Anterior am discutat despre cum sexul biologic și genul sunt determinate social. Prin acest material analizez orientarea sexuală și dacă aceasta este o construcție socială sau o realitate universală.

Un lucru trebuie să fie clar de la început: fiecare dintre noi are o orientare sexuală. Ca să înțelegem mai bine acest concept, îl vom privi din două perspective diferite: esențialistă și constructivistă.

Perspectiva esențialistă

Această perspectivă asupra orientării sexuale susține că orientările sexuale sunt înnăscute, fixe și imuabile. Esențialismul afirmă că identitățile sexuale, cum ar fi cea gay sau heterosexuală, există dintotdeauna și în toate culturile. Această viziune, însă, este contestată de cercetători care folosesc dovezi istorice pentru a demonstra că orientarea sexuală nu a fost întotdeauna un aspect fix al identității personale.

În ultimele patru decenii, cercetătorii au demonstrat cum ideea de „identitate sexuală” este, de fapt, un fenomen relativ recent. Înainte de secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, nu existau termeni pentru a descrie orientarea sexuală a unui individ. Dacă am călători înapoi în timp, până în secolul al XVIII-lea, și am spune „sunt lesbiană” sau „sunt heterosexual”, oamenii din acele timpuri nu ar înțelege la ce ne referim.

Până în secolele XVII-XVIII, oamenii nu aveau ideea de orientare sexuală și respectiv în acele culturi nu exista o separare a oamenilor pe criteriul de orientare sexuală. Societățile din acele perioade se concentrau mai degrabă pe clasificarea anumitor practici sexuale ca fiind acceptabile sau tabu, fără a atribui o identitate unei persoane pe baza acestor comportamente.

De-abia în secolele al XVIII-lea și XIX-lea a apărut noțiunea de identitate sexuală. În acea perioadă, societățile occidentale au început să facă tranziția de la etichetarea actelor sexuale ca „bune” sau „rele” la clasificarea persoanelor în funcție de comportamentele și dorințele lor sexuale. Acest proces a dus la apariția noțiunii de „identitate sexuală” sau „orientare sexuală”.

Spre exemplu, termenii „homosexual” și „heterosexual” au fost inventați de traducatorul și jurnalist ungurul Károly Mária Kertbeny abia în anul 1869. Chiar și atunci, acești termeni nu erau folosiți pe scară largă până în mijlocul secolului XX. Acest fapt ne arată cum percepția despre sexualitate a evoluat treptat de-a lungul timpului, iar ideea că fiecare individ are o orientare sexuală fixă nu este o trăsătură universală sau atemporală.

În multe culturi, în trecut, comportamentele sexuale și dorințele nu erau asociate cu o „identitate”. De exemplu, în anumite culturi poligamia era acceptată și chiar considerată un semn de statut social, în timp ce în alte culturi, acest lucru era văzut ca imoral. Acest lucru demonstrează că interpretarea și semnificația comportamentului sexual sunt relative și depind de contextul cultural și istoric.

Conceptul de identitate sexuală a apărut în Europa și SUA într-o perioadă de creștere a interacțiunilor globale, în special prin colonialism, imperialism și capitalism. Drept urmare, ideile occidentale despre sexualitate au fost transportate în alte culturi și folosite pentru a domina alte popoare.

Perspectiva constructivistă

Perspectiva constructivistă nu se concentrează pe ideea de a explica de ce unii oameni au o anumită orientare sexuală, dar oferă o explicație a modului în care aceste dorințe și comportamente sunt înțelese și etichetate de societate, istorie și cultură, mai degrabă decât de biologie. Pentru claritate, teoria nu afirmă că dorințele și atracțiile sexuale ale unei persoane sunt alese sau ușor schimbabile. Dimpotrivă, aceasta recunoaște că sunt aspecte complexe și profunde ale identității personale.

Constructivismul nu neglijează funcțiile biologice ale corpului, dar se axează pe modul în care societățile clasifică aceste comportamente și dorințe sub conceptul de orientare sexuală. Așadar această teorie analizează cum categoriile sexualității între persoane de același sex au fost folosite pentru a impune sau a contesta normele sociale.

