În fiecare an, pe 11 octombrie, comunitatea LGBTQ+ din întreaga lume celebrează Ziua Internațională a Coming Out-ului. În acest context, redacția Bang Bang Moldova a decis să dedice luna octombrie acestei mișcări, pentru a echilibra discursul social stereotipizat, cu informații ce vin direct de la comunitate.
Pe tot parcursul lunii vom scoate din dulap o serie de materiale despre coming out, dar și istorii ale membrelor și membrilor comunității LGBTQ+ din Moldova și nu doar. Am decis că ar fi corect să începem acest maraton cu un material în care să explicăm ce este, de fapt, Coming out-ul și de ce este important.
Ce înseamnă termenul de Coming out?
Coming out-ul sau „ieșirea din dulap” înseamnă să-ți afirmi public orientarea sexuală sau identitatea de gen într-un mod voluntar față de ceilalți, cât și de propria persoană.
A fi „out” înseamnă a fi deschis și pregătit să vorbești liber despre orientarea și/sau identitatea ta, în timp ce a rămâne „in the closet” înseamnă a păstra secretul legat de acestea.
Primul pas spre coming out este acceptarea de sine. De cele mai multe ori acest proces este complex și îndelungat, deoarece persoanelor LGBTQ+ le este greu să se accepte într-o lume heteronormativă, unde mai pui că le este frică să le spună familiei sau prietenilor de teama de a nu fi respinși.
Coming out-ul mai poate fi înțeles ca un proces ce are loc din necesitatea sau dorința persoanele LGBT de a trăi liber de frică, și prin care vor să fie tratate la fel ca cele heterosexuale sau cisgen.
Cum a început totul?
Persoanele queer dintotdeauna au fost nevoite să facă coming out în culturile în care relațiile homosexuale nu sunt considerate normale ca și cele heterosexuale. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, subcultura homosexuală a prosperat în multe orașe mari americane. Bărbații homosexuali au început să vorbească și să facă „coming out” în societate. Totuși, practicile homosexuale au fost oprimate în primii ani ai secolului trecut și ca răspuns, viața membrelor și membrilor comunității a devenit mai secretă.
Societatea Mattachine, fondată în 1950, a fost una dintre primele organizații naționale pentru drepturile homosexualilor din Statele Unite. Numele organizației nu este întâmplător, el se referă la grupul francez de muzică medievală și renascentistă, membrii căruia purtau măști. Fondatorul organizației, Harry Hay, a declarat într-un interviu în anul 1976 „am luat numele de Mattachine pentru că am simțit că noi homosexualii din 1950, eram ca un popor mascat, necunoscut și anonim, care s-ar putea angaja în ridicarea moralului și în a ne ajuta pe noi înșine și pe alții, prin luptă, să ne îndreptăm spre o remediere și o schimbare totală”.
Sursa imagine: wikipedia.org
Pentru bărbații gay din acea vreme, „ieşirea” însemna recunoaşterea orientării sexuale faţă de sine şi faţă de ceilalţi homosexuali. O astfel de practică selectivă se baza pe fraze de cod, cum ar fi „familie”, „membru al clubului”, „un prieten de-al lui Dorothy”, „un prieten al doamnei King” sau „gay”. Aceste nume de cod erau folosite în situații sociale pentru a desemna pe cineva ca fiind homosexual.
Termenul „gay” a fost împrumutat inițial din argoul femeilor prostituate. Acestea foloseau acest cuvânt pentru a se referi la femeile din profesia lor. În cele din urmă termenul „gay” a fost dezvăluit atunci când mișcarea pentru drepturile homosexualilor l-a adoptat în urma rebeliunii de la Stonewall din 1969.
Coming out pentru o lume întreagă
Coming out-ul a devenit o mișcare răspândită și un manifest al persoanelor homosexuale după Rebeliunea Stonewall din 1969. Atunci când poliția a făcut o razie la Stonewall Inn, un bar situat în Greenwich Village din New York City, care servea drept refugiu pentru comunitatea de homosexuali, lesbiene și transsexuali din oraș.
În acea vreme practicile homosexuale erau considerate ilegale. Raidurile poliției în barurile gay erau frecvente, dar în acea noapte de vară din 1969, membrii comunității LGBTQ din oraș au decis să riposteze, declanșând o revoltă care avea să lanseze o nouă eră de rezistență și revoluție.
Declararea homosexualității a căpătat o semnificație politică ce au dus la revolte și o rezistență care a durat zile întregi. Ulterior, aceste acțiuni au fost comemorate printr-un marș anual cunoscut astăzi sub numele de Pride.
La primul marș de eliberare a homosexualilor din New York, în iunie 1970, unul dintre organizatori a declarat că „nu vom avea niciodată libertatea și drepturile civile pe care le merităm ca ființe umane dacă nu vom înceta să ne ascundem în dulapuri”. În acel moment, ieșirea din anonimat era un act de curaj, iar a fi în dulap însemna să trăiești în frică și neaccpetare.
„Ieșiți, ieșiți, oriunde v-ați afla”
În anii ce au urmat, coming out-ul a fost prezentat ca o modalitate de a pune capăt urii de sine internalizată și de a obține o viață mai bună. Mișcarea LGBTQ+ a contribuit la încurajarea membrelor și membrilor să iasă în evidență, în ciuda riscurilor. De asemenea, mișcarea a arătat cum poate fi folosită pentru a construi solidaritate și a inspira alte persoane queer.
