Autor: Dumitru Petruleac

Mircea are 29 de ani, este recepționist la un hotel și, deja de aproape opt ani, locuiește în Islanda. Acolo, Mircea a format o familie cu Alexandru, care de asemenea este din R. Moldova. Ei doi sunt căsătoriți de șapte ani. 

Mircea spune că ambele familii i-au acceptat relația cu partenerul, iar unul dintre motivele pentru care au trebuit să emigreze a fost pentru a putea locui în siguranță. Ajuns în Islanda, Mircea a participat și la primul său Pride din afara țării. Ceea ce a simțit el la acel eveniment a fost dragoste, veselie și acceptare.

Într-un interviu pentru redacția Bang Bang, Mircea a vorbit despre drumul său din Moldova către Islanda, despre căsătoria sa cu un bărbat, despre procesul de acceptare din partea mamei sale și cum e viața unei persoane queer în Islanda.

În încercarea noastră de a oferi mai mult spațiu de comunicare cu și despre comunitate, demarăm mini-seria de interviuri Diaspora Queer, în care adresăm un set de întrebări similare persoanelor LGBT+ originare din R. Moldova, dar stabilite peste hotare. Ne dorim astfel să deschidem o portiță de dialog despre puterea comunității de a schimba lucrurile în bine atât pentru sine, cât și pentru alții. 

BB: Când, cum și de ce ați plecat din R. Moldova? 

Am venit în Islanda în 2016,  la invitația unui cunoscut, pentru a-mi găsi un job. Aici, am lucrat un an, după care l-am invitat și pe prietenul meu. Noi, în Moldova, eram cu el doar în relații de prietenie, iar în Islanda, fiindcă nu avea cetățenie română, am decis să ne căsătorim, ca el să rămână în țară. Și iată așa s-a întâmplat, avem deja aproape opt ani împreună, am trecut cu bine și criza de cinci ani. Ambele familii știu despre noi și ne-au acceptat, cunosc că suntem căsătoriți. 

BB: Ce v-a determinat să alegeți țara în care vă aflați acum? 

După ce am făcut coming out mamei mele, i-a fost foarte greu să mă accepte, nu ieșea din cameră timp de trei zile. Am zis că nu se mai poate așa, am luat-o și am dus-o la Centrul GDM și, până-n ziua de azi, mama e activistă în grupul de părinți a copiilor LGBT+.  Asta a schimbat lucrurile spre bine, nu mai erau secrete, relația noastră s-a îmbunătățit substanțial. Până când eu n-am plecat din Moldova, ei îi era frică pentru mine…

Prima dată am plecat în străinătate în Polonia, în anul 2012. Dar Polonia  e foarte diferită de Islanda. Eu mă simt aici mai liber.

BB: Cum a fost prima perioadă acolo pentru dvs, după emigrare? Ce a fost diferit de Moldova? 

Nu e nicio problemă să fiu aici eu însumi. Când le-am spus părinților că eu vin în Islanda, au rămas foarte liniștiți, pentru că știau unde mă proneam: într-o țară sigură și tot așa, în comparație cu Moldova. Prima impresie? Mi s-a ridicat părul de pe mâini. Pentru mine era ceva nou să văd atâta lume liberă, îmi plăcea foarte mult. 

Prima dată am ajuns în Islanda prin 2016, aici am participat și la primul meu Pride din afara țării. Am spus la serviciu cu luni înainte că, de Pride, îmi voi lua zi liberă. 

BB: Cum este viața persoanelor queer, din perspectiva dvs. acolo? 

La primul meu pride din Islanda eram doar Live pen Facebook, filmam, pozam totul în jur, lumea era veselă, liberă. Erau și părinți, și copii, mulți susținători ai comunității, pe lângă persoanele queer. Diferite grupuri cu pancarte defilau. A fost nemaipomenit! Eram încojurat de veselie, de dragoste și acceptare. 

Exact, aici drepturile noastre sunt protejate, Islanda fiind o țară foarte gay friendly. 

BB: Ați trecut și în țara respectivă prin experiențe mai neplăcute, homofobie?

Dacă sincer, niciodată. În orice loc merg prin Islanda, mă țin de mână, mă sărut cu soțul, fără nicio problemă. Uneori, lumea mai mult ne admiră decât să avem parte de priviri urâte. 

BB: Ce poate învăța Moldova în termeni de respectare a drepturilor omului de la țara unde vă aflați acum? 

Mai puțină ură, mai multă dragoste, mai multă libertate, pentru că practic pe asta e bazată o societate. Oamenii de aici au fost educați de mici să fie liberi, să nu divizeze, să nu să se urască unul pe altul. În Moldova este foarte greu să schimbi asta. 

BB: Dar ce v-ar determina să reveniți în R. Moldova? 

Nu cred că aș reveni, Moldova are probleme nu doar cu drepturile persoanelor LGBT+ , ci cu absolut toate categoriile de oameni. Dacă ar fi să aleg o altă țară unde să mă mut, cu siguranță  nu va fi Republica Moldova. Poate doar peste 30-40 de ani când s-ar schimba lucrurile spre bine, din perspectiva drepturilor LGBT+.

BB: Ce vă lipsește acolo unde vă aflați din mediul queer din Moldova? 

Îmi lipsesc prietenii și rudele.

Indicele anual „Rainbow Europe”, elaborat de organizația ILGA-Europe, care evaluează și compară politicile și legile privind drepturile persoanelor LGBTQ+ în 49 de țări, arată că, în acest an, Islanda s-a clasat pe locul 14, acumulând un scor de 56 % privind indexul de respectare a drepturilor omului. 

Islanda este cunoscută de mult timp ca o țară progresistă, care promovează și susține drepturile LGBT. Un aspect remarcabil al Islandei este faptul că a fost prima țară din lume care a avut un șef de guvern deschis homosexual. Jóhanna Sigurðardóttir a ocupat această funcție între anii 2009 și 2013, demonstrând astfel angajamentul țării față de egalitatea și diversitatea sexuală.

Această perspectivă progresistă se extinde la o serie de protecții juridice, inclusiv la căsătoria între persoane de același sex și la drepturile de adopție, la măsurile împotriva discriminării și la recunoașterea identității de gen.