Pentru adepții constructivismului orientarea sexuală este o categorie inventată cultural. Această perspectivă afirmă că apariția acestui concept, așa cum îl înțelegem astăzi, este rezultatul a două mari transformări în viața economică și politică a societăților occidentale.

  • În primul rând, odată cu instaurarea capitalismului industrial ca sistem economic dominant, s-a schimbat locul și modul în care oamenii trăiau. Tot mai mulți au părăsit munca agricolă din mediul rural și s-au mutat în orașe pentru a lucra în fabrici. Drept urmare, oamenii au început să se angajeze în tipuri diferite de interacțiuni sociale și sexuale care anterior nu le fuseseră accesibile.
  • În al doilea rând, comerțul global a crescut, pe măsură ce statul-națiune și companiile au început să caute piețe dincolo de granițele lor. Contactul intercultural s-a intensificat, iar oamenii au trebuit să găsească modalități de a explica diferențele de norme, credințe, valori și practici pe care le întâlneau. Frecvent, aceste diferențe culturale, în special cele legate de sexualitate, au fost folosite pentru a justifica inițiative deja în desfășurare, precum colonialismul și sclavia.

Subculturi sexuale și de gen au început să se dezvolte în marile orașe. Aceste subculturi și-au creat propriile locuri de întâlnire, terminologii și obiceiuri. De exemplu, între anii 1870 și 1930, în New York, persoanele care se angajau în comportamente sexuale și de gen considerate tabu se adunau în cartiere precum Greenwich Village și Harlem, unde și-au dezvoltat propriile coduri de comunicare și metode de stabilire a relațiilor sexuale. 

Unii membri ai acestor comunități au început să folosească termeni precum „fairy” sau „gay” pentru a se descrie, în locul etichetelor depreciative folosite de poliție, precum „pervers” sau „degenerat”. Însă, pe măsură ce aceste subculturi înfloreau, membrii lor deveneau tot mai vulnerabili. Oamenii de știință începeau să studieze și să clasifice comportamentele sexuale și de gen ca fiind „normale” sau „anormale”. 

În paralel cu aceste schimbări de la începutul secolului trecut, apariția sociologiei, psihiatriei și psihanalizei a dus la o definire mai strictă și detaliată a ceea ce era considerat „normal” și „anormal” în materie de practici și identități sexuale. Pe măsură ce cunoștințele despre comportamentul și dorințele sexuale umane s-au extins, la fel a crescut și capacitatea autorităților medicale și de stat de a supraveghea, criminaliza și instituționaliza persoanele în funcție de aceste comportamente și dorințe.

Cu alte cuvinte, aceste discipline noi au dus la inventarea categoriilor care descriu sexualitatea între persoane de același sex, precum homosexual, fairy, faggot și queer. Aceste etichete le-au permis oamenilor să se găsească unii pe alții și să formeze subculturi, dar, în același timp, au oferit autorităților un instrument prin care să-i persecute.

Concluzie

Din punctul de vedere al esențialismului, orientările sexuale sunt percepute ca fiind înnăscute, imuabile și universale, ceea ce sugerează că identitățile sexuale au existat dintotdeauna și în toate culturile. Totuși, cercetările istorice demonstrează că, în realitate, conceptul de orientare sexuală este relativ recent și că percepțiile despre sexualitate au evoluat semnificativ în timp, fiind influențate de factori sociali, economici și politici. 

Pe de altă parte, teoria constructivistă susține că orientările sexuale sunt formate în mare măsură de construcțiile sociale, fiind influențate de contextul cultural și istoric al fiecărei societăți.

În ciuda diferențelor între aceste perspective, ambele recunosc că diversitatea umană și respectul pentru aceasta sunt valori fundamentale care trebuie apreciate și protejate. Indiferent de cum înțelegem sau etichetăm orientările sexuale, este bine să recunoaștem și să respectăm dreptul fiecărei persoane de a trăi și iubi în mod autentic.