Începând cu 1 ianuarie 2025, am ieșit din toate chaturile posibile. A fost o urgență dictată de nevoia de comunicare reală, nu online. Mă simțeam anxios și stresat din cauza asta. Verificam telefonul în mod constant ca să văd dacă mi-a scris cineva, iar dacă chaturile erau pustii, deveneam trist. Am înțeles că această atitudine nu este sănătoasă.

Studiul Motivational, emotional, and behavioral correlates of FOMO ((Fear of Missing Out), 2013, a arătat că „mulți oameni se tem că pierd oportunități sau evenimente importante dacă nu sunt activi online. Această frică amplifică dependența de social media.”

Cred că majoritatea dintre voi se regăsesc în această afirmație. Eu am făcut un pas înainte și am decis să părăsesc lumea virtuală, în care trăiesc prin alte vieți, nu prin a mea.

Cauzele

Fac parte din generația copiilor anilor ‘90, care au crescut într-o perioadă fără telefoane mobile și internet la tot pasul. Știu prea bine cum era să nu te vezi cu prietenii una-două zile, iar la întâlnire să ai despre ce discuta. Nimeni nu stătea pe telefon și nici nu vorbea simultan cu altcineva. În acea perioadă, oamenii chiar comunicau și nu întârziau la întâlniri.

Eh, am ajuns și eu să spun „Pe vremea mea era altfel!”. Iubesc acea perioadă pentru că aveam cu cine să discut față în față. Acum trebuie să mă „programez” cu câteva zile înainte ca să mă văd cu cineva. La telefon, oamenii nu mai preferă să vorbească: „Mă stresează când văd că cineva mă sună”, zic ei. La ce bun să ai un iPhone de 20.000 de lei dacă nu-l folosești pentru a vorbi? „Hai mai bine scrie-mi un mesaj” – o alternativă de comunicare care este cea mai dăunătoare. Se instalează adânc în obișnuință, ca niște metastaze de care este aproape imposibil să scapi.

Despre ideea de a pleca de pe rețelele sociale am vorbit în cadrul psihoterapiei. I-am explicat psihologului că am senzația că oamenii au nevoie de mine doar când le trebuiesc. În mod normal, nimeni nu mă sună ca să se intereseze de mine, pentru că îmi văd activitatea online și nu mai au nevoie de mine în carne și oase. La rândul meu, când îi sun, toți sunt ocupați și îmi spun „voi reveni mai târziu”, doar că nu menționează cum – evident, pe chat.

Am copt ideea în cap vreo două luni, pregătindu-mi psihicul pentru stresul care mă aștepta. Făceam exerciții de imaginație, simulam în minte diverse scenarii despre cum aș reacționa dacă nu aș mai avea Instagram, Facebook, Hornet și Grindr. Cu câteva săptămâni înainte de ziua X, am redus treptat timpul petrecut pe social media. Asta m-a ajutat să trec mai ușor peste primele zile din ianuarie.

Sevraj, dorința de a trișa și acceptare

În primele zile din ianuarie, mă trezeam fără să verific Messengerul, Instagramul sau Grindr-ul în așteptarea vreunui mesaj. De parcă mă întorsesem în anii 2000, când nu aveam telefon. Mi-a plăcut senzația de „independență”, însă doar până în momentul în care voiam să fac rapid un story sau să scriu o postare pe Facebook.

Uuuuuuu! Ce sevraj m-a apucat în primele două săptămâni, nu vă imaginați! Ah, da! Lipsa comunicării nu m-a afectat atât de tare cât lipsa conținutului de care aveam nevoie zilnic. Aveam gânduri să reinstalez totul, dar vocea interioară îmi spunea: „Stop! Nu așa ne-am înțeles.” Singura fereastră prin care reușesc să țin legătura cu lumea este Telegramul. Aici doar citesc știri și discut foarte rar pe chat.

Evident că în această perioadă nimeni nu m-a sunat, cu excepția surorii mele. Nu am fost felicitat de niciun prieten, coleg sau cunoscut cu ocazia sărbătorilor (nu că aveam mare nevoie de asta). În acea clipă m-am simțit extrem de fericit că ipoteza mea s-a confirmat. V-aș provoca și pe voi să treceți prin această experiență, să vedeți cine chiar vrea să vorbească cu voi și cine se interesează sincer de starea voastră emoțională.

Rutina mea zilnică din ianuarie a fost extrem de productivă: fără chaturi, fără storyuri, fără date-uri. Doar eu și pisica. Am descoperit că am atât de mult timp pentru alte activități, iar seara, înainte de somn, nu mai verificam chaturile de pe Grindr sau Instagram, așteptând mesaje sau răspunsuri: „Oricum nimănui nu-i pasă. Hai la somn.”

