În articolul anterior scrieam despre faptul că Republica Moldova traversează nu doar o criză economică sau politică, dar și una de încredere. Datele studiului sociologic „Reziliența socială și economică în comunitățile din Republica Moldova”, realizat de cercetătorii Ludmila Malcoci și Victor Mocanu, arată că doar 18,7% dintre respondenți au încredere în majoritatea oamenilor. Aproape 40% consideră că trebuie să fim foarte precauți în relațiile cu ceilalți.

Aceste cifre arată cât de ușor poate deveni vulnerabilitatea socială un instrument prin care este erodată încrederea dintre oameni. În perioade de instabilitate, vulnerabilitatea socială nu apare doar ca o consecință a crizelor, ci și ca un teren fertil pentru manipulare. Cu cât oamenii sunt mai obosiți, mai nesiguri și mai lipsiți de perspective, cu atât devin mai vulnerabili la mesaje care exploatează emoții precum frica, furia sau neîncrederea.

Cele două scrutine electorale la distanța de un an, vectorul european pe care se îndreaptă țara noastră și instabilitatea din regiune, au transformat Republica Moldova în spațiul unei lupte continue pentru controlul percepției publice. Una dintre cele mai eficiente strategii prin care funcționează această influență este exploatarea vulnerabilităților deja existente în societate.

Propaganda modernă funcționează mult mai subtil. Prin senzația că trăim într-o lume nesigură și că nu mai putem avea încredere nici în oameni, nici în instituții. Cu cât societatea este mai vulnerabilă social și economic, cu atât aceste mesaje prind mai ușor.

Într-o buclă continuă de Frică

Atunci când oamenii trăiesc constant în nesiguranță economică, creierul nostru intră într-o stare continuă de stres și alertă. Lipsa siguranței financiare, afirmă psihologii, nu este percepută doar ca o problemă economică, dar ca o amenințare directă la supraviețuire. Din acest motiv se activează mecanismele subconștientului de „luptă sau fugi”, iar atenția noastră se mută dinspre reflecție și analiză critică spre identificarea rapidă a pericolelor și identificarea unei soluții ca să supraviețuim.

Acest mecanism inconștient al minții noastre este exploatat de propaganda emoțională, dar și de rețelele sociale în ceea ce astăzi numim „economia atenției”. Filosoful Slavoj Žižek și alți critici ai capitalismului digital atrag atenția asupra faptului că atunci când un produs online pare gratuit, în realitate noi devenim produsul. Plata se face prin atenția, emoțiile și timpul nostru petrecut pe aceste rețele.

Platformele digitale concurează permanent pentru a ne capta și ține atenția cât mai mult timp posibil, iar pentru asta folosesc exact conținutul care produce reacții emoționale rapide și intense.

Așa cum scriam în articolul „De la informare la manipulare: cum propaganda ne controlează emoțiile”, algoritmii social media favorizează conținutul care produce reacții emoționale intense. Frica, indignarea și furia generează mai mult engagement decât empatia sau reflecția.

În acest fel, atât propaganda, cât și economia atenției funcționează prin exploatarea vulnerabilităților noastre emoționale. Într-o lume în care suntem stimulați constant să ne fie frică, să ne indignăm și să reacționăm, suntem tot mai obosiți emoțional și tot mai vulnerabili la manipulare.

Vulnerabilitatea socială a devenit instrument de manipulare

Creierul uman nu face întotdeauna diferența dintre un pericol real și unul imaginat. Un gând perceput emoțional ca o amenințare, face ca mintea și corpul să reacționează ca și cum pericolul ar exista cu adevărat. Astfel apar panicile colective și fricile construite artificial: frica că „Occidentul ne distruge tradițiile”, că persoanele LGBTQ+ „amenință familia”, că refugiații „ne fură joburile” sau că orice schimbare socială reprezintă automat un risc existențial. Scopul propagandei și manipulării emoționale este menținerea oamenilor într-o stare permanentă de oboseală mintală.

Atunci când oamenii trăiesc ani întregi într-o succesiune continuă de crize: pandemie, război, inflație, scumpiri, instabilitate economică, fără să fie pregătiți emoțional sau social pentru ele, această vulnerabilitate devine și mai mare. Studiul „Reziliența socială și economică în comunitățile din Republica Moldova” arată că peste 70% dintre respondenți nu au participat niciodată la instruiri sau activități de pregătire pentru situații de criză. În același timp, doar aproximativ 26% spun că participă frecvent la activități comunitare.

Aceste date arată o slăbire a legăturilor sociale dintre oameni și lipsa unor mecanisme colective de reziliență. Iar în lipsa unui sentiment de siguranță, a unei pregătiri reale și a unor mecanisme clare de sprijin, oamenii devin mai anxioși, mai nesiguri și mai vulnerabili la manipulare.

În mod normal, astfel de mecanisme ar trebui dezvoltate inclusiv prin politici publice și intervenții instituționale: campanii de informare în perioade de criză, programe de educație emoțională, acces mai bun la servicii de sănătate mintală sau inițiative comunitare care să ajute oamenii să înțeleagă și să gestioneze mai bine perioadele de nesiguranță colectivă.

În realitate, oamenii rămân singuri cu anxietățile lor, iar în lipsa unor mecanisme sănătoase de procesare emoțională devin mai vulnerabili la discursuri bazate pe frică și panică. Iar accesul limitat la servicii de sănătate mintală și lipsa spațiilor reale de sprijin social amplifică această vulnerabilitate.

Ce se întâmplă când oamenii nu mai încredere unii în alții

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le arată acest studiu este cât de fragilă devine o societate atunci când oamenii nu se mai simt în siguranță împreună. Nivelul scăzut de încredere dintre oameni, participarea redusă în comunitate, lipsa sprijinului emoțional și anxietatea colectivă afectează în egală măsură atât starea individuală a oamenilor cât și felul în care funcționează societatea în ansamblu.

Oamenii încep să se retragă în cercuri tot mai mici de siguranță și să privească lumea tot mai mult prin frică și suspiciune. Societatea devine mai polarizată, iar discursul public tot mai radicalizat. Pe termen lung, atunci când dispare încrederea, dispare solidaritatea și scade coeziunea socială.

Reziliența unei societăți nu înseamnă doar economie stabilă sau infrastructură mai bună, ci și capacitatea oamenilor de a avea încredere unii în alții, de a coopera și de a rămâne conectați.

Acest material face parte din seria editorială realizată în cadrul proiectului „Creșterea rezilienței societale în era dezinformării și a deepfake-urilor generate de AI”, implementat de A.O. Media Cub și susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos la Chișinău, prin intermediul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).

Conținutul acestui material reflectă exclusiv punctul de vedere al autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția finanțatorilor.