În comunitatea LGBTQ+, ca și în alte grupuri vulnerabile, infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) pot fi mai frecvente din cauza mai multor factori, precum lipsa accesului la servicii medicale și riscurile asociate anumitor comportamente sexuale.

În articolul de mai jos voi descrie fiecare manifestare clinică a infecțiilor, căile de transmitere, metodele de protecție, tratament și terapie. 

HIV/SIDA

Aspectul clinic

Virusul Imunodeficienței Umane (HIV) și Sindromul Imunodeficienței Umane Dobândite (SIDA) nu pot fi îndepărtați complet din organism pentru că acest tip de virusuri are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă. HIV atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului și tot el este cel care declanșează SIDA. SIDA înseamnă că sistemul imunitar este prea slăbit pentru a face față unor boli, infecții sau afecțiuni. Cu alte cuvinte, este cel mai avansat stadiu al infecției cu HIV.

Pe scurt, virusul HIV afectează celulele sistemului imunitar, iar, în acest fel, le slăbește rezistența în fața unor boli infecțioase și grave, precum pneumonia sau tuberculoza. Virusul distruge globulele albe care sunt esențiale pentru realizarea imunității antiinfecțioase. Celulele infectate vor deveni producătoare de virusuri și vor infecta, la rândul lor, alte celule. În stadiile finale ale bolii, celulele albe din organism dispar, iar sistemul imunitar nu mai poate să-și îndeplinească rolul. Pacientul devine vulnerabil la o serie de afecțiuni grave și foarte grave.

Iată care sunt cele mai răspândite afecțiuni provocate de SIDA.
— pneumonie;
— tuberculoză;
— stomatită aftoasă (o boală cronică a mucoasei bucale)
— meningită;
— cancer și altele.

Cum se transmite HIV?

Virusul HIV se poate transmite pe mai multe căi:
— sexuală: este cea mai răspândită metodă de contaminare. Infecția nu se manifestă numai în rândul homosexualilor, ci și în rândul heterosexualilor. Este suficient un singur contact sexual neprotejat pentru contaminare.
— sanguină: riscul de infectare cu HIV prin sânge este de aproximativ 90 %. Virusul HIV se poate transmite în timpul transfuziilor de sânge sau în momentul injectării de droguri (prin intermediul seringii). De cele mai multe ori, se ajunge la infectare în timpul transfuziilor sau al refolosirii materialelor sanitare.
— alte lichide biologice:, spermă, secreții genitale, lichid cefalorahidian: porțile de intrare cele mai frecvente sunt rănile proaspete, sângerânde din mucoasă (oculară, bucală, vaginală, anală) sau rănile nevindecate sau insuficient protejate de pe oricare parte a pielii corpului. Gradul de risc depinde direct de concentrația de virusuri din secreția vaginală, spermă sau sânge.
— de la mamă la făt (transmitere perinatală): infectarea se poate face în timpul sarcinii (dacă virusul afectează placenta), la naștere sau prin alăptare.
— infectare intraspitalicească: există cazuri de cadre medicale care au fost infectate accidental cu HIV. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, atunci când un cadru medical se înțeapă, accidental, cu un ac care a fost folosit pentru un pacient infectat cu virusul HIV.

Prin ce nu se transmite virusul HIV?

Virusul HIV nu se transmite prin:
— sărut;
— masturbare;
— îmbrățișare;
— strănut;
— transpirație;
— lacrimi;
— înțepătură de insecte;
— aer;
— apă.

Simptome

Pe măsură ce virusul se multiplică și se ajunge la degradarea sistemului imunitar, își fac apariția anumite manifestări precum:
— senzația de oboseală;
— inflamarea nodulilor limfatici;
— dificultăți în respirație;
— febră;
— frisoane;
— pierdere în greutate;
— tuse uscată;
— transpirații nocturne;
— herpes genital și altele.

Simptomele se manifestă în funcție de stadiul infecției, de capacitatea de apărare a organismului și de timpul scurs de la momentul infectării.

Despre metodele de protecție și terapia antiretrovirală 

Cea mai sigură metodă de protecție împotriva infectării cu HIV este folosirea prezervativului în timpul actului sexual. Dacă partenerul sau partenerii nu preferă să folosească prezervativul, există o alternativă care are menirea să prevină transmiterea HIV de la o persoană infectată către o persoană sănătoasă – PrEP (profilaxia pre-expunere). Însă, aceasta nu protejează de alte ITS.

PrEP se administrează în două regimuri:
— administrare zilnică: se ia o pastilă zilnic, indiferent de activitatea sexuală. Este cel mai recomandat mod, mai ales pentru cei cu activitate sexuală regulată sau mai mulți parteneri.
— administrare „la nevoie”: Se ia conform regimului 2-1-1 (două pastile cu 2-24 de ore înainte de expunere, una la 24 de ore după prima doză, și alta după încă 24 de ore). Această metodă nu este recomandată pentru femei din cauza farmacocineticii diferite în țesuturile vaginale.

Dacă se apelează la terapia antiretrovirală (în cazul în care persoana deja este infectată cu HIV), afecțiunea se poate gestiona și pacientul are șanse să ducă o viață normală (cu o speranță de viață aproape la fel de mare ca în cazul unei persoane care nu a fost infectată). Tratamentul presupune administrarea unei combinații de medicamente antiretrovirale care pot menține virusul HIV nedetectabil. Nu există un tratament care să vindece infecția cu HIV. Pe de altă parte, medicamentele antiretrovirale pot ameliora starea de sănătate a persoanelor infectate, pot preveni apariția complicațiilor și reduc viteza de evoluție a bolii. Pacientul trebuie să ia medicamentele prescrise de medic la o anumită oră zilnic pentru tot restul vieții și trebuie să se prezinte la controale regulate (o dată la trei sau la şase luni), cu scopul monitorizării evoluției bolii și, eventual, pentru schimbarea schemei de tratament.

Este important să rețineți că nu toate persoanele care sunt infectate cu virusul HIV ajung să aibă și SIDA. Nu există un tratament care să vindece infecția cu HIV. Medicamentele pot doar să încetinească evoluția bolii, pentru a nu se ajunge la SIDA, și să amelioreze simptomele, îmbunătățind astfel viața pacienților.

Date statistice

Conform estimărilor UNAIDS (Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA), în Republica Moldova trăiesc peste 16 000 de persoane cu HIV, dintre care circa 10 000 sunt bărbați (15+ ani) și peste 6 000 de femei (15+ ani), circa 500 de cazuri în rândul copiilor de până la 14 ani.

În 2023, numărul noilor infecții cu HIV a scăzut la 880 de cazuri (929 de cazuri în 2022). În ceea ce privește SIDA, în 2023 au fost diagnosticate 252 de cazuri noi în Moldova, indicând o ușoară scădere comparativ cu anii anteriori.

Potrivit aceleiași surse, la ora actuală, în lume trăiesc circa 40 de milioane de oameni cu statutul HIV pozitiv. În anul 2023, din cauza bolilor legate de SIDA au murit 630 000 de oameni, iar 1,3 milioane de persoane din întreaga lume s-au infectat cu HIV.  

Conform datelor statistice oferite de Consiliul Naţional de Coordonare a Programelor Naţionale de Profilaxie şi Control al Infecţiei HIV/SIDA, Infecţiilor cu Transmitere Sexuală şi de Control al Tuberculozei, șase din 10 purtători de HIV își află statutul când sunt diagnosticați cu SIDA. 

Biroul Național de Statistică notează că 41 % din populație consideră că persoanele cu HIV nu trebuie să utilizeze mijloace de transport comun, iar 2/3 dintre respondenți consideră că copiii cu HIV trebuie să studieze în clase separate. 

Sifilis

Aspectul clinic

Sifilisul este răspândit în întreaga lume, fiind considerat a treia boală cu transmitere sexuală, în ţările dezvoltate. Este produsă de bacteria numită Treponema pallidum. Infecția debutează cu apariția unei leziuni nedureroase în zona genitală, a rectului sau a gurii. Sifilisul se transmite prin contactul cu aceste leziuni primare. Lăsată netratată, bacteria poate rămâne inactivă în corp timp de ani sau zeci de ani, înainte de a determina apariția unor complicații severe, cel mai adesea cu localizare cardiacă sau cerebrală.

Cum se transmite sifilisul?

