De mici copii am fost învățați să nu judecăm oamenii după chip. Chiar și așa, noi tindem adesea să credem despre oameni în funcție de cum arată, în special când îi vedem pentru prima oară. Stereotipurile legate de gay sunt promovate înșiși de gayi din comunitate prin intermediul așa-numitului „dispozitiv” numit gayradar [n.r. mai este folosit și termenul de gaydar]. În acest articol voi explora partea științifică a subiectului – argumentele pro și contra, dar și o să aflu cum funcționează gayradarul în Moldova.

Termenul de gayradar a apărut pentru prima dată în anii ’80 și se referă la „al șaselea simț” pentru a identifica cine este gay. Radarul funcționează în baza indicilor verbali, nonverbali, fiind „alimentat” și cu stereotipurile legate de LGBTQ+: ocupația (model, makeup artist, dansator, actor etc.), obiceiurile de îngrijire personală, stilul vestimentar și multe altele. Cu ajutorul acestor criterii, conturăm un profil psiho-social tipizat și apoi îl aplicăm pe băieții pe care îi vedem (ne place) pe stradă. Însă, nu întotdeauna ne reușește să avem o precizie în acest sens. Asta pentru că în unele cazuri stereotipurile se adeveresc, în alte cazuri nu. Nu există o formulă care să ne ajute să identificăm cu o precizie de 100 % dacă băiatul din fața noastră este sau nu gay. 

Cercetătorii spun că este mai dificil de identificat cine este gay anume în zonele urbane unde este mai acceptabil pentru bărbații heterosexuali să prezinte obiceiuri comune de viață cu cele ale bărbaților gay (frecventarea ședințelor SPA, manichiură, pedichiură, epilare și multe altele). În această ordine de idei, cercetătorii au lansat o ipoteză care spune că:

Oamenii care în mod firesc se abțin de la utilizarea stereotipurilor ar putea fi mai predispuși să folosească stereotipuri legate de gay dacă sunt făcuți să creadă că gaydar-ul există în realitate.

În continuare, haideți să trecem la cercetările propriu-zise. 

Primul experiment

Patru cercetători au creat un experiment în care au divizat oamenii în trei categorii:
— în primul grup, participanților li s-a spus că sunt dovezi științifice care demonstrează că gaydar-ul este o abilitate reală;
— participanților din al doilea grup li s-a spus că gaydar-ul este bazat doar pe stereotipuri;
— participanții din al treilea grup nu știau nimic despre gaydar (grup de control).

Așadar, participanții au analizat o serie de fotografii ale bărbaților hetero- și homosexuali. Unii participanți atribuiau fotografiilor diferite caracteristici, de exemplu: interese specifice gaylor, cum ar fi moda, shoppingul sau teatrul. Alții asociau interesele tipice heterosexualilor, cum ar fi sportul, vânătoarea sau mașinile. Interesele neutre nu aveau vreo legătură cu orientarea sexuală – lectura sau filmele. Aceste trăsături le-au permis cercetătorilor să evalueze cât de des oamenii au ajuns la concluzia că bărbații din imagini sunt homosexuali doar în baza intereselor stereotipice. 

Ce au obținut?

Cercetătorii au ajuns la concluzia că participanții din grupul I, cărora li s-a spus că gaydar este un lucru demonstrat științific, au folosit mai multe stereotipuri decât grupul de control (grupul III). Totodată, participanții din grupul II au stereotipizat mai puțin decât cei din grupul I. Aceste concluzii au sprijinit ideea că credința în existența gaydar încurajează perpetuarea stereotipurilor.

Aceiași cercetători susțin ideea că gaydar-ul, la prima vedere, chiar dacă pare a fi inofensiv, poate provoca consecințe periculoase. Folosirea lui sub formă de glumă „Oh, tipul ăla îmi activează gaydar-ul” depreciază stereotipurile și le face să devină neserioase. 

În al doilea rând, stereotipurile, chiar și cele inofensive, sunt ofensatoare din mai multe motive: ne determină să gândim în mod limitat despre oameni înainte de a-i cunoaște, încurajând astfel discriminarea, ceea ce ar putea duce la depresie sau la alte probleme de sănătate mintală persoanelor supuse la așa tip de „evaluare”. Încurajarea stereotipurilor sub masca gaydar contribuie – direct sau indirect – la generarea și întărirea noilor stereotipuri.

Apelarea necontrolată la stereotipuri poate facilita întărirea prejudecăților. Despre ele voi vorbi mai jos.

Al doilea experiment

Într-un studiu asupra agresiunii bazate pe prejudecăți, William Cox și Patricia Devine au dezvoltat un joc de simulare a administrării de șocuri electrice unui bărbat aflat în altă cameră. Participanții au fost divizați în două grupuri. Prima echipă cunoștea că acel bărbat este gay, al doilea grup știa că bărbatului îi place să facă shopping (oamenii tind să presupună că bărbații cărora le place să facă cumpărături sunt homosexuali). Prin urmare, aceștia au putut doar deduce că el este gay, deși nu au primit confirmarea. 

Anume această presupunere neconfirmată i-au făcut pe participanții din grupul II să fie siguri că nu vor fi acuzați de prejudecată (prejudecată ascunsă). Ei sunt conștienți că au prejudecăți și sunt de acord cu asta, dar nu doresc ca alții să știe. Astfel, rezultatele au arătat că oamenii cu prejudecățile ascunse au avut tendința să se abțină de la administrarea șocului electric bărbatului care a fost confirmat ca gay. În același timp, tot ei au administrat un nivel extrem de ridicat de șocuri electrice bărbatului căruia îi place shoppingul.

Așadar, dacă participanții l-ar fi electrocutat cu shocker-ul pe bărbatul gay, ei ar putea fi acuzați de prejudecată: „L-ai electrocutat pentru că este gay!”. Pe de altă parte, dacă ei ar fi fost acuzați de prejudecată în a doua condiție, participanții ar fi negat spunând: „Nu știam că este gay!”. 

Concluzia-cheie a acestui experiment este că stereotipurile le pot oferi oamenilor posibilitatea nelimitată de a-și exprima prejudecățile ascunse fără teama să fie acuzați pentru faptele comise.

Al treilea experiment

De exemplu, în studiul „Detection of sexual orientation by heterosexuals and homosexuals”, cercetătorii au analizat dacă oamenii pot afla cu exactitate orientarea sexuală a altora în baza unor indicii non-verbali, cum ar fi expresiile faciale, vocea și limbajul corpului. Ei au constatat că indivizii atât heterosexuali, cât și homosexuali, au fost capabili să ghicească orientările sexuale ale altora cu mai multă acuratețe decât printr-o simplă întâmplare. 

Precizia de a ghici cine este gay diferă în funcție de sex. Femeile sunt în general mai precise decât bărbații în detectarea orientării sexuale. În plus, persoanele familiarizate cu persoanele LGBTQ+ au avut tendința de a avea performanțe mai bune în identificarea orientării, declară cercetătorii.

Concluzionând cele expuse mai sus, putem afirma că studiile de laborator (când datele sunt ideale) ne arată că oamenii în mare parte pot ghici reprezentanții comunității LGBTQ+ fie în baza stereotipurilor, fie în baza familiarității cu modul de viață a acestei comunități.

Până la urmă, gaydar-ul nu funcționează?

În mare parte, studiile care au cercetat existența gaydar-ului s-au bazat pe prezentarea imaginilor, înregistrărilor audio și a videoclipurilor cu persoane homosexuale și heterosexuale reale. Apoi, participanții urmau să clasifice cine este gay și hetero în baza propriilor percepții (stereotipuri). Succesul acestor teste era considerat atunci când participanții demonstrau o precizie de analiză/evaluare mai mare de 50 %. În unul dintre experiemente, rezultatele au arătat o precizie de 60 %. Prin urmare, alți cercetători au subestimat aceste scoruri punându-le față în față cu statistica reală.

Unica problemă în cercetările care arată precizia de peste 50 % a gaydar-ului ține de faptul că participanții sunt puși în condiții favorabile când trebuie să identifice cine sunt gayi și heterosexualii din fotografii/videoclipuri. În lumea reală nu există un raport egal între homosexuali și heterosexuali, așa cum e prezentat în cercetările de mai sus. Conform IPSOS, care a intervievat respondenți din 27 de țări, doar 3 % se identifică ca gay sau lesbiană, 4 % – ca bisexual, 1 % – ca pansexual sau omnisexual, 1 % – ca asexual, 1 % – „alții”, 11 % – nu știu ce să răspundă și circa 80 % – ca persoane heterosexuale. Potrivit Statista.com, în 2023, în lume ar fi până la 10 % de persoane homosexuale.

Revenim la matematică.

Toate aceste studii de laborator cad pradă unei erori matematice. Atunci când cifrele sunt adaptate la statistica reală a gaylor în raport cu heterosexualii, concluziile spun că gaydar-ul este inexact.

Dintre 100 de persoane întâlnite pe stradă, doar circa 3 bărbați vor fi gay, iar restul 97 – hetero. Pe când rezultatele de laborator arată o precizie de peste 50 % a funcționării gaydar-ului, pentru că sunt prezentate imagini cu un număr exact de homo- și heterosexuali. În lumea reală nu avem un așa raport ideal dintre ambele orientări sexuale. Chiar și atunci când oamenii par gay și declanșează toate alarmele pe gaydar-ul tău este mult mai probabil să fie hetero. 

