Timpul ni se scurge printre degete, iar fiecare zi este o listă fără sfârșit de sarcini și notificări care nu se mai termină. Ne trezim, răspundem la mesaje, ne uităm la stories, mergem la întâlniri, avem deadline-uri după deadline-uri, iar la finalul zilei deseori ajungem cu senzația că nu am reușit nimic din toate câte ne-am propus.
Credem că această stare de agitație permanentă este rezultatul productivități noastre scăzute și a time managementul prost. Realitatea este însă alta. Agitația aceasta permanentă vine din gaptul că trăim simultan în două medii diferite, cel online și fizic. Viteza cu care se întâmplă totul și hiperconectivitatea au ne-au lăsat fără repere clare și au transformat viața noastră într-un șir de reacții rapide care ne epuizează mintal și fizic. Iar acest lucru nu trebuie trată ca o problemă individuală, dar ca o consecință sistemică.
Acest articol se bazează pe cercetările mele dezvoltate în teza de master „Metamorfoze ale condiției umane în filosofiile contemporane”, realizată în cadrul Universității din București și Universității de Stat din Moldova.
Timpul s-a oprit și spațiul a dispărut
Până la apariția tehnologilor de comunicare, timpul avea repere clare. Activitățile noastre cotidiene aveau o succesiune mai clară, nu se suprapuneau și cel mai importanta aveau un final clar. Astăzi totul se petrece Acum!
Munca, viața personală, comunicarea cu ceilalți, conținutul din social media, expunerea online, toate acestea se întâmplă simultan.
La nivel tehnologic, totul se reinventează atât de rapid, încât devine din ce în ce mai greu să ținem pasul cu ultimele invenții, iar asta ne provoacă anxietate. Hiperconectivitatea a șters barierele spațiale și a scurtat timpul. Totul se află la un click distanță. Iar în acest nou context, în care timpul s-a oprit și spațiul a dispărut, nu mai avem nici spațiu și nici timp personal.
La nivel social, trăim într-o cultură care pune accent pe productivitate, ignorând oboseala. Într-o astfel de lume, totul pare urgent, iar graba continuă ne lasă fără timp de reflecție. Ne-am obișnuit atât demult cu această stare de urgență încât momentele de pauză devin disconfort. Acest spațiu trebuie umplut cu ceva: un scroll, un video amuzant, un joc.
La nivelul experiențelor cotidiene, devine din ce în ce mai greu să fim prezenți și să trăim o experiență autentică de conectare pentru că mereu suntem asaltați de sute de notificări. Drept consecință, acest mod de a trăi ne lasă fără spațiu interior și ne face vulnerabili la manipulare. Totodată, ne obosește mintal și diminuează din capacitatea noastră de a percepe adecvat lumea în care trăim.
Creierul nostru seamănă cu un browser cu prea multe tab-uri deschise. Unele redau sunet, altele se blochează, unele ne distrag, iar uneori nici nu mai știm de ce le-am deschis. Totul este acolo, totul pare important, iar atenția noastră sare de la una la alta fără să se fixeze nicăieri.
Oricând de mult am încerca, ritmul nu va încetini. Totuși, ceea ce putem face, este să învățăm că într-o lume în care totul pare urgent și important, nu tot ceea ce ne captează atenția merită și încrederea noastră.
Mintea noastră nu este doar o cameră de filmat pe modul auto care captează imagini fără a fi procesate. Putem, și trebuie, să ne antrenăm creierul vedem activ realitatea din jur și să ne întrebăm dacă ceea ce vedem este real sau nu. Dacă merită atenția noastră. Dar o cameră fără focalizare face poze proaste, la fel și o minte care nu-și poate concentra atenția. Într-o lume care rulează pe repede-înainte, puterea reală e să știi când să apeși pauza.
Așa cum am argumentat anterior în cercetarea mea despre condiția umană în modernitatea târzie, trăim într-o realitate în care mediile digitale nu doar mediază experiența, ci o schimbă la nivel fundamental.
Acest material face parte din seria editorială realizată în cadrul proiectului „Creșterea rezilienței societale în era dezinformării și a deepfake-urilor generate de AI”, implementat de A.O. Media Cub și susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos la Chișinău, prin intermediul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).
Conținutul acestui material reflectă exclusiv punctul de vedere al autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția finanțatorilor.
