Un pic de context
Pe 16 aprilie, într-un episod podcast, Veronica Cociu, realizatoarea show-ului, a întrebat-o pe regizoarea Daniela Burlaca, citez: „Într-un interviu tu spuneai că, ca să ne iubim, un bărbat are nevoie de o femeie și o femeie are nevoie de un bărbat. Tu crezi în dragostea dintre doi bărbați sau două femei?” Răspunsul a fost un „Nu” spus pe un ton amuzant. Echipa BB a reacționat la acea secvență printr-un mesaj video postat pe contul nostru de Instagram.
Postarea a stârnit o dezbatere aprinsă în mediul online, iar părerile au fost împărțită. Am urmărit cu atenție fluxul de comentarii. O idee repetată de cei care o susțin pe Daniela fiind că asta e opinia ei și nu avem niciun drept să-i cerem explicații sau să o atacăm online.
De ce drepturile omului nu sunt subiecte de opinii personale
În timp ce libertatea de exprimare este un principiu fundamental, este important să recunoaștem și să respingem discursurile care incită la discriminare și la violarea drepturilor fundamentale ale celorlalți. În cazul de față, a spune că nu crezi în dragostea dintre persoanele de același sex înseamnă să contribui la promovarea atitudinilor homofobe față de comunitatea LGBTQ+ care se confruntă cu discriminarea sistemică.
Cum ar fi trebuit să răspundă la întrebarea prezentatoarei? „Putea să se abțină de la răspuns, mai ales că pe parcursul întregului episod tot ea a zis de nenumărate ori că nu-i place să bârfească despre alții și că nu înțelege de ce prezentatoarea o întreabă despre alți oameni.”, mi-a scris un urmăritor BB.
Este important să înțelegem că drepturile LGBTQ+ nu sunt o chestiune de preferințe personale sau de convingeri individuale. Ele sunt, pur și simplu, drepturi umane.
Dreptul la dragoste și la exprimarea orientării sexuale nu trebuie să fie subiectul niciunei întrebări sau dezbateri. Ele sunt drepturi fundamentale, care trebuie să fie garantate și protejate pentru toți oamenii, indiferent de orientarea lor sexuală sau identitatea de gen.
Îndemnul la acceptare și respect
Într-o reacție ulterioară, postată de către autoarea podcast-ului pe pagina de Instagram, ea întreabă, citez, „Altfel, ce fel de toleranță ne dorim când nu putem accepta alte puncte de vedere, care nu implică neapărat o poziție ‘împotrivă’?”
Înainte de a răspunde la această întrebare, vreau să anexez unul dintre comentariile persoanelor din comunitate la postare de pe BB.
„pe mine m-a deranjat întrebarea, zici că dragostea queer e un moș Crăciun: da tu crezi în el sau nu?!”
Dragostea dintre două persoane, indiferent de orientarea lor sexuală sau identitatea de gen, nu este subiect de discuție la un episod de podcast. Asta dacă nu e un podcast de bârfe.
Întrebările privind credința în iubirea dintre persoanele de același sex sunt nu doar insensibile, ci și profund ofensatoare. Ele subminează nu doar demnitatea persoanelor LGBTQ+, ci și eforturile de ani de zile ale activiștilor și ale comunității în general de a obține recunoașterea și respectul pe care le merită.
Iar într-un context social politic, în care propaganda rusească folosește comunitatea LGBTQ+ ca ”inamic” pentru a destabiliza situația politică din țară, aceste opinii inofensive capătă un efect major, contribuind la perpetuarea stereotipurilor și a homofobiei.
În același timp, îndemn fiecare persoană heterosexuală să se gândească pentru o secundă la cum s-ar simți ei, dacă cineva ar zice că nu crede în existența dragostea între bărbat și femeie? Nu vi se pare intruziv, arogant și periculos?
Prin acest material, accept invitația prezentatoarei de a discuta despre cum drepturile LGBTQ+ sunt drepturile omului.
În final, drepturile LGBTQ+ nu sunt o chestiune de dezbatere sau opinii personale. Ele sunt parte integrantă a drepturilor umane și trebuie tratate ca atare. Este momentul să ne unim în sprijinul egalității și al respectului pentru toți oamenii, indiferent de cine sunt și pe cine iubesc.
