Ziua de conștientizare privind decriminalizarea HIV este sărbătorită anual pe 28 februarie. Această zi a fost inițiată în 2022 de de Sero Project și Fundația Elizabeth Taylor AIDS pentru a combate criminalizarea persoanelor care trăiesc cu HIV și pentru a moderniza legile învechite care pedepsesc persoanele seropozitive.

Marcată anual la nivel internațional, HIV Is Not a Crime Awareness Day a apărut din inițiativele activiștilor care au documentat cazuri în care persoane care trăiesc cu HIV au fost investigate, urmărite penal sau condamnate pentru „expunere”, „transmitere” sau „nedivulgare” a statutului HIV, uneori chiar și în lipsa transmiterii sau a intenției.

Această zi este un apel la alinierea legislației la realitățile științifice și la principiile drepturilor omului. Nu este despre negarea responsabilității individuale, ci despre respingerea fricii și a miturilor care au modelat politici publice în anii ’90 și care, în unele locuri, continuă să producă efecte și astăzi.

Ce înseamnă criminalizarea HIV

Criminalizarea HIV se referă la legi sau articole din codul penal care permit sancționarea persoanelor care trăiesc cu HIV pentru presupusa expunere a altcuiva la virus, transmiterea HIV sau nedivulgarea statutului lor serologic, chiar și atunci când nu există intenție sau risc real de transmitere.

În multe cazuri documentate la nivel global, persoanele au fost condamnate chiar dacă foloseau prezervativ, urmau tratament și aveau încărcătură virală nedetectabilă, adică risc zero de transmitere sexuală.

Problema este că aceste legi sunt adesea construite pe frică, nu pe știință. Și atunci când legea pedepsește o condiția medicală, nu mai vorbim despre protecție, ci despre stigmatizare instituționalizată.

Ce spune știința: N=N

Nedetectabil = Netransmisibil. Tratamentul antiretroviral modern permite persoanelor care trăiesc cu HIV să ducă o viață lungă și sănătoasă. Mai mult, dacă o persoană urmează tratamentul și are încărcătura virală nedetectabilă, virusul nu se transmite pe cale sexuală.

Acest principiu este cunoscut drept N=N (Nedetectabil = Netransmisibil). Este susținut de studii clinice majore și recunoscut de organisme internaționale de sănătate publică.

Pe lângă tratament, există metode eficiente de prevenție: testarea regulată, utilizarea prezervativului, profilaxia pre-expunere (PrEP) și profilaxia post-expunere (PEP).

Cu alte cuvinte, HIV este gestionabil. Știința oferă soluții, iar frica nu mai este o strategie legitimă.

Impactul stigmei și al legilor punitive

Criminalizarea nu reduce transmiterea HIV. În schimb, descurajează testarea. Dacă statutul tău poate deveni o probă împotriva ta, tentația este să nu știi. Iar lipsa testării înseamnă diagnostic tardiv, tratament întârziat și risc mai mare pentru sănătatea publică.

Pentru comunitățile deja vulnerabile, persoane LGBTQ+, persoane care consumă droguri, lucrători sexuali, migranți, impactul este dublu. Nu este doar frica de boală, ci și frica de poliție, de expunere publică, de umilire.

În Europa de Est, unde discursul despre HIV este adesea încărcat de prejudecăți morale, stigmatizarea rămâne o barieră majoră. HIV este încă asociat în spațiul public cu „vină”, „promiscuitate” sau „pericol”, în loc să fie tratat ca ceea ce este: o problemă de sănătate publică.

Context regional

La nivel global, aproximativ 39 de milioane de persoane trăiesc cu HIV. Accesul la tratament a crescut semnificativ în ultimii ani, iar majoritatea persoanelor diagnosticate care urmează tratament ating supresie virală.

În Europa de Est, însă, regiunea continuă să înregistreze rate îngrijorătoare de noi infecții comparativ cu alte părți ale Europei, în special în contextul accesului inegal la prevenție și al stigmatizării persistente.

În Republica Moldova, tratamentul antiretroviral este disponibil gratuit, iar mii de persoane beneficiază de el. Datele oficiale arată că în 2021 au fost înregistrate 797 cazuri noi, în 2022 – 929, în 2023 – 928, iar în 2024 – 880 cazuri noi de HIV. Cumulativ, la finalul lui 2023, erau înregistrate aproape 17.000 de cazuri. Estimările UNAIDS indică aproximativ 17.000 de persoane care trăiesc cu HIV în Moldova (interval estimativ 14.000–20.000).

Un indicator îngrijorător, în 2024 au fost raportate aproape 300 de cazuri de SIDA, iar în majoritatea acestora, diagnosticul de SIDA a fost pus simultan cu diagnosticul HIV, semn clar de depistare tardivă. Asta înseamnă că din cauza fricii și a rușinei unele persoane aleg să nu se testeze și află prea târziu despre statul lor pozitiv.

Chiar și în absența unor legi explicit dedicate „criminalizării HIV”, interpretările largi ale unor articole penale pot crea presiune asupra persoanelor seropozitive. Iar stigma socială funcționează adesea ca o sancțiune informală: excludere, pierderea locului de muncă, izolare.

Într-un astfel de context, a vorbi despre N=N și despre tratamente moderne înseamnă promovarea unor atitudini empatice și o schimbare de paradigmă. Ziua de conștientizare privind decriminalizarea HIV ne provoacă să ne gândim la o întrebare simplă: vrem politici bazate pe dovezi sau pe frică?

Când știința demonstrează că o persoană cu încărcătură virală nedetectabilă nu transmite virusul, pedeapsa penală devine nu doar inutilă, ci contraproductivă. Sănătatea publică funcționează prin educație, testare accesibilă, tratament continuu și încredere. Nu prin stigmatizare.

HIV nu este o crimă, este o condiție medicală gestionabilă. Iar răspunsul corect la o condiție medicală este îngrijirea, solidaritatea și adevărul, nu pedeapsa.