Exista mai multe modalități de transmitere de la un om la altul:
— contact sexual neprotejat vaginal, anal sau oral: bacteria intră în organism prin intermediul leziunilor sau rănilor de la nivelul pielii sau mucoaselor;
— transfuzii de sânge și instrumentar medical: aceasta transmitere poate avea loc fie prin transfuzii de sânge infectat, fie prin împărtășirea acelor de seringă între persoanele care folosesc droguri injectabile.
— de la mama la făt, transplacentar sau la naștere;
— sărut, cand în cavitatea bucală exista leziunea caracteristică.

Bacteria pătrunde prin piele sau mucoase, ajunge în ganglionii limfatici de proximitate și se răspândește, prin sange, în întregul organism. Perioada medie de incubatie este de 3, 4 săptămâni de la producerea infectiei.

Simptome

În cazul infecției cu această bacterie, este caracteristică evolutia în mai multe faze, simptomele de sifilis variind în funcție de acestea. 

Primul simptom de sifilis este reprezentat de o mica leziune pe piele sau mucoase, denumită sancru. Sancrul se vindeca de la sine în 3-6 saptamani, astfel ca pacientii neinformati nici măcar nu-i acordă prea multă atenție. La câteva săptămâni după vindecarea sancrului este posibil ca pacientul să experimenteze o iritație de piele localizată pe torace și abdomen, care apoi se extinde pe tot corpul, inclusiv pe palme și tălpi.

La unii pacienți pot apărea și alte simptome: căderea părului, dureri musculare, febră, durere în gât, ganglioni inflamați.

Despre metodele de protecție și tratament

Cea mai sigură și universală metodă de protecție este prezervativul. Totodată, există două tipuri de tratament pentru sifilis: tratamentul inițial și tratamentul de urmărire.

Tratamentul pentru sifilis cu antibiotic, în speță cu penicilina, este singurul eficient împotriva bolii. În cazul unei infecții mai recente de un an, doză unică poate fi suficientă. În infecțiile mai vechi, medicul poate recomanda forma de penicilină, dozajul și prescrie durata tratamentul.

Tratamentul de urmărire include mai multe etape:
— analize periodice de sânge;
— evitarea contactului sexual până la negativarea analizelor;
— tratarea completă a partenerilor sexuali;
— testarea pacientului pentru alte boli cu transmitere sexuală;
— testarea pacientului pentru probleme neurologice și probleme cardiovasculare.

Tratamentul pentru sifilis constă în administrarea de antibiotice, în special penicilina, care este considerată eficientă în distrugerea bacteriei Treponema pallidum. Penicilina poate fi administrată oral sau prin injecție, în funcție de stadiul și gravitatea bolii. 

Date statistice

Organizația Mondială a Sănătății estimează că în lume trăiesc 8 milioane de adulți infectați cu sifilis. Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, anunță că în 2022, în 29 de state UE/SEE au fost confirmate 35 391 de cazuri de sifilis, reprezentând o creștere de 34 % a ratei de confirmare față de 2021 și o creștere de 41 % comparativ cu 2018. În Moldova, 

Gonoreea

Aspectul clinic

Gonoreea este o boala cu transmitere sexuala care afecteaza atat persoanele de sex feminin cât și cele de sex masculin prin intermediul contactelor intime neprotejate.

Simptome

În cazul acestei infecții, primele simptome apar la două, trei zile de la contactul sexual: secreții abundente galben-verzui, senzații de usturime și arsuri, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot dispărea după opt saptamani, dar dispariția nu marchează sfârșitul infecției, ci cronicizarea ei. Complicațiile ce apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretral etc.

Prevenție și tratament

Cea mai sigură și universală metodă de protecție este prezervativul. Diagnosticul gonoreei este stabilit de către medicul urolog sau ginecolog pe baza anamnezei și a examenului clinic al pacientului. La bărbați, se efectuează examenul de secreție uretrală prin care se identifica agenții patogeni responsabili de infecția uretrei masculine și/sau a prostatei. La femei, stabilirea diagnosticului presupune recoltarea secreției potențial patogene de la nivel uretral sau vaginal și examinarea acesteia la microscop.

Tratamentul infectiilor urogenitale se efectueaza după realizarea examinărilor de laboratorul. Acesta include antibiotice care se administrează în funcție de sensibilitatea germenului, pe durata tratamentului fiind indicată practicarea abstinenței sexuale pentru evitarea reinfectării. Se recomanda retestare la 5-6 luni după terminarea tratamentului pentru confirmarea vindecării.