În 1978, politicianul și activistul Harvey Milk, în campania sa împotriva unei inițiative californiene care ar fi interzis profesorilor homosexuali să lucreze în școlile publice de stat, i-a îndemnat pe oameni să iasă și să lupte pentru drepturile lor. „Ieșiți, ieșiți, oriunde v-ați afla”, a aclamat el.
Milk a mizat pe faptul că, dacă persoanele homosexuale le-ar fi spus prietenilor lor că sunt gay, californienii ar fi realizat că au prieteni, colegi de muncă și membri ai familiei care sunt gay și din solidaritate s-ar fi opus propunerii. Inițiativa lui a izbutit în cele din urmă.
Au urmat apoi ani ‘80, atunci când mișcarea pentru drepturile homosexualilor și lesbienelor a devenit și mai vocală ca răspuns la dreapta creștină și la epidemia de SIDA. Activiștii au folosit sloganul „Ieși afară, ieși afară, oriunde te-ai afla!”, pentru a cere ca oamenii să își declare homosexualitatea. Coming out-ul a devenit un ritual de trecere, un act de curaj ce trebuie împărtășit cu ceilalți și mișcarea centrală de eliberare a persoanelor LGBTQ+.
Celebrarea Zile Internaționale a Coming Out-ului a fost propusă și promovată pentru prima dată în 1988, de către Robert Eichberg, un psiholog din New Mexico, împreună cu partenerul său William Gamble și de către Jean O’Leary, o activistă pentru drepturile LGBT din Los Angeles. În doar doi ani aceasta a ajuns sa fie celebrată în toate cele 50 state americane și în șapte alte țări.
Un nou val a mișcării Coming out
Anii ‘90 au adus un nou suflu mișcării coming out. Organizații radicale ca Queer Nation purtau tricouri în culori aprinse cu sloganuri precum „PROMOVEZ HOMOSEXUALITATEA. QUEER GENERIC. POPONAR. LESBIANĂ MILITANTĂ”.
Membrii organizației intrau în baruri heterosexuale din New York și San Francisco și organizau „Kiss-ins”, o formă pașnică de protest în care persoanele LGBTQ+ se sărutau pentru a-și demonstra orientarea sexuală și a protesta împotriva homofobiei.
Dar acțiunile lor nu s-au oprit aici. Ei vizitau centre comerciale suburbane din afara orașelor și scandau: „Suntem aici, suntem poponari, suntem fabuloși – și nu mergem la cumpărături!”. Prin asta, nu numai că au ieșit în evidență, dar au forțat persoanele heterosexuale să le recunoască existența.
Acest demers, pe alocuri radical, a ieșirii în evidență a contribuit la creșterea vizibilității persoanelor LGBTQ+ și a dus la începutul anilor 2000 la o mai bună protecție juridică. În timpurile noastre homofobia și transfobia nu au dispărut. Cu toate astea persoanele LGBTQ+ din statele democratice se pot bucura de un grad de acceptare mai mare, iar în zonele lumii în care actele homosexuale sunt sancționate sau interzise, coming out-ul este un exemplu puternic a felului în care se produce schimbare socială.
Coming out-ul în Republica Moldova
În țara noastră mișcarea LGBTQ+ a început să ia contur după destrămarea URSS. Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”(GDM), prima organizație care susține în mod deschis drepturile comunității, este fondată în anul 1998. Într-un interviu pentru Ziarul de Gardă, activistul LGBT Alexei Marcicov, spune că primele manifestații publice ale comunității aveau drept scop să facă comunitatea vizibilă.
„Societatea nu știa încă cine sunt gayi, lesbienele, bisexualii, transgenderii. Trebuia să le arătăm că nu avem coarne, că nu suntem cu cinci brațe sau cu patru picioare”, a declarat el.
Din 2014 până azi, centrul GDM organizează evenimentul Zilele Coming Out. În acest an organizatorii au pregătiti un șir de evenimente prin care își propun să celebreze „libertatea de a fi ceea ce suntem”.
„Coming Out Days Fest sunt câteva zile în care ne onorăm în mod deosebit identitățile și povestim despre puterea ieșirii din dulap.Fie că sunteți lesbiană, gay, persoană bisexuală, persoană transgen sau queer, fiți mândri de cine sunteți și susțineți egalitatea LGBT+ în săptămâna Coming Out Days Fest.
Vă așteptăm cu drag” au adăugat ei.
Programul poate fi văzut aici.
Indiferent de schimbările pe care le poate produce coming out-ul în viața membrelor și membrilor comunității LGBTQ+, un lucru rămâne sigur. Fiecare decide când este gata să facă acest pas. Din păcate în țara noastră, persoanele LGBTQI+, care își fac coming out-ul pot să se supună unor riscuri multiple. Iată de ce este important să fii pregătit emoțional pentru acest pas.
Prin asumarea publică a orientării sexuale și a identității de gen putem contribui la diminuarea stigmatizării, marginalizării sociale și discriminării persoanelor LGBTQI+, dar nu trebuie să uităm de prețul pe care îl putem plăti.
Coming out-ul poate fi un catalizator al schimbărilor percepțiilor și atitudinilor negative legate de comunitatea queer. Dar după cum s-a văzut, nu există un mod anume prin care poți faci coming out-ul. Este important că acest proces să fie asumat și să se întâmple după propriile tale reguli, luând în calcul că acest proces durează toată viața.
Surse:
