Din cauza viziunii predominante, dar greșite, precum că heterosexuale este unica orientare sexuală corectă, bărbații gay sunt adesea ținta atacurilor din partea bărbaților hetero. Mi-a luat mai bine de zece ani să mă accept. În tot acest timp am căutat cu zel să înțeleg de ce societatea din jur mă respinge. De unde vine această ură, care este cauza. Căutam o explicație dincolo de ideea „sunt ignoranți” sau „ duc lipsă de cunoștințe.”

Recent am dat peste articolul „Homophobia: A Weapon of Sexism”, scris de activista Suzanne Pharr. Idea în jurul căreia gravitează articolul este următoarea. Ura față de bărbații gay nu are legătură doar cu orientarea sexuală, dar este pedeapsa aplicată de patriarhat pentru devierea de la normele rigide de gen și contaminarea cu feminitatea. Crazy shit!

Altfel spus, homofobia și misoginia sunt, în realitate, două fețe ale aceleiași monede. Deseori în mediul activist afirmăm cu avem o luptă comună pentru eliberarea de sub dominația patriarhatului. În practică însăși, fiecare grup duce propria luptă, și rareori ne aliniem strategiile. Iar la nivel individual, mulți încă cred că lupta împotriva sexismului or rasizmului și eliberarea LGBTQ+ sunt lupte separate.

Așa că vreau să te provoc să privești dincolo de aparențe. Prin acest text vreau să fac un reframe a conceptului de homofobie. Atât în cartea sa, dar și articolul cu același nume, „Homophobia: A Weapon of Sexis,” Suzanne Pharr, definește homofobia nu ca o simplă fobie, dar ca o armă politică creată cu scopul de a păstra ierarhia puterii masculine.

Citez.

„Pentru ca sexismul să supraviețuiască, este esențial ca toată lumea să creadă că există doar două genuri corecte și că rolurile lor sunt complet diferite, unul fiind dominat de celălalt. Homofobia este gardianul care se asigură că nimeni nu trece granița.”

„trădarea” privilegilor masculine

De foarte mic, atunci când plângeam, mi se spune „fii bărbat!” Nu știam exact ce înseamnă să fii bărbat, și mai mult, cum asta mă va ajuta să trec peste emoția care mi-a provocat lacrimile, dar știam (instinctiv?) că sensibilitatea era văzută de mulți ca ceva greșit. „Doare fetele plâng. Fii bărbat! Fii tare.” Deci, ori de câte ori plângeam, deveneam mai puțin bărbat în fața unora.

În cartea „The Velvet Rage”, psihoterapeutul Alan Downs explică faptul că majoritatea bărbaților gay cresc lipsiți de o iubire masculină autentică, de empatie și de validare paternă. Această privare de iubire masculină lasă în noi o rană adâncă și o nevoie disperată de a fi acceptați. Pentru a supraviețui, învățăm să fim „băieți perfecți”, excepționali, încercând să mascăm orice urmă de vulnerabilitate sau sensibilitate pentru a merita, în sfârșit, să fim iubiți.

Acest lucru este bine pus în cuvinte de Suzanne Pharr. Ea spune că în viziunea heterosexistă, „…a fi un «bărbat adevărat» înseamnă să deții controlul, să fii agresiv și să fii heterosexual.” Deseori, mulți bărbații hetero în discuțiile lor folosesc expresia: „tu ce ești gay?” sau „nu fi pe invers” pentru a se referi la momentele de vulnerabilitate. Pentru că așa cum continuă Pharr, „teama de a fi numit homosexual sau fătălău îi obligă pe bărbați să-și dovedească în permanență masculinitatea prin dominanță și prin reprimarea propriilor sentimente.”

Aceasta este mecanismul subtil al predominanței heterosexismului. În viziunea patriarhatului, puterea se menține prin dominare.

„Homofobia funcționează eficient ca armă a sexismului, deoarece este asociată cu un instrument puternic, heterosexismul. Heterosexismul creează climatul propice homofobiei prin presupunerea că lumea este și trebuie să fie heterosexuală și prin impunerea puterii și a privilegiilor ca normă.”, Suzanne Pharr.

Patriarhatul promovează idea că bărbatul trebuie să fie dur, insensibil și stăpân. În comparație, femeia este emoțională, blândă și vulnerabilă. În momentul în care un bărbat gay face coming out și își asumă identitatea, începe să-și exprime vulnerabilitățile și refuză imaginea de ”macho”, societatea misogină îl percepe ce pe un trădător.

Opresiunea împotriva bărbaților gay nu este generată de iubirea pe care o poartă pentru un alt bărbat, dar de teroaarea patriarhatului care percepe acest fapt ca o renunțare la o poziție privilegiată. Mai mult, în viziunea heterosexistă, un bărbat gay adoptă atribute (machiaj, maniere, haine, emoții ș.a.m.d.) considerate feminine și prin urmare inferioare. Astfel, homofobia este o extensie a misoginiei.

Câteva exemple prin care se manifestă această ură. Utilizarea pronumelor feminine ca insultă împotriva bărbaților gay. Atacurile pe stradă dacă un bărbat, fie că este gay sau nu, arată ”prea feminin.” Comentarii din partea femeilor de genul: „un bărbat așa frumos, dar gay.” sau „este o pierdere pentru noi că eștii gay.” ș.a.m.d.

misoginia în rândul bărbaților gay

Nu pot să nu vorbesc aici și despre faptul cum misoginia structurală este și în interiorul comunității noastre. Pe aplicațiile de dating, or în discuții apar deseori etichete de genul „no femmes”, or comentarii ironice despre bărbații gay mai ”feminin.”

Iată un adevăr incomod despre unii dintre noi. Deși suntem marginalizați, am preluat exact armele opresorului și continuăm să credem feminitatea și sensibilitatea ca slăbiciuni.

Dacă vrem cu adevărat să fim liberi, TREBUIE! să înțelegem că lupta pentru drepturile noastre și lupta pentru emanciparea femeilor au un dușman comun. Femeia care luptă pentru eliberare radicală și bărbabtul gay care luptă pentru dreptul de a iubi, au drept țintă heterosexismul impus de patriarhat.