Dacă ești dezamăgit să afli că gaydar-ul tău s-ar putea să nu funcționeze așa de bine pe cât crezi, există o soluție rapidă. În loc să judeci despre oameni în funcție de ceea ce poartă sau de modul în care vorbesc, ar fi mai rapid să-i întrebi.

Aici concluzia este următoarea. Pur statistic, nu pot exista atâția gay în perimetrul prezenței tale cât îți afișează radarul în mintea ta. De aici rezultă că de la bun început majoritatea „țintelor” tale vor fi false.

Cum gaydar-ul funcționează în Moldova?

Pentru a răspunde la această întrebare, i-am întrebat pe cunoscuții mei gay care sunt mai versați în acest domeniu. Din păcate, nu o să pot afișa numele lor adevărate, de aceea am o rugăminte – să mă credeți pe cuvânt.

Andrei mi-a povestit că crede în existența celui de-al „șaselea simț” în rândul gaylor. L-am rugat să-mi explice cum asta funcționează în cazul său:

Primul lucru la care atrag atenția este aspectul persoanei. În baza acestui lucru, acord atenție fiecărui detaliu: îmbrăcăminte, accesorii, mirosul de parfum, gama de culori a hainelor, gradul de îngrijire personală, felul cum discută, comportament, gesticulare. Anume aceste detalii fac diferența dintre persoanele heterosexuale și homosexuale.

Potrivit lui, următoarea etapă este observarea mai atentă a persoanei, ceea ce ajută treptat la confirmarea sau infirmarea presupunerilor.

Totul devine clar pentru mine atunci când accesez rețeaua socială a băiatului. Aproape întotdeauna se poate confirma orientarea sexuală a lui dacă văd că avem cunoștințe comune din comunitate, a spus Andrei.

Viorel, alt cunoscut, zice că crede, dar nu știe cum funcționează într-adevăr gaydar-ul:

Fie că ține de intuiție, fie că pur și simplu atragi atenție la unele aspecte cum ar fi comportamentul, aspectul fizic, vestimentația, accesoriile pe care le poate purta acel băiat/bărbat. Dar, uneori, putem da greș dacă considerăm o persoană gay după îmbrăcăminte sau maniere. Cu toate că anume aceste criterii sunt de cele mai multe ori considerate ca dovezi-cheie.

Mai mult, el spune că de cele mai multe ori gayradarul funcționează în troleibuz când vede băieți cu cercei, care sunt tare drăgălași:

Gayradarul îmi spune că e gay sau cel puțin bi.

El și-a adus aminte de un caz în care „aparatul” n-a bătut alarma în privința unui băiat care s-a dovedit ulterior a fi bi:

Am mai avut un caz când am fost cazat cu câțiva băieți în cameră, unde unul dintre ei aborda tema LGBTQ+ și îmi cerea părerea. Eu fiind gay închis desigur că am expus o opinie neutră și tolerantă. În acel moment nici nu mă gândeam că el poate fi gay sau bi, până când după un an și ceva nu l-am întâlnit pe Grindr.

Ion, la fel, crede în existența gayradarului, dar nu în cazul său:

După părerea mea, mulți își fac concluzii anume după felul cum arată băiatul. Hai să fim sinceri, pentru majoritatea acest lucru este important. Dacă, de exemplu, vezi un tip cu cercei și îmbrăcat în haine feminine, vei crede imediat că este gay. Acest lucru poate să nu fie adevărat, dar vei crede totuși că este gay. În cazul meu, gayradarul nu funcționează pentru că nu am scopul de a găsi peste tot gay. Pot să-l întreb direct pe tip dacă discut cu el sau pot să aflu de la alte persoane, mi-a relatat amicul.

Am întrebat și pe alți membri ai comunității LGBTQ+ despre părerea lor în legătură cu gayradar.

—  „Nu cred în el. Pe frunte nu scrie convingerile și preferințele personale.”

— „Cred ca există, pentru că sunt mai multe lucruri care leagă două persoane gay, pe lângă caracteristicile de comportament și interese, iar lucrurile astea se simt și se văd. Uneori deodată, alteori e nevoie un pic de mai multă analiză. Eu, de obicei, atrag atenția la mai multe lucruri, precum comportament, poziția corpului, privire, mimică și clar că dacă toate se mai pupă cu aspectul fizic mai deosebit – concluzia se face pe loc. În același timp, nu cred că toți au gayradar. Trebuie să poți analiza pe moment, să simți și să fii foarte atent la detalii.”

— „Dacă dăm într-o parte criteriile stereotipe, căci și ele uneori dau greș, mai mult mă bazez pe senzațiile interioare. Pur și simplu simt și știu. Nu pot să explic aceasta.”

— „Cred în asta, pentru că deseori s-a dovedit. Criteriile care se adeveresc țin de comportament, privire, îmbrăcăminte, accesorii – cel mai des sunt inelele și anume pe degetul mic ori mare.”

Gayradarul meu

Gayradarul meu se bazează pe două componente care împreună îmi pot oferi o claritate despre cine este băiatul din față. 

I component – stereotipurile:
— profesia. Din ceea ce am reușit să observ (statistic) este că gayi se regăsesc în mare măsură în așa meserii (creative) ca: actor, dansator, make-up artist, cântăreț, frizer, scriitor, regizor, artist, pictor, coregraf etc.);
— aspectul fizic. Da, bărbații nu trebuie să arate un pic mai bine decât maimuța, însă utilizarea produselor și a procedurilor cosmetologice îmi dă de înțeles că băiatul ar putea fi gay. Tunsoarea cu diverse variații de lungime, culoare și/sau textură la fel îmi dă de înțeles că aș putea lucra în această direcție.
— vestimentația. Eu nu mă pricep în fashion. Aici mă uit la stilul vestimentar care se deosebește mult de cel purtat de heterosexuali. Am trăit aproape toată viața într-un mediu heteronormativ și îmi dau seama ce haine nu ar purta vreodată un heterosexual.
— accesoriile. Acest element are cea mai mare valoare și îmi dă deodată precizia de 50 % că băiatul este gay. Mă refer exclusiv la inelul pe unul dintre degete, cu excepția celui inelar. Majoritatea gaylor pe care îi cunosc poartă inel pe unul dintre degetele mare, arătător sau mic. Și cel mai important este tipul de inel. Nu la oricare inel gayradarul meu bate alarma.

— temperamentul. Felul cum vorbește, vibrația vocii îmi pot spune că probabil în fața ta este un gay. 

Deci, ca să spun cu o precizie de 70-80 % că băiatul este gay toate aceste subtilități trebuie să se aranjeze într-o linie dreaptă, pentru că ele toate sunt interdependente.

II componentă – științifică. Citisem cu mulți ani în urmă o informație că „dacă într-o familie se nasc doi băieți, atunci probabilitatea că al doilea băiat să fie gay crește”. Nu prea am luat în serios acea informație, dar cu anii am întâlnit tot mai des confirmarea acestei ipoteze. Am două cunoștințe gay care au frați mai mari. În primul caz, amicul meu gay are doi frați mai mari, iar în al doilea caz – cunoștința la fel are doi frați mai mari, după care urmează el (gay) și următorul frate al său care este la fel gay. Desigur, cunosc cazuri când amicii gay sunt singuri în familie sau este fratele mai mare. Statistic vorbind, în cazul meu prevalează situațiile cu frații mai mari.

Acum vreau să vă prezint un studiu care confirmă „efectul fratelui mai mare” în familie. O meta-analiză a zece studii a constatat că a avea un frate mai mare crește probabilitatea cu 38 % ca fratele mai mic să se nască gay. 

Un alt studiu reconfirmă ipoteza că homosexualitatea la bărbați depinde de numărul fraților mai mari. Cercetătorii au comparat numărul de frați și surori ai 302 bărbați homosexuali și 302 bărbați heterosexuali folosind trei analize diferite. Concluzia este următoarea.

Probabilitatea orientării homosexuale la bărbați crește odată cu numărul de frați mai mari. Această relație a fost denumită „Efectul ordinii de naștere a fraților”. 

Deci, cum ați observat, eu am o abordare multidisciplinară a ceea ce înseamnă gayradar și cum el ar trebui să funcționeze în cazul meu. Ierarhia analizei mele este următoarea: inel pe deget, al câtelea frate e în ordine, ocupația/meseria, aspectul fizic și tocmai la urmă vestimentația. 

Concluzie

Studiile prezentate de mine se contrazic și nu ne dau o claritate în acest sens, pentru că nu are de unde. Gaydaradul este o chestiune subiectivă și ea nu poate fi demonstrată obiectiv. Unicul lucru pe care trebuie să-l cunoaștem este următorul: gayradarul reprezintă totalitatea stereotipurilor despre gay, care ne ajută uneori sau deseori într-adevăr să ghicim Persoana X. Din câte ați reușit să observați, fiecare dintre noi are propriul său gaydar care a fost dezvoltat în baza propriilor experiențe, cunoștințe și stereotipuri.