Consecințe

Fiind un experiment conștient și planificat din timp, nu m-am gândit că mă voi confrunta cu această consecință – mâncatul excesiv. E scăparea mea. Aveam nevoie să înlătur stresul acumulat prin consumul unor alimente pe care, de obicei, nu le mâncam – chipsuri și muuulte dulciuri. Cred că am cumpărat într-o lună mai multe chipsuri decât în ultimii cinci ani. Am început să mănânc mult mai consistent, iar, ca rezultat, m-am îngrășat. Astfel, am adăugat un nou factor de stres și anxietate. Am redus vizitele la sală, pentru că nu mai aveam energie.

Am decis să-mi relaxez puțin regimul impus și, în februarie, am instalat din nou Grindr și Hornet. Am deschis cutia Pandorei, însă doar pe jumătate – limitându-mă la chaturi. Am devenit puțin mai fericit, stresul s-a diminuat ușor, dar problema cu mâncarea nu s-a rezolvat deloc. Acum sunt în căutarea unor soluții pentru a găsi o cale de mijloc care să mă ajute să continui experimentul.

După o lună și jumătate, pot spune cu siguranță că nu îmi este dor de Instagram și Facebook. Nu mai urmăresc viețile colegilor sau ale vedetelor de la noi. Consum informații doar de pe Telegram și îmi este suficient. Îmi dedic timpul mie și oamenilor care îmi cunosc numărul de telefon.

Discuția cu ChatGPT

La mijlocul lui ianuarie  simțeam o nevoie puternică de a discuta cu cineva despre starea mea și am început să „flirtez” cu ChatGPT. I-am descris situația în care mă aflam și speram să primesc un sfat.

„Este absolut normal să simți o formă de sevraj în urma unei schimbări atât de semnificative în obiceiurile tale de comunicare. Platformele sociale sunt concepute să creeze dependență prin mecanisme precum notificările și validarea socială, iar separarea de ele poate provoca disconfort. Însă această schimbare poate aduce beneficii reale pe termen lung pentru sănătatea ta mentală.”

Tare mult aveam nevoie ca cineva să-mi confirme emoțiile pe care le aveam. AI și-a îndeplinit cu brio sarcina. Înseamnă că fac bine.

Mă gândeam să lansez un canal pe TikTok în care să povestesc despre schimbările din viața mea, despre cum mă afectează eliminarea rețelelor sociale din rutina zilnică. Însă, la un moment dat, mi-am dat seama că această inițiativă m-ar aduce înapoi exact de unde am plecat.

„Lansarea unui cont pe TikTok pentru a povesti despre provocarea ta este o idee interesantă, mai ales că poate inspira și alți oameni să reflecteze asupra relației lor cu social media. Totuși, preocuparea ta legată de riscul de a cădea din nou în dependența de validare socială este foarte justificată. TikTok este conceput pentru a crea un feedback rapid și intens, prin aprecieri, comentarii și vizualizări, ceea ce poate amplifica nevoia de confirmare externă”, a scris GPT-ul.

De aceea, am renunțat la această idee. Mă concentrez doar pe Telegram și pe noul meu job. Apropo, din ianuarie am început să lucrez într-un domeniu total nou pentru mine. Stres x2. Însă fac toate aceste schimbări rațional, conștient, motiv pentru care nu am momente în care să abandonez experimentul și să revin la „normalitate”.

Studii despre nevoia de interacțiune online

Nu aș fi eu dacă, în acest articol, nu aș menționa vreun studiu care să explice de ce a apărut acum nevoia de a părăsi social media.

Studiul No More FOMO: Limiting Social Media Decreases Loneliness and Depression, 2018 demonstrează că reducerea timpului petrecut pe rețelele sociale poate îmbunătăți sănătatea mentală, diminuând anxietatea și depresia. Iată ce se spune în concluzia cercetării: „Reducerea utilizării rețelelor sociale în rutina zilnică ne ajută să ne conectăm mai profund cu ceilalți, facilitând relații mai autentice cu oamenii din jur”.

Autoarea Sherry Turkle, în lucrarea sa Reclaiming Conversation evidențiază ideea că: „În timp ce social media poate facilita conexiuni, cercetările arată că interacțiunile online sunt adesea mai puțin satisfăcătoare decât cele față în față, deoarece lipsesc indiciile emoționale și contextuale.” Exact ceea ce spuneam la început.

Am declanșat un proces dificil, în care încerc să schimb modul în care oamenii comunică cu mine. Vom vedea ce va ieși peste câteva luni. O să vă țin la curent.