Conversația despre orientarea sexuală și identitatea queer cu familia poate fi o experiență ce vine cu provocări unice pentru tinerii LGBTQIA+. Fiecare conversație își va avea propriul context și propriile provocări. Însă toate aceste conversații pot fi definite de incertitudini și frica de neînțelegere și respingere din partea familiei. Pentru a te ajuta în decizia să ai această discuție cu familia ta, sau de a înțelege mai bine această provocare unică, am discutat cu psihologa Katerina Reabaia și un tânărx queer din Republica Moldova.

Durerea de a fi în dulap

Rafael: Cum ai vrea să te descriem pentru cititorii noștri? Artistx, studentx, homosexual înrăit?

Dana: Asta (homosexual înrăit) sună bine. Go for it!

Dana este studentx din Chișinău, Republica Moldova. Pronumele lor sunt ei. Ei se identifică ca fiind o persoană non-binară. Am avut plăcerea de a discuta cu Dana despre experiența lor de a ieși din dulap. Am vrut să aflu mai multe despre cum s-au simțit ei fiind în dulap.

Dana: E un spațiu închis, îngust, te simți mereu claustrofob. Mă simțeam mereu ca pe ace. Pentru mine, mereu era frica că o să vadă ceva și iar o să se supere pe mine. Dacă mă întâlneam cu cineva și voiam să ieșim la un date, tot timpul trebuia să găsesc o scuză. Că mă duc la plimbare cu bicicleta, mă duc la sală, când de fapt ieșeam în oraș. Și obosești foarte tare când trebuie în continuu să minți și în continuu să știi că dacă se află minciuna, ești în pericol.

Acest pericol se poate manifesta prin diverse forme, două exemple fiind violența fizică și psihologică.

Dana: Când eram mai mic, era chiar pericol violență fizică. Am pățit-o de câteva ori. Când ai mei s-au uitat la mine în telefon, au găsit niște mesaje destul de queer sau fotografii și atunci am primit bătaie. Deja când am crescut mai mare, asta a trecut pur și simplu la scandal în familie, despre cum m-am stricat, despre cum nu mă conformez la normele de comportament și toate astea. Era o foarte mare greutate psihologică și foarte stresant.

Experiența Danei nu este unică în rândul tinerilor LGBT+. Tinerii queer sunt expuși unor șanse mai ridicate de a fi victime ale abuzului domestic în întreaga lume. Într-un studiu realizat în Marea Britanie, 65% dintre tinerii LGBT+ au confirmat că au trecut prin cel puțin o formă de abuz din partea unui adult din familia lor. 41% au avut cel puțin 4 experiențe de abuz în familia lor. Din păcate, am eșuat în a identifica un studiu care să abordeze această problemă în Republica Moldova.

Să te ascunzi înseamnă să suferi

Ascunderea orientării sexuale față de familie poate avea consecințe psihologice diverse pentru copil sau adolescent. Aceste consecințe pot varia în funcție de numeroși factori, inclusiv caracteristicile culturale, familiale și individuale.

Katerina Reabaia.

Consecințele acestui „spațiu îngust”, după cum l-a descris Dana, sunt diverse. Pentru a înțelegem mai bine care ar fi acestea am apelat la ajutorul psiholoagei Katerina Reabaia.

Katerina: În primul rând, trebuie menționat că consecințele pot apărea atât în cazul în care adolescentul își ascunde orientarea sexuală față de familia sa, cât și în cazul în care face coming-out. Acestea sunt diferite pentru fiecare individ.

Iată câteva posibile consecințe psihologice:

  • Tensiune emoțională: Ascunderea identității queer de familie poate provoca o tensiune și anxietate constantă. Simțindu-se izolat și singur, există un risc mare de dezvoltare a tulburărilor anxioase și depresive, stări de panică și nevroze ulterioare.
  • Pierderea stimei de sine: Ascunderea orientării sexuale poate afecta încrederea în sine și acceptarea de sine a copilului. Acesta ar putea începe să se simtă anormal sau nedemn de iubire și susținere. Toate acestea pot duce și la internalizarea homofobiei.
  • Deteriorarea relațiilor: Ascunderea orientării sexuale poate influența relațiile dintre copil și părinți, creând bariere în comunicare și încredere. Adolescenții se distanțează adesea semnificativ de familia lor pentru a evita contactul.
  • Izolare socială: Copilul poate evita prietenii și evenimentele sociale de teama că secretul său ar putea fi dezvăluit.
  • Întârzierea în dezvoltare și auto-cunoaștere: Ascunderea orientării sexuale poate întârzia procesul de auto-cunoaștere și dezvoltarea personalității copilului, neavând oportunitatea de a explora și conștientiza adevărata sa identitate.

Să ieși din dulap nu e ușor

Coming out-ul este o experiență queer destul de complexă nu doar pentru persoanele queer, dar și pentru persoanele straight și aliați. Iar provocările cu care vine la pachet acest proces sunt adesea neînțelese de cei care nu sunt queer.

