În mediul online, voci critice au descris suportul comunității queer pentru Palestina ca și „Găini pentru KFC”. În spatele criticii ar sta legislația anti-queer din Palestina, în contrast cu mult mai prietenoasa legislație din Israel. În articolul care urmează, vom înțelege de ce atât de mulți membri a comunității queer susțin cauza Palestiniană. Urmează să deconstruim narativul de pinkwashing utilizat în justificarea acțiunilor armatei Israeliene, acțiuni condamnate de către Curtea Internațională de Justiție, experți ai Organizației Națiunilor Unite, Amnesty International și multe alte organizații preocupate de drepturile omului.

Un pic de context

Pe 7 Octombrie 2023, gruparea teroristă HAMAS a lansat un atac asupra zonei de Sud a Israelului, din direcția Fâșiei Gaza. În urma atacului, cel puțin 700 de civili israelieni au fost uciși, dintre care 36 copii. 253 persoane cu naționalitate Israeliană și nu numai au fost capturați.

Atacul a reprezentat o escaladare majoră într-un conflict cu o istorie de peste 75 de ani. În urma atacului din Octombrie, forțele armate Israeliene au lansat o invazie terestră în Fâșia Gaza, luând viețile a cel puțin 31,923 Palestinieni, dintre care cel puțin 70% sunt femei și copii.

Proteste majore în suportul cauzei Palestiniene au avut loc la nivel global – principalele cerințe ale protestatarilor fiind încetarea focului și încheierea ocupației Israeliene a teritoriilor Palestiniene. Printre cei mai vocali susținători a cauzei Palestiniene au fost membrii comunității Queer. Câteva exemple ar fi grupul anonim „Queers for Palestine”, jurnaliștii queer care au demisionat de la New York Times în protest și celebrități queer ca și Kehlani, Jonathan Van Ness, Angelina Jolie, Susan Sarandon, și Indya Moore care și-au exprimat suportul pentru Palestina în mod public. 

Activiști transgen sunt și ei implicați activ în orașe ca Londra, New York City și Washington DC, unde aceștia au mărșăluit în proteste pentru suportul Palestinienilor și au organizat alte acțiuni directe. Grupul „Queers for Palestine” a acumulat peste 500 de organizații queer semnatare a declarației „No Pride in Genocide” (Fără Mândrie în Genocid). Iar în Republica Moldova, câțiva activiști queer au lansat platforma „Moldova pentru Palestina”.

Legislația anti-queer din Palestina

Pentru a înțelege și deconstrui critica ”Găini pentru KFC”, trebuie să înțelegem legislația anti-queer din Palestina. Apariția acesteia, aplicarea ei în ziua de astăzi, și interpretările ei. Legislația anti-queer din Palestina a fost instituită de către autoritățile Britanice în 1936, în perioada de colonizare britanică. 

Secțiunea 152(2) din Ordonanța Codului Penal al Mandatului Britanic ne comunică faptul că orice persoane care:

1. … are cunoștințe carnale despre orice persoană împotriva ordinului naturii; sau…
2. Permite unei persoane de sex masculin să aibă cunoștințe carnale despre el sau ea împotriva ordinului naturii, este vinovat de o infracțiune și pasibil de închisoare pentru 10 ani.

Legislația este în vigoare numai în Fâșia Gaza, nu și în alte teritorii Palestiniene. În același timp, nu există dovezi ca legea să fi fost aplicată, în mod practic fiind defunctă, cu o singură excepție din anul 2017, atunci când un autor a fost urmărit penal în urma publicării unei cărți care ar fi inclus subiecte queer.

În același timp, conform expertului în drept internațional Iordaniano-Palestinian Anis F. Kassim, această „lege ar putea fi interpretată ca și permițând homosexualitatea”. Acesta își argumentează poziția prin faptul că astfel de acte în Gaza ar putea fi „pedepsite dacă actul ar fi comis cu forța împotriva victimei (prin care legislația se referă la persoana bottom). Prin urmare, dacă este săvârșită cu voință liberă a (așa-numitei) victime, poate să nu fie o faptă penală.”

Legislația anti-queer dar și homofobia severă prezentă în ziua de astăzi în țări ex-colonizate, printre care și Palestina, sunt o consecință directă a proiectelor colonialiste. Cunoaștem exemple a diverse popoare de pe continentul african, din America Latină și din lumea arabă, care acceptau sau celebrau homosexualitatea și diversitatea de gen până a fi importată legislația anti-queer prin proiectele Europene colonialiste.

În ciuda acestor nuanțe, homofobia continuă să reprezinte o problemă acută în teritoriile Palestiniene, homosexualitatea fiind un subiect taboo. Însă prin politicile Homonaționaliste și pinkwashing, Israelul nu numai că refuză să ofere suport Palestinienilor queer, dar și subminează eforturile organizațiilor queer locale în lupta lor cu homofobia.

Însă în ce constă Pinkwashing-ul și Homonaționalismul?

„Pinkwashing”. În ce constă și cum este utilizat în dezumanizarea Palestinienilor

Termenul „Pinkwashing” a fost utilizat pentru prima dată în Aprilie 2010, de către Organizația „Queers Undermining Israeli Terrorism” (Queers ce Subminează Terorismul Israelian). Termenul descrie utilizarea promovării drepturilor comunității LGBTQIA+ ca și dovadă a democrației și liberalismului unui actor statal sau non-statal.

În discuțiile despre conflictele în Orientul Mijlociu, Israelul este descris ca și o democrație dedicată drepturilor omului, în contrast cu brutala și homofoba lume arabă. Pinkwashing-ul este deseori utilizat cu scopul de a susține această idee, dar și pentru a dezumaniza populația Palestiniană ca și fiind simpli barbari homofobi. 

Însă un aspect deseori omis în discuțiile date este faptul că în Israel, aceste drepturi se aplică numai populației de naționalitate evreiască. Aceleași drepturi sunt sistematic ignorate când vine vorba de populația Palestiniană care trăiește în Israel și teritoriile Palestiniene ocupate. Pentru a înțelege mai bine situația drepturilor comunității queer Palestiniene din Israel și regiunile Palestiniene ocupate, trebuie să discutăm despre homonaționalism.

Homonaționalism

Homonaționalismul este un concept care descrie fenomenul în care anumite state sau fracțiuni politice utilizează drepturile și identitatea LGBTQIA+ pentru a-și promova agenda politică și pentru a legitima sau ascunde politicile lor discriminatoare sau abuzurile împotriva altor grupuri minoritare. 

Acest termen a fost inițial introdus de teoreticieni precum Jasbir Puar și Lisa Duggan. În esență, homonaționalismul implică o abordare selectivă a drepturilor LGBTQIA+, în care anumite aspecte ale identității și luptei pentru drepturi sunt privilegiate și promovate, în timp ce altele sunt ignorate sau chiar subminate. 

Acest lucru duce la o exploatare a comunității queer în scopuri politice, inclusiv pentru a distrage atenția de la alte probleme sau pentru a consolida sprijinul intern sau internațional pentru anumite agende politice, de obicei de extremă dreaptă.

În contextul Israelului, homonaționalismul constă în apărarea și celebrarea celor la intersecția identităților queer și evreiești, și persecuția celor la intersecția identităților queer și palestiniene.

Dar în ce constă această persecuție?

În ultimele luni au apărut multiple incidente în care Palestinieni queer sunt forțați să lucreze ca și informatori împotriva propriilor familii și prieteni. Aceștia ar fi fost amenințați cu outing-ul și șantajați de către forțele Israeliene. Această practică nu este una nouă, primele rapoarte apărând în anii 2010.

Organizația Israeliană LGBTQ+ Aguda estimează că aproximativ 2000 de Palestinieni queer trăiesc în Tel-Aviv, majoritatea ilegal, fără documentele necesare. Distrugerea oportunităților economice din Palestina forțează Palestinienii queer să își abandoneze pământul natal și să trăiască și lucreze fără documentele necesare și în condiții precare, fără a fi protejați de hărțuire, abuz sexual, intimidare și discriminare la lucru.

Campania militară care continuă până în ziua de azi în Fâșia Gaza nu își alege victimele în dependență de orientarea sexuală sau identitatea de gen. Conform ultimului raport UNRWA cel puțin 1,7 milioane de Palestinieni au devenit persoane strămutate intern și cel puțin 31,923 au fost uciși. Ultimul raport Integrat de Clasificare a Securității Alimentare (IPC) ne avertizează în privința celor 1,1 milioane de oameni din Gaza care și-au epuizat complet proviziile de hrană, fiind expuși nivelului de foamete „catastrofică”.

Autoritățile statului Israel nu recunosc discriminarea pe baza orientării sexuale ca fiind motiv de acordare a statutului de azil cetățenilor Palestinieni. Pentru puținii Palestinieni queer care ajung în Israel, inabilitatea de a găsi lucru oficial și de a beneficia de servicii sociale (medicină, deschiderea unui cont bancar, etc.), deseori îi forțează să devină lucrători sexuali.

Acestea sunt doar câteva exemple a consecințelor politicii Homonaționaliste prezente în Israelul din ziua de azi. Prin pinkwashing, se încearcă crearea unei imagini a Israelului ca și stat care respectă drepturile umane – un Israel democratic, liberal. Însă acest narativă se prăbușește rapid în fața crizei umanitare din Gaza și politicilor homonaționaliste din Israel.

Imposibila incluziune într-un regim colonial

Într-o încercare de a ilustra toți Palestinienii ca fiind homofobi, Israelul șterge experiența persoanelor Palestiniene queer. Însă aceștia există, și tot timpul au luptat împotriva homofobiei din propriile comunități.

Pentru AlQaws, principala organizație LGBTQIA+ Palestiniană, „pinkwashing-ul comunică Palestinienilor că emanciparea poate fi găsită numai evadând din comunitățile lor și fugind în brațele colonizatorului. Mitul că Palestinieni ar putea găsi un refugiu queer în orașele Israeliene se ciocnește cu realitățile politice ale statului colonizator – politici bazate pe excluderea și distrugerea Palestinienilor gay, transgen sau de oricare altă identitate. Nu există o ușă roz în pereții Apartheidului*”.

Ca și activiști queer intersecționali, trebuie să împuternicim comunitățile locale în lupta lor împotriva homofobiei, evitând complexul salvatorului alb. Astfel, ar fi bine să ne întrebăm: pot lupta organizațiile queer locale din Palestina împotriva homofobiei, atâta timp cât cad bombele din cer?

*Apartheidul este un sistem politic și social discriminatoriu, numit după perioada 1948-1994 din Africa de Sud. Acest sistem impunea separarea rasială între populația albă și cea de culoare, cu scopul de a menține superioritatea și controlul albilor asupra celorlalte grupuri rasiale.