Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă să fii bărbat sau femeie? Sau te-ai gândit cum identitatea noastră de gen este formată și influențată de ritualurile sociale? Și, mai important, ce este, de fapt, genul?

Pentru a răspunde la această întrebare, îți propun să privim genul prin prisma conceptului de construcție socială. Această abordare definește idei, concepte și sisteme create și perpetuate de societate, fără a avea o bază biologică fixă. Genul este unul dintre cele mai puternice exemple ale acestui fenomen.

Cum a evoluat ideea de gen pe parcursul istoriei?

Dacă am putea să ne întoarcem în trecut, vom observa că regulile care definesc masculinitatea și feminitatea sunt altele decât cele știute de noi astăzi. În secolele XVII și XVIII, bărbații europeni din înalta societate purtau peruci, machiaj, haine brodate și pantofi cu toc. Aceste elemente erau semne ale prestigiului și puterii masculine. Astăzi, acestea sunt trăsături considerate exclusiv feminine. Ceea demonstrează acest exemplu, dacă nu ideea că expresiile de gen sunt modelate de cultură și nu sunt trăsături biologice fixe!?

Acum te rog să privești această imagine. Ce vezi în poză o fetiță sau un băiețel? 

În poza de mai sus este portretul lui Grigore Capşa la 8 ani. În trecut, atât fetele, cât și băieții purtau rochițe și aveau părul lung, o practică ce contrazice percepțiile moderne despre îmbrăcămintea „adecvată” pentru fiecare gen. 

Aceste exemple ne arată că ceea ce considerăm a fi „natural” este, de fapt, o construcție socială.

Genul între biologie și cultură

Filosofii Merleau-Ponty și Simone de Beauvoir au susținut că identitatea de gen este modelată de contextul istoric și cultural. Merleau-Ponty afirma: „corpul uman este o idee istorică”, iar Beauvoir sintetizează această idee în celebra sa lucrarea Al doilea sex:

„Nu ne naștem femei, ci devenim femei.”

Aceste perspective explică de ce normele de gen se schimbă în timp și de ce ele variază de la o cultură la alta. În Evul Mediu, de exemplu, existau percepții diferite despre gen, unele societăți crezând chiar că „există trei sexe, dar doar două genuri”. 

sexul biologic ≠ identitatea de gen

Pentru mulți termenii „gen” și „sex” sunt sinonimi, dar adevărul științific este altul. Sexul este o clasificare biologică bazată pe caracteristici genetice și reproductive, în timp ce genul este o categorie socială, definită de așteptările și rolurile atribuite de societate.

În multe culturi, inclusiv în Moldova, genul este privit ca un sistem binar – masculin și feminin – care se aliniază, în mod tradițional, cu sexul atribuit la naștere. Dar această împărțire rigidă nu reflectă diversitatea identităților de gen existente.

Spre exemplu, Filosofa Judith Butler argumentează că genul nu este o trăsătură fixă, ci o performanță continuă. Normele de gen sunt impuse social, iar oamenii le interiorizează și le reproduc în mod inconștient. Acest fenomen se începe încă din copilărie. Suntem învățați ce comportamente sunt „adecvate” pentru fete și băieți. Îmbrăcămintea, jucăriile și chiar modul în care adulții vorbesc despre copii sunt influențate de aceste norme.

Un alt exemplu istoric este felul în care femeile au câștigat dreptul de a purta pantaloni. În anii 1800, acest lucru era inacceptabil, dar, pe măsură ce normele de gen s-au schimbat, femeile au obținut libertatea de a purta acest tip de îmbrăcăminte. În schimb, societatea încă respinge ideea ca bărbații să poarte fuste sau rochii, ceea ce demonstrează o asimetrie în acceptarea fluidității de gen.

Binaritatea de gen și cis-normativitatea

Binaritatea de gen și cis-normativitatea sunt concepte care susțin ideea că genul trebuie să fie strict aliniat cu sexul atribuit la naștere. Pentru cei care susțin această idee, orice deviație este privită ca anormală sau chiar periculoasă. Din această cauză, persoanele non-binare și trans sunt adesea marginalizate pentru că nu se pot încadra în aceste categorii rigide.

Acest sistem binar definește cum copii vor fi crescuți încă de dinainte de naștere. Alegerea culorii camerelor, a hainelor și a jucăriilor este dictată de așteptările sociale. Chiar și complimentele adresate copiilor reflectă aceste norme: băieții sunt lăudați pentru puterea lor, iar fetele pentru frumusețea lor. Prin asta societatea ne modelează încă din primele zile ale vieții.

Întrebarea esențială este: de unde vin aceste norme? Ele sunt transmise prin educație, mass-media, familie și instituții sociale, iar încălcarea acestor reguli duce la marginalizare. Iată de ce respectarea acestor norme devine o obligație. Dar, așa cum am spus mai sus, genul nu este o realitate biologică fixă, ci un construct social care se transformă în funcție de contextul istoric și cultural. De la îmbrăcăminte la comportamente, tot ceea ce considerăm un „gen natural” este, de fapt, rezultatul unor norme sociale impuse.