Dana: Persoanele heterosexuale nu prea înțeleg asta, deoarece, din nou, sexualitatea lor e văzută ca o normă. Și oricum sunt unii oameni care, de exemplu, încep să se întâlnească cu o persoană de sex opus și se tem să-și anunțe părinții. E de două sute de ori mai rău când e vorba de o altă orientare sexuală. Poate fi orice de la „It’s ok, I support you, I understand you și e ok să faci asta” până la „te dăm afară din casă că noi nu te vrem așa”. E o presiune imensă.

Presiunea imensă menționată de Dana de obicei se manifestă prin câteva anxietăți principale ale tinerilor queer: teama respingerii, teama de a fi vulnerabil și teama presiunii.

Katerina: Un adult poate să se asigure singur financiar și să nu depindă de părinți. În schimb, adolescenții depind adesea financiar și emoțional de părinții lor. Această dependență naște un șir întreg de frici, cum ar fi:

  • Teama respingerii: Frica de a nu fi acceptat, înțeles, de a fi respins de oamenii de care depind financiar și emoțional.
  • Teama de a fi vulnerabil: În timp ce își explorează preferințele și propria lor sexualitate, ceea ce în sine este dificil, cu siguranță nu-și doresc să apară și cineva care să perturbe acest proces. Intruziunea brutală a altora poate perturba acest proces de explorare a identității queer și poate lăsa o traumă psihologică.
  • Teama presiunii: Adesea, adolescenții se confruntă cu incapacitatea de a rezista presiunii externe a stereotipurilor și prejudecăților din partea familiei. Fără sprijin, le este dificil să vorbească despre ei înșiși. Prin urmare, alegerea de a-și ascunde preferințele pare a fi cea mai bună soluție.

Nu mai vreau să mă ascund. Ce fac mai departe?

Uneori, presiunea devine mult prea mult. Obosești de frica de a fi descoperit, de nevoia de a minți și de schemele elaborate, dar necesare, pentru a ieși la o simplă întâlnire cu persoana iubită.

Rafael: Aș fi curios să-mi spui care a fost momentul decisiv când ai zis „nu mai pot să-mi ascund identitatea queer, trebuie să vorbesc cu familia”?

Dana: Era în urma unei relații, ambele eram foarte, foarte anxioase că cineva o să afle sau o să ne vadă și nu eram tare confortabile în public. În momentul în care ne-am despărțit, am realizat că nu mai vreau să am de-a face cu frica asta. Worst case scenario, în fine, îmi iau catrafusele și mă duc în altă parte. Ar fi ok, oricum relația mea cu ei nu e așa de apropiată. Așa că măcar nu o să trebuiască să mint și nu o să trebuiască să-mi ascund identitatea. Ajunsesem la limită cu ascunsul. Reacția mamei nu a fost prea pozitivă. Mi-a zis că da, noi deși intuiam asta de mult, speram că te-ai schimbat, normalizat. A fost destul de dureros.

Rafael: Care erau emoțiile pe care le-ai simțit după coming out-ul tău?

Dana: Pe de-o parte, desigur, mă simt mult mai liberă. Oricum, este o greutate mare pe suflet. Prima chestie pe care am făcut-o a fost să pun câteva steaguri pride la mine în cameră. Este amazing! Pe de altă parte, pe lângă sentimentul ăsta de libertate, este și o durere mare. Părinții mei nu mă înțeleg și au arătat asta foarte clar. E ceva cu care o să lucrez destul de mult în terapie și care doare până acum.

Pentru mulți tineri queer, a ieși din dulap reprezintă un risc major pentru siguranța lor. În unele situații, aceștia pot ajunge victime al abuzului fizic și psihologic. De asta e important ca „ieșirea din dulap” să fie o decizie bine gândită și să fie luate în calcul și potențiale riscuri pentru tânărx.

E important pentru un tânărx să își analizeze siguranța proprie înainte de a avea această discuție. 

Katerina: Cel mai important aspect este să vă simțiți în siguranță din punct de vedere psihologic și fizic pentru a putea discuta despre asta cu cei apropiați. Dacă simțiți că vă puteți expune violenței sau presiunii psihologice sau fizice, este mai bine să evitați astfel de conversații.

În același timp, după cum a spus Katerina mai sus, este important pentru tineri să aibă această discuție când e posibil și acest lucru nu prezintă prea multe riscuri pentru siguranța lor. 

Katerina: În primul rând, pentru a nu trăi în minciună și frică constantă. Aceasta duce la stres permanent și la dezvoltarea problemelor psihologice. Să fii sincer și deschis cu tine însuți și cu cei apropiați este o trăsătură distinctivă a bunăstării în general. Desigur, este important să înțelegem că astfel de subiecte pot provoca o varietate de emoții, și este crucial să fii pregătit pentru astfel de discuții.

În cazul în care treci prin stări dificile și ai nevoie de ajutor ne poți scrie nouă pe rețelele sociale Bang Bang sau apela la Centrul de Informații GENDERDOC-M care oferă ajutor persoanelor queer din Moldova.