Ecaterina Verbițcaia este fashion designer și ilustratoare, precum și inițiatoarea primului proiect despre consimțământ din R. Moldova – cires.info. Acest text este coming out-ul său.
Imaginați-vă că v-ați îndrăgostit de o persoană. O persoană interesantă și carismatică, cu care vă place să vorbiți despre tot felul de subiecte, să glumiți despre tot felul de prostii, să vă uitați la emisiuni TV, să dansați în bucătărie și să ascultați despre traumele copilăriei, genul acesta de lucruri.
Visați la această persoană zile în șir, îi scrieți cu fiecare ocazie, dormiți și visați cum ați cumpărat o casă lângă mare și trăiți acolo până când moartea vă desparte. Și la un moment dat, când vine vorba de sex, (spoiler: de obicei se întâmplă mult mai devreme), se dovedește că această persoană nu are deloc organele genitale la care vă așteptați, ups. Șiiii… Nu vă pasă de asta!
Este mult mai important pentru ce are o persoană în suflet și în cap, decât în chiloți. Iar acest „nu vă pasă” are un nume – pansexualitate. Când ești atras de o anumită persoană, indiferent de sex și gen.
Dacă m-ați întreba prin ce diferă pansexualitatea de bisexualitate, voi spune că prin nimic, dar este general acceptat că bisexualitatea se aplică numai bărbaților și femeilor (prin urmare, bi, doi), iar pansexualitatea include și alte genuri, nu numai m/f.
Ei bine, sunt pansexuală. Și sunt mândră de asta. Ta-dam, iată coming out-ul meu, mă puteți felicita. Sunt fericită că pot înceta să mă ascund, acum câțiva ani era absolut de neconceput pentru mine să fac acest pas.
Mi se pare că aceasta este o calitate foarte frumoasă – să poți iubi pe cineva, în ciuda unor prejudecăți sociale și a unor modele de comportament impuse. Și da, vorbesc despre dragoste adevărată, și nu în mod specific despre sex (nu a fost niciodată o prioritate pentru mine).
Coming out-ul ajută la combaterea stigmatizării și crește vizibilitatea persoanelor LGBTQ+. Pentru mulți dintre cunoscuții mei, eu sunt prima fată queer pe care o cunosc. Sper că acest lucru îi va ajuta să abandoneze stereotipurile sau chiar să vorbească deschis împotriva homofobiei.
Mi-aș dori foarte mult ca oamenii în fața cărora se face un coming out să se gândească la sex în ultimul rând, pentru că toate marșurile LGBTQ+, lupta pentru căsătorii între persoane de același sex, adopția de copii etc. nu sunt despre sex, ci despre dragoste.
Lumea noastră nu se învârte în jurul sexului și vorbim despre orientare nu pentru a demonstra cu cine dormim, ci pentru a putea ține liniștit de mână pe cei pe care îi iubim, atunci când mergem stradă; pentru a fi cu ei la spital, dacă se întâmplă ceva; pentru a lua un credit ipotecar împreună (nu, mulțumesc); pentru a naște copii și a avea scrise ambele nume pe certificatul de naștere; pentru a primi, la urma urmei, un certificat de deces, dacă unul dintre noi moare. Știți voi, micile bucurii ale vieții.
Toate acestea nu au nicio legătură cu sexul, ci sunt legate de viață și moarte, de siguranță și de bunăstare. Și este foarte dezamăgitor când oamenii cărora ne deschidem reduc totul la actul sexual, care nu are nicio legătură cu asta.
În plus, aceste întrebări sunt destul de invazive, noi nu vă întrebăm exact cum vă folosiți organele genitale și dacă acest lucru este suficient de în concordanță cu principiile noastre morale personale.
Prin urmare, vă rugăm să nu ne analizați viața prin prisma moralității voastre. Desigur, dacă vă ajută, atunci folosiți asta pentru sănătatea voastră, dar nu ca armă împotriva noastră.
Nu ne este frică de iad, pentru că iubirea nu este un păcat.
