sunt pentru mine. Astfel, la mijlocul lunii noiembrie, am încetat să mai discutăm.

„Operațiunea specială”

În decembrie, am intrat din nou pe Grindr și i-am scris unui utilizator. După ce i-am trimis poza mea, m-a blocat imediat. Stop. Eu așa nu mă joc. Am decis să intru de pe al doilea cont și să-i scriu din nou, prefăcându-mă altă persoană. Eram curios să aflu cine poate fi atât de needucat. Am inițiat conversația și i-am trimis câteva poze, iar el mi-a trimis pozele lui. În acel moment, mi-am dat seama cine era – el, protagonistul acestei istorii.

M-am simțit umilit și voiam să-l întreb ce i-am făcut că și-a schimbat părerea despre mine și de ce a ales să mă blocheze. Așa că am apelat la al treilea cont. De data aceasta, m-am prezentat ca fiind persoana pe care o blocase inițial, fără să-i spun că știu cine este. L-am întrebat direct: „De ce m-ai blocat?”. Planul meu era să-i dezvălui că știu cine este și să discutăm. Pentru mine asta era important. Însă, răspunsul lui a fost simplu și dur: „Tu nu ești pe placul meu”. Imediat după aceea, m-a blocat din nou, înainte să mai pot spune ceva.

Am rămas fără cuvinte. Decepția a fost atât de puternică încât mi-a afectat starea de sănătate. Mă bântuia o întrebare: „Când a fost sincer: atunci când îmi spunea că îi plac și îi este bine cu mine, sau acum?”.

Aceste gânduri m-au măcinat zile întregi, până când am ajuns să am o migrenă severă. Nu aveam poftă de mâncare, iar dacă încercam să mănânc, vomitam imediat. Durerile de cap erau insuportabile, iar injecțiile administrate de ambulanță aveau efect doar pentru câteva ore. Lumina îmi provoca dureri de ochi, iar lucrul devenise imposibil.

Am mers la un spital privat pentru a face o tomografie, temându-mă că ar putea fi ceva grav. Rezultatele au arătat că sunt sănătos, iar neurologul mi-a spus că am o migrenă severă.

M-a ajutat să ies din această stare un prieten, care mi-a spus: „E normal ca unii oameni să-ți zică azi una și mâine alta. Nu te mai consuma pentru asta.” A doua zi, m-am trezit fără dureri de cap.

„Ești prea moale la caracter.”

La sfârșitul lunii decembrie 2022, i-am scris unui băiat pe Grindr. După câteva discuții lejere, am stabilit să ne vedem. Chiar de la prima întâlnire i-am spus că intenționez să mă mut în februarie – o informație pe care am împărtășit-o doar ca să umplu un moment de tăcere. Spre surprinderea mea, el mi-a răspuns: „În februarie, prietena mea pleacă și poți veni la mine”.

El închiria un apartament cu două camere, iar una dintre ele urma să se elibereze. I-am zis „bine” și, până să mă mut, am continuat să discutăm regulat. Totul părea să fie în regulă.

Când m-am mutat, într-o zi stăteam împreună în camera lui și discutam despre ceva – nu mai țin minte exact ce. La un moment dat, i-am spus: „Tu mie îmi placi. Ce zici dacă am fi mai mult decât prieteni?”. Răspunsul lui a fost tranșant: „Scuze, dar tu ești prea moale la caracter. Mie îmi plac băieți mai bărbătoși”. M-a întristat puțin ceea ce mi-a spus, dar, pe de altă parte, i-am dat dreptate. Nu sunt genul de persoană agresivă sau autoritară – exact trăsăturile pe care le aveau foștii săi parteneri, din poveștile pe care mi le împărtășise.

Am continuat să locuim împreună timp de două luni, aparent în armonie. Într-o zi, mi-a scris pe Telegram că vrea să avem o discuție serioasă în acea seară. Mă întrebam ce ar putea să-mi spună. Oare avea să-mi zică că nu-i place să locuiască cu mine sau că am făcut ceva greșit?

Când seara am venit, am intrat în camera lui. Lumina era stinsă, doar niște beculețe creau o atmosferă caldă. El stătea ghemuit în colțul patului, privindu-și mâinile, cu o voce timidă. Mi-a spus: „Tu mie îmi placi.” 

Am rămas șocat. Nu m-am așteptat la o schimbare atât de radicală în sentimentele sale. M-am ridicat de pe scaun, m-am apropiat de el, l-am îmbrățișat și i-am răspuns: „Scuze, dar data trecută mi-ai spus că nu sunt pe placul tău. Cu timpul, mi-am inhibat sentimentele, iar acum nu mai simt nimic”. I-am mulțumit pentru sinceritatea lui și am ieșit din cameră. O lună mai târziu, m-am mutat din acel apartament. 

Știți care este diferența dintre acești doi protagoniști? Primul nu a avut curajul să-mi spună motivul „despărțirii”, în timp ce al doilea a avut acest curaj, iar din acest motiv, în prezent, suntem în relații bune. Amândoi am fost capabili să explicăm motivul „De ce tu nu ești pe placul meu”. Privind în urmă, cred că niciunul dintre noi nu avea suficientă maturitate emoțională pentru a face față noilor experiențe romantice și, pur și simplu, nu era momentul potrivit.

Lecțiile învățate

Aceste două experiențe m-au maturizat și mi-au oferit o lecție valoroasă: să nu aștept deschidere de la alți oameni atâta timp cât ei trăiesc în frică și nesiguranță. Și să accept cu ușurință decizia lor bruscă de a dispărea fără explicații.

Majoritatea băieților „locked” (care stau încă „în dulap”) cred că își doresc o relație. Dar, în momentul în care prietenia începe să treacă la un alt nivel, se sperie și dispar.

Iubiți și nu provocați durere celor din jur.