Secolul XX-lea s-a marcat printr-o luptă aspră și continuă pentru drepturile persoanelor LGBTQ+ în SUA. Marcat de proteste și alte manifestări scopul a fost să aducă vizibiliate persoanelor queer. Acest articol explorează atmosfera homofobă din societatea americană în prima jumătate a secolului trecut și explică modul în care levănțica a devenit un simbol al comunității LGBTQ+.
Primele asocieri ale culorii mov cu homosexualitatea
Pentru prima oară, această culoare a fost asociată cu pasiunea erotică față de persoane de același sex încă din Grecia Antică. Trendul a fost inițiat de poeta lirică Sappho în secolul al VII-lea î.Hr. Arheologii au descoperit fragmente de papirus care descriu atracția ei erotică pentru femeile mai tinere, care purtau coronițe din flori violete. Această tradiție s-a păstrat de-a lungul secolelor, iar în anii ‘20 ai secolului trecut, lesbienele obișnuiau să ofere flori de levănțică drept simbol al pasiunii și interesului romantic.
Apropo, termenul „lesbiană” din cultura modernă provine din epoca victoriană, inspirat de poemele poetei antice Sappho, născută în Eresos, pe insula Lesbos.
Odată cu descoperirea accidentală a unui colorant sintetic violet în secolul al XIX-lea, această culoare a câștigat popularitate în rândul oamenilor obișnuiți. Bărbații purtau diferite stiluri vestimentare pe care le asortau cu nuanțe purpurii fără a se jena de aceasta.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în schimb, publicul a început să asocieze lavanda cu homosexualitatea, iar în 1895 ziarele britanice criticau estetismul masculin, considerându-l un semn de efeminare.
„Căsătorie de levănțică”
La începutul secolului XX-lea, expresia „căsătorie de levănțica” a intrat în uz pentru a descrie mariajele fictive dintre un bărbat și o femeie, având ca scop ascunderea orientării sexuale a unuia sau ambilor parteneri. Într-o perioadă în care homosexualitatea era stigmatizată și adesea ilegală, acest tip de căsătorii era mai ales răspândit în rândul celebrităților, în special la Hollywood, unde o imagine publică impecabilă era esențială pentru carieră.
Termenul avea, la acea vreme, o conotație peiorativă, deoarece sugera că acest tip de căsătorie nu era bazată pe dragoste autentică. Astăzi, astfel de mariaje sunt mai puțin frecvente, întrucât societatea a devenit mai tolerantă față de persoanele LGBTQ+. Cu toate acestea, încă există oameni care recurg la ele în țările cu legislație strictă și societăți intolerante.
„Sperietura cu levănțică”
Termenul „Sperietura cu levănțică” a normalizat persecuția homosexualilor, fiind legat de paranoia anticomunistă a Războiului Rece. Politicienii americani considerau că gayi și lesbienele simpatizează viziunile comuniste și că pot fi ușor „seduși” de această doctrină. De aceea, în 1947, Departamentul de Stat al SUA a inițiat o campanie opresivă împotriva homosexualilor din structurile guvernamentale, considerându-i un risc pentru securitatea națională și interzicându-le accesul la informații clasificate.
Ulterior, Președintele Dwight Eisenhower a semnat Ordinul 10450, legalizând epurarea persoanelor LGBTQ+ din serviciile guvernamentale. Aceste măsuri discriminatorii au consolidat politicile homofobe, împiedicând persoanele LGBTQ+ să aibă cariere în sectorul public pentru următoarele decenii.
Aici puteți citi despre Stokely Carmichael, primul activist gay din SUA, care apăra interesele angajaților concediați pe motiv de orientare sexuală.
Culoarea mov a fost asociată cu bărbații gay și din cauza expresiei „băieți cu levănțică”, utilizată de senatorul republican Everett Dirksen ca sinonim pentru homosexuali. În 1952, acesta declara că „o victorie a republicanilor la alegerile din noiembrie ar însemna demiterea «băieților cu levănțică» din Departamentul de Stat”.
La mijlocul secolului XX, instituțiile americane dezvoltaseră un sistem complex de reglementări pentru identificarea persoanelor homosexuale în administrația publică, etichetându-le drept „slabi moral”, „neadaptați sexual” sau „persoane cu moravuri neobișnuite”.
Concluzie
Din antichitate și până în prezent, nuanța lavandă a fost asociată cu simpatia și dragostea față de persoanele de același sex. La început, levănțica era oferită pentru a exprima simpatie față de o femeie, însă în secolul XX s-a transformat într-un simbol al luptei pentru egalitate, libertate și drepturile femeilor.
În cadrul marșurilor pentru drepturile LGBTQ+, participantele purtau haine mov și afișe cu inscripția „Pericol mov”, transmițând astfel un mesaj politicienilor că femeile lesbiene nu reprezintă o amenințare pentru mișcarea feministă din SUA, așa cum se credea la acea vreme.
Pentru bărbați, levănțica a fost percepută mai degrabă ca o etichetă ce submina masculinitatea în societate. Culoarea era asociată cu feminitatea și sensibilitatea, iar bărbații care purtau articole vestimentare în nuanțe de mov erau adesea ridiculizați și etichetați drept homosexuali, chiar dacă acest lucru nu era neapărat adevărat.
Este important de menționat că semnificația lavandei în contextul LGBTQ+ a continuat să evolueze. În secolul XX-lea, aceasta a devenit un simbol puternic al luptei pentru drepturi egale, contribuind la progresele înregistrate în legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex și în recunoașterea oficială a drepturilor LGBTQ+. Astăzi, culoarea mov nu este doar un simbol al identității, ci și unul al diversității și al acceptării.
