L-am cunoscut pe Alex Goja în luna octombrie 2018. Atunci am asistat pentru prima oară la un eveniment public în care trei tineri gay relatau despre coming out-ul făcut familiilor lor. Eroul de astăzi a fost printre cei care a luat microfonul în mână și a spus: „Vorbesc pentru prima oară în public, deși am mai făcut coming out-uri în cercuri restrânse”. Astăzi se fac exact șase ani de la acel eveniment. Cum s-a schimbat viața lui Alex datorită acelui coming out aflați în interviul de mai jos.
Alexandru are 36 de ani și este persoana-cheie la GDM care consiliază comunitatea în materie de sănătate și prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală. Cu alte cuvinte, dacă aveți nevoie de prezervative, lubrifiante sau să beneficiați de un program medicamentos de profilaxie a HIV – PrEP, știți unde să vă adresați.
„De trei ani am statut de parajurist specializat în cadrul Consiliului Național de Asistență Juridică Garantată de Stat și lucrez doar pentru comunitatea LGBTQ+. De asemenea, consiliez beneficiarii cu privire la sănătatea sexual-reproductivă, prevenirea HIV și a altor infecții cu transmitere sexuală, inclusiv în penitenciare. Nu în ultimul rând, ofer sprijin persoanelor care trăiesc cu HIV, acceptarea statutului HIV pozitiv și altele”, mi-a relatat Alex.
„Am înțeles că sunt gay pe la 12 ani.”
Fiecare dintre noi își descoperă atracția emoțională și sexuală față de persoanele de același sex la vârste diferite. În cazul lui Alexandru, răspunsul despre cine este el l-a primit în perioada pubertății.
„Am înțeles că sunt gay pe la 12 ani. Cunoșteam doar despre faptul că băieților trebuie să le placă fetele, iar în cazul meu, cu siguranță, nu eram speriat de ce eu nu sunt atras sexual de fete”, spune Alex.
Peste vreo doi ani, adolescentul Alex privea un serial cu bunica și mătușa sa. Într-un moment, unul dintre actorii principali face coming out mamei sale spunându-i că este gay. După această scenă emoțională bunica lui Alex întreabă în voce tare: „Ce e asta gay?”. Mătușa răspunzându-i: „Sunt bărbații cărora le plac alți bărbați”. În acea clipă, Alexandru a înțeles că nu este doar el „așa”, ci sunt mulți oameni ca și el.
„Voiam să mă fac hetero.”
Deși a primit confirmarea de la televizor că a fi gay este ceva normal, Alex era încă copil și nu-l afecta direct acest aspect. Cu timpul homofobia internă a început să se dezvolte în adolescență când deja îi plăceau unii băieți din liceu. Însă, disconfortul îl măcina în cercul lui de amici când ieșeau la plimbare.
„Prietenii mei aveau prietene cu care se țineau de mână, ieșeau la întâlniri, își făceau surprize, se sărutau și, cumva, îi invidiam. Voiam și eu să fiu în rând cu ei. Atunci am avut tentativa de a mă face hetero”, își amintește Alex.
Lipsa de împlinire și dragoste l-a făcut pe băiat să compenseze „neajunsul” principal – orientarea sexuală cu rezultate remarcabile la învățătură. A inițiat o relație cu o fată, la fel, eminentă ca el, însă în scurt timp a înțeles că nu vrea ca ea să-i devină борода [n.r. fată care îndeplinește rolul de prietenă pentru un gay] și a întrerupt relația.
„Eram un elev sârguincios, olimpic la biologie, eminent la celelalte discipline școlare. Colegii mă respectau pentru asta. Cred că una dintre cauzele succeselor la învățătură venea, inclusiv, din frustrarea că nu sunt ca toți. Așa încercam să-mi compensez acel «neajuns», adică orientarea mea sexuală. Tindeam să creez impresia că pot fi bun din alte considerente. Cu timpul am cunoscut o fată extrem de deșteaptă și frumoasă. Mi-am zis, de ce să nu încercăm să facem o relație. Am curtat-o, mergeam la plimbări, îi dăruiam trandafiri, ne sărutam, mergeam de mână ca toți îndrăgostiții, dar am realizat că atracție fizică nu aveam și că nimic nu se schimbă, îmi plăcea de ea ca de o prietenă bună. Și cumva relația a luat sfârșit”, a relatat Alex.
A doua încercare de a se convinge că îi plac fetele s-a întâmplat la universitate. Iată cum își amintește de acea experiență.
„Peste nouă luni de curtare, seri petrecute împreună, foarte multe momente frumoase de prietenie, i-am spus că nu mai putem continua. Am început să mă simt oribil, nu atât pentru că mă mințeam pe mine, cât de faptul că o mințeam pe ea. Apoi mi-am luat inima în dinți și am invitat-o la o plimbare, lângă izvor unde i-am recunoscut că sunt gay și mi-am cerut iertare pentru fapta mea oribilă”, a povestit Alex.
Primul coming out
Alex mi-a spus că în acea seară el a făcut primul coming out în viața lui. „A fost extrem de dificil. Nu voiam ca ea să creadă că problema e în ea. Mă mândresc acum de mine că am găsit curajul să îi recunosc personal”.
Întâlnirea s-a încheiat cu o îmbrățișare și susținere din partea acelei fete. „Am rămas buni prieteni în perioada studiilor, apoi ea și-a întâlnit sufletul pereche și au acum trei copii frumoși. Ambele tentative de a deveni «hetero» s-au soldat cu probleme grave de sănătate mintală, cu internări în spitale, psihoterapie și foarte mult stres”, a conchis Alex.
