În fiecare an, la 20 noiembrie, ne amintim și onorăm viețile persoanelor transgender care au fost ucise în ultimele 12 luni. Ziua de comemorare a persoanelor transgen a fost înființată după uciderea Ritei Hester în 1998, și onorează memoria persoanelor trans care și-au pierdut viața din cauza transfobiei.

În acest context de durere și solidaritate, vocile persoanelor transgen devin esențiale pentru a înțelege impactul profund al acestei violențe și pentru a ne reaminti că fiecare poveste contează. Membri ai comunității transg au împărtășit cu redacția Bang Bang gândurile lor despre ce înseamnă această zi și despre lupta pentru a trăi cu demnitate într-o societate plină de prejudecăți și ură.

Randi Lukian, coordonator grup suport pentru persoane transgen, persoana non-binară – Moldova

Această zi îmi trezește sentimente profund contradictorii. Pe de o parte, este o tragedie imensă – atâtea vieți pierdute din cauza transfobiei, atâtea inimi frânte, atâtea familii destrămate. Este o durere care apasă greu asupra noastră, zi de zi.  

Pe de altă parte, comunitatea mea, comunitatea trans, nu este definită doar de suferință și pierderi. Este o comunitate a curajului, a rezilienței, a oamenilor care își poartă bătăliile cu o forță interioară extraordinară. Este despre cei care, în fiecare zi, refuză să renunțe la dreptul lor de a trăi, de a iubi, de a fi.  

De fiecare dată când aud despre o viață curmată din cauza transfobiei, simt cum inima mea se sfărâmă din nou. Și asta se întâmplă atât de des. Suntem precum niște soldați care sunt forțați să lupte pentru dreptul lor fundamental la existență, pentru dreptul la fericire, pentru dreptul de a fi noi înșine. Este de-a dreptul sfâșietor că, în 2024, încă mai trebuie să rostim astfel de cuvinte. Este de neconceput că ura continuă să ne răpească atâtea suflete.  

Dar știu un lucru: împreună, doar împreună, putem face un pas înainte. Un pas către o viață liberă. Un pas către pace și liniște. Un pas către opusul urii. Mergem înainte pentru cei care nu au reușit să ajungă aici. Pentru cei care nu au avut timp. Și pentru cei care au luptat până la capăt. 

Nu vom uita niciodată.

Antonella, femeie și activistă trans romă, lucrătoare sexuală – România

Trans Day of Visibility, în engleză. În română, Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Trans. Mie îmi place să o numesc Ziua Internațională a Tristeții Trans pentru că ne aducem aminte de sufletele trans pierdute, care în acest an este cel mai mare număr, peste 350 de persoane trans care doar au fost raportate la poliție. Nu știm câte cazuri sunt și neraportate. 

Ziua internațională a comemorării trans este o zi în care ne aduce aminte că avem o luptă mare de dus și că trebuie să rămânem uniți împotriva unui monstru numit transfobie. Acest monstru trebuie să dispară din viețile persoanelor trans. Din 2008 până astăzi sunt peste 5.000 de cazuri raportate de femei trans, iar aproape jumătate din ele, peste 40%, sunt persoane care practică sexul comercial. Vorbim despre partea cea mai vulnerabilă a comunității LGBT. 

Împreună putem să luptăm împotriva transfobiei. Ne amintim cu durere în suflet de sufletele pierdute, dar în același timp ne dăm curaj unei alteia să depășim momentele grele și să creăm reziliență și rezistență în fața transfobiei.

Arhanghela, femeie trans și artistă multidisciplinară – România

Trans Day of Remembrance isn’t just about mourning. it’s about naming the truth: we’ve been here, we’ve suffered, and we’ve slayed in spite of it all. We honor our dead because no one else bothered to, because society still acts like trans lives are disposable. Let me make this clear: I’m not just a memory. I’m living, breathing, thriving. Today, I hold space for the siblings we’ve lost. Tomorrow, I keep fighting, so no one else gets erased. Now, excuse me while I serve this resistance with a side of unapologetic fabulousness . They can’t ignore us forever.

–

Ziua Comemorării Persoanelor Trans nu este doar despre doliu. Este despre a rosti adevărul: am fost aici, am suferit, și am triumfat, în ciuda tuturor obstacolelor. Ne onorăm morții pentru că nimeni altcineva nu a făcut-o, pentru că societatea încă tratează viețile trans ca pe ceva de aruncat. Să fie clar: nu sunt doar o amintire. Sunt aici, trăiesc, respir, prosper. Astăzi țin un loc pentru frații și surorile noastre pe care i-am pierdut. Mâine continui să lupt, ca nimeni altcineva să nu mai fie șters. Acum, scuzați-mă în timp ce îmi servesc această rezistență cu o doză de fabulozitate fără regrete. Nu pot să ne ignore pentru totdeauna.

Ana Jovanovic, femeie și activistă trans romă – Serbia

This day is important to remind us of the suffering that trans people face every day, just because they try to live authentically. This day reminds us to keep fighting for human rights, because trans rights are human rights!

–

Această zi este importantă pentru a ne reaminti de suferința pe care persoanele trans o înfruntă zilnic, doar pentru că încearcă să trăiască autentic. Această zi ne amintește să continuăm lupta pentru drepturile omului, pentru că drepturile persoanelor trans sunt drepturi ale omului!