Diaspora queer: „În Germania mă simt acasă, pentru că nu trebuie să inventez istorii despre cine sunt” 

Autor: Dumitru Petruleac

Irina are 23 de ani și este medic dermatolog și cosmetolog, locuiește în Germania de un an, iar pe soția sa a cunoscut-o acum trei ani în Republica Moldova. S-au căsătorit cu un an în urmă. 

Cuplul a decis să plece în Germania pentru o viață mai bună, într-o societate mai respectuoasă față de persoanele queer, în special pentru că și-au dorit să se poată căsători și adopta un copil. 

Într-un interviu acordat redacției Bang Bang, Irina a povestit despre drumul ei spre Germania, primele impresii și viața comunității LGBT+ de acolo. 

În încercarea noastră de a oferi mai mult spațiu de comunicare cu și despre comunitate, demarăm mini-seria de interviuri Diaspora Queer, în care adresăm un set de întrebări similare persoanelor LGBT+ originare din R. Moldova, dar stabilite peste hotare. Ne dorim astfel să deschidem o portiță de dialog despre puterea comunității de a schimba lucrurile în bine atât pentru sine, cât și pentru alții. 

BB: Când, cum și de ce ați plecat din R. Moldova? 

Am avut multe motive să părăsesc Moldova, mai ales din punct de vedere economic, dar și sub alte aspecte. Soția mea era foarte închisă în sine, îi era foarte greu să se deschidă altor oameni. Am înțeles că trebuie să plecăm pentru a putea fi împreună. Totodată, ea își dorea copii, voia să creăm o familie, dar nu s-a gândit că pentru asta trebuie să ne căsătorim, ceea ce în Moldova acum este imposibil. Și iată, cu timpul, am început să înțelegem că trebuie să emigrăm.

BB: Ce v-a determinat să alegeți țara în care vă aflați acum? 

Am avut demult în plan să plecăm, încă de acum doi ani. Dar în Germania am ajuns cu un an în urmă. Am venit aici întâmplător, nu am planificat asta. Însă, cu siguranță, nu vreau să plec de aici. În Germania într-adevăr ai libertatea de a alege, este democrație, dar și legi bune. În plus, sunt multe lucruri faine, cum ar fi donatorii anonimi de la bancile de spermă pentru cuplurile LGBT+, în Moldova nu am fi avut parte de așa ceva. 

BB: Cum a fost prima perioadă acolo pentru dvs, după emigrare? Ce a fost diferit de Moldova? 

Am simțit libertate. Când ies în oraș, văd foarte multe cupluri queer și le admir. Sunt fascinată de felul cum ei se iubesc, cum se plimbă liniștit pe stradă, toți au simboluri LGBT+ pe rucsacuri, haine, brățări. 

Noi am vizitat Moldova la începutul lui iunie, eram într-un așa stres, nu puteam sa ne ținem liber de mână, să ne sărutăm, plus că în Moldova mereu toți se uită la tine, pe cine ții de mână, cum ești îmbrăcat, cum vorbești, chiar dacă nu este treaba lor. 

În Germania, în schimb, absolut nimeni nu acordă atenție la asta. De fiecare dată când ne plimbăm cu soția și ne îmbrățișăm/sărutăm, privirile îndreptate spre noi sunt doar de interes și se încheie cu un zâmbet pe față. Nu am observat nicio formă de înjosire sau ură.

BB: Cum este viața persoanelor queer, din perspectiva dvs, acolo? 

Eu cred că au o viață fericită și liberă, pentru că aici chiar și copii de 13-14 ani pot să circule prin oraș liber cu accesorii LGBT+. Ei nu simt presiune sau ceva de genul, sunt primiți în familie și nu au traume psihologice. Cred că oamenii LGBT+ sunt mult mai echilibrați și fericiți aici. 

BB: Ați trecut și în țara respectivă prin experiențe mai neplăcute, homofobie?

Nu prea am avut parte de homofobie în Germania, cel puțin din partea germanilor sau europenilor. Am avut un caz particular cu un o persoană din România, sau cu persoane de alte etnii, care sunt mai conservatori și pot să se expună negativ. Dar subliniez că suntem în Germania, avem legi, protecție și ei respectă de limitele. 

BB: Ce poate învăța Moldova în termeni de respectare a drepturilor omului de la țara unde vă aflați acum?

Este evident: egalitatea în drepturi. Cred că Moldova trebuie să recunoască cuplurile, dar și căsătoria persoanelor LGBT+, pentru că altminteri cetățenii noștri din comunitate sunte nevoiți să emigreze, iar asta nu e corect. 

BB: Dar ce v-ar determina să reveniți în R. Moldova? 

M-aș întoarce dacă legile pentru persoanele LGBT+  ar fi adoptate până la capăt, inclusiv legalizarea căsătoriilor de același sex și dacă copiii ar avea posibilitatea să rămână oriunde. Soția mea enorm de mult vrea înapoi în Moldova, să cumpărăm o casă, să avem un copil, dar eu îi spun: cum vezi tu asta? Noi vom fi acolo două mame, copii noștri vor fi hărțuiți în societate și la școală pentru cine sunt părinții lor. Totodată, copii noștri după lege nu vor putea fi a noștri și nici căsătoria noastră nu va fi recunoscută. Repet, dacă în Republica Moldova ar fi fost acceptată comunitatea queer, cu bucurie m-aș întoarce. Dar așa, îi aduc argumente soției mele atunci când vorbim de ce nu este nevoie să revenim. 

• Te-ar putea interesa și: „Educarea unui copil este despre copil, și nu despre tine”. Cum e să faci parte dintr-o familie queer în R. Moldova

BB: Ce vă lipsește acolo unde vă aflați din mediul queer din Moldova? 

Sigur că îmi este dor de apropiați și de prieteni. Dar ei înțeleg de ce eu am decis să emigrez și au acceptat. 

BB: În ce moment ați simțit că sunteți acasă acolo unde ați emigrat? 

Mă simt aici ca acasă, mă simt eu însumi, nu trebuie să inventez diferite istorii cum aș fi făcut-o în Moldova. Â

Indicele anual „Rainbow Europe”, elaborat de organizația ILGA-Europe, care evaluează și compară politicile și legile privind drepturile persoanelor LGBTQ+ în 49 de țări, arată că, în acest an, Germania s-a clasat pe locul 15, acumulând un scor de 55 % privind indexul de respectare a drepturilor omului.