Prima dragoste după coming out
Acceptarea propriei identități sexuale l-a ajutat pe Alex să se concentreze mai mult pe descoperirea lumii interioare, informare și stabilirea noilor prietenii cu membrii din comunitatea LGBTQ+. Atunci GENDERDOC-M l-a ajutat să se simtă în siguranță și să facă voluntariat în sprijinul altor tineri care la fel se aflau în căutarea multor răspunsuri despre sine.
„Anual, de Zilele Universității se fac conferințe științifice la toate catedrele. Dorind să mă aprofundez mai mult în partea științifică legată de orientarea sexuală, am ales tema «Psihologia minorităților sexuale». Așa mi-am creat un motiv să ajung la GENDERDOC-M. Și acum țin minte cum am ajuns la poartă unde m-au întâmpinat vreo șase angajați. Ideea era că eu nici în comunitate nu eram gata să mă deschid, o făceam pe studentul heterosexual. Așa am început să fac voluntariat la GENDERDOC-M. Acolo am întâlnit și prima mea dragoste. El era un voluntar acolo. A fost dragoste la prima privire, din alea frumoase ca în filme”, și-a amintit Alex.
„Tata știa că sunt gay.”
Cea mai emoțională etapă a coming out-ului se întâmplă atunci când simți că e timpul să te deschizi familiei. Au durat trei ani ca Alex să decidă să facă acest pas important. Prima care a aflat a fost mama sa.
„Am pregătit-o treptat ca să mă asigur că este pregătită. Ea era unica căreia îi puteam destăinui acest secret. A reacționat neutru, dar știu cu siguranță că a trecut etape complicate. Apoi i-a spus tatălui, bunicăi. Nu voiam să afle tata, însă el mi-a mărturisit că cunoștea despre mine. Într-o zi auzise o discuție telefonică cu iubitul meu. La ziua de azi sunt într-o relație bună cu familia mea. Sunt acceptat de toți membrii, nu mă simt marginalizat”, a concluzionat Alex.
„Prin multe coming out-uri ajungi să te accepți pe deplin.”
Deja cum știți, până a face coming out public [n.r. în anul 2018], Alex deja făcuse acest lucru mai multor persoane apropiate: părinți, prieteni, colegi, rude, consăteni. Coming out-urile l-au ajutat pe Alex să devină mai încrezător și să nu reacționeze emoțional la provocările și discursurile de ură în adresa sa.
„Pentru mine a fost ca o eliberare. Primul coming out este cel mai greu, iar după asta simți că ai scăpat de o povară. Acel coming out-ul public l-am făcut mai mult pentru acele persoane LGBTQ+ care trec prin negare, învinovățire, frustrare. Sunt etape importante în primul rând pentru tine, deoarece prin multe coming out-uri ajungi să te accepți pe deplin, ceea ce ar fi trebuit să se întâmple încă din perioada conștientizării orientării sexuale, ca la toată lumea normală”, menționează Alex.
Atât eu, cât și Alex am înțeles că una dintre beneficiile coming out-ului se manifestă prin faptul că ești mai puțin influențat de frici și de posibile outing-uri din partea neprietenilor.
„Când tu te accepți așa cum ești, poți face față la orice atac homofob, la orice provocare, șantaj, intimidare, înjosire, deoarece ele pentru tine nu există. Îți este indiferent de părerea homofobilor, deoarece tu înțelegi că tot ceea ce ei spun nu este despre tine, este doar în capul lor și este doar problema lor”, a explicat Alex.
„Cu vecinii facem frigărui și discutăm deschis despre viața personală.”
Conviețuirea cu vecinii de bloc este un capitol aparte al vieții unui gay. Unii au noroc, alții.. deja cum este. În cazul lui Alex, vecinii lui sunt prietenoși și toleranți.
„Locuiesc cu chirie într-un bloc micuț, cu o curte mare, în care fiecare vecin se cunoaște unul pe altul. Relația cu ei este ca în serialul «Desperate Housewives» [Like pentru acest serial]. Facem schimb de mâncare, ne servim cu ceva gustoșel, facem frigărui în comun, picnicuri în fața blocului unde am construit două foișoare. Cred că este una dintre cele mai de invidiat comunități de vecini din Chișinău. Desigur, toți vecinii cunosc despre mine. Discutăm deschis despre viața personală fără frustrări”, a povestit Alex.
Vreau să închei acest interviu cu ultimele propoziții pe care le-a spus Alex atunci, în 2018. „Părinții mei mă iubesc foarte mult, am un frate care mă iubește, am unchi, mătuși, rude care mă acceptă. La momentul de față sunt o persoană fericită. Nu mai trebuiesc să-mi mint părinții sau să construiesc relații fictive. După ce am făcut coming out-ul, m-am simțit mai liber, nu mai trăiesc în minciună”.
„Nu mai trăiesc în minciună” după mine ar trebui să fie motto-ul fiecăruia care se gândește să facă vreodată coming out.
Vă amintesc că, în perioada 10-13 octombrie, în Moldova se desfășoară Coming Out Day Fest 2024. În cadrul acestui eveniment echipa Bang Bang vă povestește istoriile de coming out ale membrilor comunității noastre.
Aici puteți citi istoria de coming out a autorului acestui interviu.