Date statistice

Republica Moldova este pe primul loc în Europa după incidența cazurilor de gonoree. În anul 2020 s-a constat cã 54,2% dintre cazuri au fost din Chișinău, iar 45,5% din partea rurală. 

Chlamydia

Aspectul clinic

Infecția cu Chlamydia reprezintă o boală cu transmitere sexuală care afectează atât femeile, cât si bărbații, în ambele situații evoluția cronică poate duce la infertilitate. 

Simptome

Destul de frecventă este afectarea uretrei comune atât a bărbaților cât și a femeilor. Simptomatologia clinică reprezintă: dureri în timpul contactului sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzație de înțepături, menstruație neregulată, arsuri în timpul urinării etc.

Metodele de protecție și tratament

Cea mai sigură și universală metodă de protecție este prezervativul. Tratamentul se aplică ambilor parteneri și presupune administrarea antibioticelor existand si varianta administrării unei doze orale unice,  cu retestare la trei luni pentru a evalua rezultatele medicatiei.

Date statistice

După ce a atins un scop maxim în 2019, ratele de infectare cu chlamydia au scăzut în 2020 și 2021 în timpul pandemiei de COVID-19. Însă, în 2022, au fost observate noi rate record de infectare atât la femei, cât și la bărbați. La nivel mondial, pe parcursul a cinci (2018 și 2022), numărul cazurilor de chlamydia a crescut cu 72 % în rândul bărbaților homosexuali.

Potrivit OMS, în anul 2020, au fost înregistrate peste 128 de milioane de cazuri noi de infectare cu chlamydia în rândul adulților.

În anul 2022, în Moldova au fost înregistrate 27 de cazuri de chlamydia.

Virusul papilom uman (HPV)

Aspectul clinic

Infecția cu virusul papiloma uman este o infecție virală care determină leziuni ale pielii sau mucoaselor din diferite părți ale organismului uman. Exista mai mult de 100 de forme ale virusului HPV. De cele mai multe ori sistemul imun reușește să elimine virusul în aproximativ doi ani, înainte ca acesta să producă probleme de sănătate. În cazurile în care infecția cu HPV persistă timp de mai mulți ani, aceasta poate să ducă la apariția cancerului de col uterin. 

Cum se transmite HPV?

Virusul se transmite prin contact direct, piele pe piele, fie în cursul actului sexual (contact sexual vaginal, anal sau oral), fie la atingerea pielii din regiunea contaminată (frecvent, regiunea genitală). Infectarea prin contact sexual se produce chiar dacă nu este contact penetrant. Se consideră că orice persoană activă sexual este expusă riscului de infectare, iar prezervativele protejează doar parțial.

Simptome

În cele mai multe situații, infecția cu HPV nu determină semne și simptome. Prezența infecției cu virusul papilom uman nu înseamnă neapărat că persoanele infectate vor manifesta semne și simptome. Dacă sistemul imunitar nu învinge infecția, atunci cele mai frecvente semne care se manifestă se referă la apariția diferitelor forme de veruci (negi). 

Tratament

Nu exista teste de sânge care sa evidențieze prezenta infecției HPV. În majoritatea cazurilor, infecția cu HPV dispare de la sine, fiind eliminate în mod natural de sistemul imun. Nu exista tratament care sa conducă la eliminarea virusului, prin urmare verucile pot să apară în aceleași locuri sau în altele. În multe situații nu este necesar tratamentul, dar medicul trebuie să urmărească dacă apar schimbări pe parcursul evaluărilor de rutină.

Promovarea accesului la servicii de sănătate incluzive și prietenoase pentru comunitatea LGBTQ+ poate contribui semnificativ la reducerea ITS. În această ordine de idei, persoanele LGBTQ+ din Chișinău care doresc să beneficieze de servicii medicale gratuite legate de prevenirea și tratarea infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) au acces la mai multe organizații și instituții medicale

Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor „Neovita”. Oferă consultații gratuite și confidențiale pentru sănătatea sexuală, inclusiv testări pentru ITS și consiliere.

„GENDERDOC-M”. Organizația oferă sprijin comunității LGBTQ+ și colaborează cu clinici pentru acces la servicii medicale, inclusiv testare HIV și ITS.

Centrul Național de Sănătate Publică. Oferă testări gratuite pentru HIV, sifilis și alte ITS. Există centre de consiliere și testare confidențială (CTC) în mai multe locații din Chișinău.