Zilele trecute am dat întâmplător de o postare pe Facebook unde un grup de persoane comentau activ despre comunitatea LGBTQI+. Am parcurs cu atenție șirul de comentarii. Majoritatea erau pline de ură, unele aveau un ton tolerant, dar cu o doză de neacceptare în ele. Pe scurt, din marea majoritatea de mesaje „de susținere” o idee o găseam recurent: „Nu am nimic cu persoanele gay, dar urăsc paradele”.

La prima vedere arată ca o părere inofensivă. Totuși, dacă stăm să o analizăm cu atenție, această frază deranjează prin simplu motiv că pune la un loc două mesaje care se contrazic: „Nu am nimic cu persoanele gay, dar urăsc paradele persoanelor gay”.

Acest dar de fapt arată că totuși ai ceva cu persoanele gay

Ce să fie oare acest fenomen? Un fel de homofobile banală, o formă de discriminare, ignoranță sau, pur și simplu, necunoaștere?

Întâlnesc des această idee în mesajele multor persoane care se consideră deschise la mine și tolerante. Persoane care la rândul lor judecă dur pe cei care au o gândire rigidă sau stereotipizată. Totuși, dacă analizăm atent, această judecată se aplică și lor prin simplu motiv că și ei sunt cei care știu mai bine ce pot face și ce nu membrii comunității LGBTQI+. Paradoxal, nu?

Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, îl vom denumi toleranță condiționată

Ce înseamnă asta? E acea situație în care unele persoane heterosexuale, care se consideră tolerante, acceptă membrii comunității LGBTQ+ ca fiind diferite, dar impun anumite limite de comportament.

Cred că putem sesiza cât de bizar și nedrept este acest fenomen, nemaivorbind de pericolul pe care îl reprezintă o astfel de judecată pentru o societate bazată pe valori democratice și liberale.

Cum se formează fenomenul de toleranță condiționată?

Prima cauză ține de faptul că marea majoritate a persoanelor heterosexuale nu au fost puse niciodată în situația de a-și explica sau justifica nevoia de iubire și afecțiune nimănui. Ei/ ele s-au născut într-un sistem binar acceptat la scară largă care corespunde cu posibilitățile lor de manifestare a identității de gen și orientării sexuale. Ca să înțelegem mai bine acest lucru, trebuie doar să fim atenți la limbajul cu care aceste persoane descriu comunitatea queer: orientare netradițională, nenatural etc.

Ca ființe umane, avem o condiție etic gânditoare. Suntem capabili să gândim despre lucruri abstracte și să facem judecăți de valoare. La nivel profund, cu toții suntem la fel: aveam aceleași nevoi de bază pe care vrem să le satisfacem. Totuși, suntem unici prin manifestările noastre și prin felul în care ne raportăm la noi și la lume, iar pentru asta am fost înzestrați cu empatie. Empatia ar trebui să ne ajute să ne înțelegem reciproc.

O altă cauză a fenomenului de toleranță condiționată este incapacitatea de a empatiza cu semenii tăi

În lucrarea filosoafei Hannah Arendt, Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalităţii răului, scrisă în 1963, întâlnim un veritabil mod de a vedea cum se formează fenomene sociale extreme cum ar fi genocidul. Cartea este o relatare a procesului lui Adolf Eichmann, un ofițer nazit considerat unul dintre șefii operaționali ai exterminării evreilor și care a fost condamnat la moarte pentru genocid și crime împotriva umanității.

Una din ideile la care ajunge autoarea este că, de fapt, crimele făcute de Eichmann nu se datorează unei predispoziții spre fapte rele, dar mai degrabă sunt rezultatul unei complete ignoranțe sau „incapacitatea de a te pune în locul celuilalt”, adică incapacitatea de a empatiza.

Revenind la problema noastră, această incapacitate de a te pune în locul celuilalt, manifestată de unele persoane heterosexuale față de comunitatea queer, apare în așa fel încât nu se ia seama de o altă viziune de viață decât heterosexuală.

Te consideri pe tine ori grupul tău unicul legitim și impui anumite comportamente în societate, considerate de tine normă, iar ceilalți care nu se încadrează sunt considerați nenaturali, degradanți, sau limitați în drepturi și libertăți.

Această neputință de a empatiza împiedică oamenii, indiferent de cum se identifică, să vadă diversitatea lumii în care trăim. De aici și dorința obsesivă de a impune o normă unic acceptată de toți, o normă care limitează viața altor persoane.

De ce o asemenea gândire este periculoasă pentru societate?

Trăim cu toții acum realități dure, iar ultimii ani au demonstrat cum lipsa empatiei poate duce la fenomene sociale extreme. A se vedea războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.

Fenomenul de toleranță condiționată nu face nimic altceva decât să te țină captiv în propriul tău adevăr al realității, fără a ține cont de demnitatea celor care sunt diferiți de tine. Lumea este diversă și nu se împarte în alb și negru.

Este greu să te pui în locul celuilalt și mai mereu suntem înclinați să vedem doar propriile interese. Dar oare ce s-ar întâmpla dacă nu am face acest lucru? Am trăi într-o lume a haosului unde nimeni nu ar avea sentimentul de siguranță față de propria persoană.

Istoria arată clar cum conceptele lumii civilizate – democrația, libertatea, toleranța au contribuit la dezvoltarea umanității. Și nu ar trebui să uităm că acceptarea diversității și respectarea demnității umane garantează fiecărei persoane drepturi și libertăți.

Suntem ființe etic gânditoare, dar nu ar trebui niciodată să-l gândim pe cel diferit de noi prin prisma propriei morale. De mici copii ni se spune „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Acest lucru ar trebui să fie luat în calcul atunci când avem impulsul de a afirma public cine și ce ar trebui să facă.