Aceste femei trans au luptat nu doar pentru drepturile lor, ci și pentru a construi o lume mai sigură și mai incluzivă pentru generațiile viitoare. În această perioadă în care identitatea trans este sub atac, vă invităm să explorați viețile și provocările acestor activiste, precum și impactul lor de necontestat asupra istoriei queer.

Marsha P. Johnson a fost o activistă afro-americană pentru drepturile LGBTQ+ și una dintre figurile centrale ale Rebeliunii Stonewall din 1969. Născută pe 24 august 1945 în New Jersey, Marsha s-a mutat la New York la vârsta de 17 ani. Acolo a devenit rapid o prezență vibrantă și iubită în comunitatea queer din Greenwich Village. 

Cu flori colorate în păr și îmbrăcăminte plină de culoare și originalitate, Marsha reușea să atragă atenția oriunde mergea. Această prezență vizuală puternică nu era doar o formă de auto-exprimare, ci și un act de sfidare într-o societate care încerca să suprime identitățile queer.

Pe lângă stilul său unic, Marsha era recunoscută pentru generozitatea sa. Chiar și în momentele în care se confrunta cu dificultăți financiare, ea își împărțea puținele resurse cu cei mai nevoiași din comunitate. De asemenea, era cunoscută pentru sprijinul emoțional pe care îl oferea celor din jur, fiind o sursă constantă de inspirație și încurajare.

Curaj, revoluție și grijă de ceilalții 

Marsha P. Johnson a trăit într-o perioadă în care persoanele LGBTQ+ se confruntau cu discriminare și violență. A devenit una dintre primele persoane care au ripostat în fața poliției în timpul Rebeliunii Stonewall din iunie 1969. 

Atunci când poliția a intrat în Stonewall Inn pentru a efectua încă un raid, atmosfera era tensionată. Marsha ar fi aruncat fie o cărămidă, fie o sticlă de shot către polițiști. Acesta a fost un act de sfidare care i-a inspirat pe cei prezenți să reziste și să riposteze. Aceasta a fost scânteia care a aprins un val de proteste ce au durat câteva zile, cu sute de persoane din comunitatea LGBTQ+ alăturându-se pentru a lupta împotriva brutalității poliției și a discriminării sistematice.

Marsha P. Johnson a co-fondat Gay Liberation Front și, împreună cu Sylvia Rivera, a înființat STAR (Street Transvestite Action Revolutionaries), o organizație dedicată susținerii tinerilor trans și fără adăpost. STAR a fost una dintre primele organizații care s-au concentrat pe nevoile specifice ale tinerilor trans și queer, oferindu-le adăpost, hrană și suport emoțional.

Impactul și moștenirea 

Marsha P. Johnson a fost un simbol al rezistenței și al speranței pentru comunitatea LGBTQ+. În ciuda dificultăților cu care s-a confruntat, inclusiv hărțuirea constantă și lipsa resurselor financiare, Johnson a rămas un pilon de sprijin pentru cei din jurul său. 

Marsha P. Johnson a decedat la data de 6 Iulie 1992, cadavrul acesteia fiind identificat în râul Hudson în New York City. Cauza decesului a fost constatată de poliție ca și fiind suicidul – însă comunitatea LGBTQ+ și prietenii ei nu s-au arătat mulțumiți de concluziile poliției. Decesul ei a fost controversat datorită câtorva factori care ar include alegații de neglijență din partea poliției și posibilitatea unui omor motivat de identitatea ei trans. Prietenii și martorii au raportat că au văzut-o pe Marsha fiind hărțuită nu departe de locul decesului său și au existat rapoarte că poliția nu a investigat responsabil crima. Cazul a fost redeschis de poliție în 2012, în urma presiunii comunității, însă întrebările din jurul decesului Marshei P. Johnson rămân fără răspunsuri.

Decesul acesteia a accentuat problemele sistematice, violența și discriminarea cu care se confruntă comunitatea transgen, în mod special pentru membrii de culoare ai comunității.

Sylvia Rivera 

Sylvia Rivera, activistă latină transgen, este o altă figură centrală în mișcarea de eliberare queer. Născută pe 2 iulie 1951, Rivera a crescut într-un mediu ostil, confruntându-se cu sărăcia și discriminarea de la o vârstă fragedă. A rămas orfană la vârsta de trei ani și a trăit pe străzile din New York de la 11 ani. Acolo a găsit sprijin în comunitatea drag și trans.

Sylvia a fost luată sub aripa protectoare a unor regine drag care au învățat-o să se machieze, să-și confecționeze costume și să performeze. Aceste activități nu doar că i-au oferit o modalitate de a se exprima și de a câștiga bani, dar i-au și întărit identitatea și încrederea în sine. 

