Am așteptat cu nerăbdare să ajung la spectacolul „Colivia cu nebune” de la Teatrul Republican Luceafărul. Spectacolul a avut premiera acum un an și știam că părerile despre această piesă sunt împărțite, în special printre prietenii mei queer. Cu toate acestea, ca homosexual, eram nerăbdător să văd cu ochii mei această producție.

Piesa de teatru „La Cage aux Folles” (Colivia cu nebune) este o comedie scrisă de francezul Jean Poiret, jucată pentru prima dată la Théâtre du Palais-Royal în 1973 și prezintă viață a doi homosexuali, Albin și Georges, care administrează clubul de noapte Colivia cu nebune unde se organizează spectacole de drag. Albin, jucat de către actorul Ion Jitari, este diva oricărui show drag și cea care cu prestația ei aduce succes clubului.

Totul ia o întorsătură ciudată atunci când Georges, interpretat de către actorul Gigi Tabarcea, primește o vizită de la Laurent (Ion Liulica), fiul pe care l-a avut în timpul unei aventuri heterosexuale. Acesta îi spune că urmează să se căsătorească. Problema: părinții miresei vin dintr-o familie cu valori tradiționale și nu știu nimic despre profesia și viața sexuală a viitorilor socri. De temă să nu rămână fără iubita sa, Laurent îl roagă pe tatăl său să fie mai normal, și să joace un rol în față familiei Dieulafoi.

„Trebuie să părăsesc casa?”

Dilema, pe cât de simplă pe atât de des întâlnită. Confruntarea între valorile familiei tradiționale și modul de a fi a persoanelor queer. Un element care mi-a atras atenția este că familia fetei este implicată în politică și militează pentru ceea ce ei numesc „libertate în moralitate.”

Ca și în viața reală, personajele queer încep o adevărată mascaradă pentru a place familiei cu înalte valori morale. Georges din administrator de club devine funcționar la ministerul de externe, iar Albin este cât pe ce chiar să plece pe câteva zile, în cât, el nu va fi suficient de convingător să țină un fursec ca un bărbat adevărat.

Ceea ce m-a durut cu adevărat au fost râsetele publicului, atunci când Albin, jucat atât de bine de către Ion Jitari, spune plin de disperare: „Eu am trecut prin multe ca să îmi trăiesc viața așa cum vreau eu. Lăsați-mă!”

Într-o societate ca a noastră, acest sentiment comun pentru persoanele queer, nu poate fi un moment în care publicul râde copios. La fel cum nici folosirea termenilor travesti și pederast.

În calitatea mea de spectator și persoană queer am trăit fiecare emoție jucată de către actorii. În același timp, cred că expresia artistică a eșuat prin faptul că a provocat râsete bazate pe stereotipuri despre comunitatea LGBTQ și termeni peiorativi învechiți, contribuind astfel și mai mult la înrădăcinarea acestora.

Reprezentare învechită și termeni expirați

Un alt aspect la care vreau să mă opresc în mod special sunt folosirea termenilor Travesti și Pederast. Este important să subliniez că piesa originală a fost scrisă în 1973, unde termenii precum travesti și pederast erau considerați mai acceptabili în contextul social și cultural. Cu toate acestea, acum acești termenii s-au schimbat.

Termenul travesti în trecut era folosit pentru a descrie o persoană care își schimbă sau își exprimă genul într-un mod care nu corespunde normelor sociale tradiționale legate de gen. Acest termen este învechit și insensibil în contextul actual. În schimb, în contextul piesei, termenul drag este mai adecvat și mai respectuos pentru că descrie această formă artistică de transformare, care nu ar trebui să fie asociată cu termeni învechiți și ofensatori.

Termenul pederast are rădăcini în Grecia antică, unde exista o practică socială și culturală cunoscută sub numele de paiderastia. Aceasta era un tip de relații între bărbați mai în vârstă, cunoscuți sub numele de erastai, și tineri adolescenți, numiți eromenoi. Relația dintre ei implica un aspect educațional și mentorat, dar, în multe cazuri, includeau și aspecte de natură sexuală.

Cu toate acestea, este important să menționăm că conceptul de paiderastie din Grecia antică este diferit de utilizarea modernă și peiorativă a termenului. Acesta a fost ulterior folosit pentru a descrie relații sexuale sau romantice dintre bărbații mai în vârstă și tinerii, fără să mai păstreze conotațiile educaționale.

Iată de ce, este important să evităm folosirea termenilor care pot să perpetueze stereotipurile și să jignească persoanele LGBTQ+ sau să sugereze comportamente ilegale.

Expresia artistică ar trebui să fie responsabilă și respectuoasă atunci când abordează subiecte sensibile legate de sexualitate și identitate de gen și să se adapteze la actualitate pentru a fi incluzivă și pentru a prezenta într-o lumină demnă comunitatea queer.