Pe lângă suportul material, comunitatea drag și trans a fost esențială pentru dezvoltarea activismului său. Sylvia a fost încurajată să participe la evenimente și demonstrații, unde a învățat despre organizarea comunitară și a început facă activism.

Viața și activismul 

Sylvia Rivera a luptat cu curaj pentru drepturile persoanelor trans, confruntându-se cu obstacole nu doar din partea societății largi, ci și din interiorul mișcării queer. A fost implicată în campania pentru adoptarea Legii Anti-Discriminare în domeniul Drepturilor Omului din New York (NYC Human Rights Law). 

În anii ’70 și ’80, Sylvia a făcut presiuni intense asupra activiștilor gay și politicienilor pentru a include protecții specifice pentru persoanele trans în această legislație. Totuși, organizațiile gay de atunci considerau că includerea problemelor trans ar compromite șansele de succes ale legislației.

În 1973, în timpul marșului Pride de la New York, Sylvia a urcat pe scena de la Christopher Street Liberation Day Rally și a ținut un discurs pasionat, criticând vehement aceste organizații pentru excluderea persoanelor trans și ignorarea problemelor lor. 

„Nasul mi-a fost spart, am fost aruncată în închisoare, mi-am pierdut lucrul, mi-am pierdut apartamentul pentru eliberarea gay, și voi așa vă comportați cu mine?” a declarat Rivera în fața inițialelor huiduieli și ulterioarelor aplauze ale audienței.

Acest moment a fost emblematic pentru curajul său de a vorbi deschis împotriva nedreptății chiar și din interiorul propriei comunități, subliniind nevoia de solidaritate și incluziune în lupta pentru drepturi egale.

În anii ’90, Sylvia a fondat Transy House, un centru de susținere pentru persoanele trans fără adăpost.

Impactul și moștenirea 

Sylvia Rivera a fost o forță de neoprit în activismul queer. Deși a fost adesea marginalizată și subestimată în cadrul comunităților gay, curajul și determinarea ei continuă să ne inspire și astăzi. În 2002, a fost recunoscută post-mortem pentru contribuțiile sale esențiale la mișcarea pentru drepturile LGBTQ+.

Miss Major Griffin-Gracy

Miss Major Griffin-Gracy, cunoscută sub numele de Miss Major, este o activistă trans afro-americană cu o istorie de activism de peste 50 de ani. Născută pe 25 octombrie 1940 în Chicago, Miss Major a crescut într-o perioadă de intensă discriminare rasială și de gen. Aceasta a fost dedicată luptei pentru drepturile persoanelor trans încarcerate. A fost și ea martoră și participantă la Rebeliunea Stonewall, un moment care a catalizat implicarea sa continuă în mișcarea pentru drepturile LGBTQ+.

Lupta pentru drepturile persoanelor trans încarcerate 

Miss Major s-a dedicat în mod special susținerii persoanelor trans de culoare și a celor încarcerate. Ea a fost încarcerată în repetate rânduri și a simțit în mod direct brutalitatea și nedreptățile sistemului penitenciar. 

Motivele pentru care a fost încarcerată ar consta în implicarea în activități ilegale pentru supraviețuire. De exemplu, lucrul sexual și furtul, activități la care multe persoane trans recurgeau în lipsa altor opțiuni viabile de muncă din cauza discriminării severe. Această experiență a determinat-o să devină un avocat pentru reformarea sistemului de justiție penală și pentru drepturile persoanelor trans încarcerate.

Miss Major a fost directoare executivă a TGI Justice Project, o organizație care luptă pentru drepturile persoanelor trans încarcerate. Ea a fost, de asemenea, mentoră și o sursă de inspirație pentru nenumărate persoane trans, oferindu-le sprijin și îndrumare.

Impactul și moștenirea 

Miss Major Griffin-Gracy este recunoscută ca una dintre cele mai importante voci în lupta pentru drepturile persoanelor trans. Curajul și dedicarea sa au schimbat viețile multor oameni și au contribuit semnificativ la progresul mișcării pentru drepturile LGBTQ+. În 2015, documentarul “Major!” a fost lansat pentru a evidenția viața și munca ei, aducându-i recunoașterea pe care o merită.

Nu există eliberare queer fără comunitatea transgen 

Contribuțiile fundamentale ale Marsha P. Johnson, Sylvia Rivera și Miss Major Griffin-Gracy demonstrează clar că mișcarea de eliberare queer nu este posibilă fără comunitatea transgen. Aceste figuri remarcabile au luptat neobosit pentru drepturi, vizibilitate și justiție. În luna pride al acestui an, este important să fim conștienți de moștenirea comună lăsată comunității de către aceste activiste transgen. În activismul nostru, dar și viața de zi cu zi, trebuie să fim receptivi și sensibili la problemele persoanelor transgen din comunitatea noastră – aceștia fiind adesea printre cele mai marginalizate comunități în societatea noastră.