Când eram mică credeam că sunt singura lesbiană din Moldova. Credeam că nu există alți oameni ca mine. Iar din această cauză simțeam că este ceva greșit cu mine. A urmat apoi o perioadă de căutare. În internet, informații despre lesbiene sau persoane gay, erau limitate și pline de stereotipuri. Nimic care să-mi aline sentimentul de singurătate, sau – după cum am descoperit peste ani – că avem o istorie queer a noastră. Acest articol este despre cum am descoperit că am fost mereu aici.

De ce contează istoria queer?

Să știi despre istoria persoanelor queer înseamnă să nu te mai simți singur. Într-o lume care ne vrea tăcuți, istoria queer ne arată că nu suntem o eroare modernă, ci parte dintr-un fir continuu de oameni care au iubit altfel, au simțit altfel și au fost persecutați pentru asta. În lipsa unei istorii vizibile, rușinea și frica cresc. Cunoașterea trecutului queer ne oferă putere, ne construiește identitatea, și ne dă curaj.

După destrămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova a început timid să se redeschidă lumii. Dar pentru comunitatea LGBTQ+, anii ’90 au fost ani de supraviețuire în tăcere și izolare. Pe atunci, bărbații gay din Chișinău se întâlneau la pleska (cruising spot n.r.) – locuri ascunse, periferice, unde se puteau forma cupluri sau prietenii fără teamă de violență. Femeile lesbiene se întâlneau prin cafenele sau organizau kvartirniki – seri muzicale, adesea desfășurate în propriile apartamente într-un cerc restrâns.

La acea vreme, accesul la informație publice era aproape imposibil. Totuși, unele reviste tip underground, cum ar fi TEMA – pentru lesbiene – sau Zerkalo, editate de organizația Genderdoc-M, au devenit un fel de punte între persoanele queer din Moldova.

1998 – Anul de cotitură

În 1998, GENDERDOC-M este înregistrat legal ca prima – și până astăzi cea mai mare – organizație LGBTQ+ din Republica Moldova. A fost un act de curaj imens, într-un context social profund homofob și în lipsa oricărei legislații care să protejeze comunitatea queer.

2002: Primul Festival Pride: „Curcubeul peste Nistru”

Primul Festival Pride din Moldova a avut loc în anul 2002, însă fără a organiza și un marș. Timp de ani la rând, autoritățile au refuzat constant cererile de organizare a unor marșuri publice LGBTQ+. Între 2005 și 2012, activiștii au depus anual cereri către Primăria Chișinău pentru organizarea marșurilor – toate respinse.

2008: Atacul asupra autobuzului

Unul dintre cele mai șocante episoade din istoria queer moldovenească a avut loc în 2008. După adoptarea legii privind libertatea întrunirilor, 46 de activiști LGBTQ+ se îndreptau cu un autobuz spre centrul Chișinăului, pentru a organiza un marș pașnic. Autobuzul a fost blocat de aproximativ 500 de contramanifestanți agresivi – printre ei, membri ai bisericii și veterani adunați de forțele de ordine moldovenești.

S-a încercat incendierea autobuzului, iar episcopul Marchel a fost identificat drept una dintre persoanele care a incitat la violență. Comunitatea a fost obligată să renunțe la simbolurile cu care veniseră la marș inclusiv drapelul LGBTQ+. Totuși Participanții, nu au dat pe mâna homofobilor drapelul LGBTQ+, reușind să-l ascundă sub haine. Un adevărat act de rezistență.

În urma acestui act de violență, Genderdoc-M a dat în judecată statul Moldova la CEtDO și a câștigat procesul

2012: Legea antidiscriminare

După presiuni intense, inclusiv din partea Uniunii Europene, în 2012 a fost adoptată legea antidiscriminare. Aceasta a fost un pas important pentru protejarea drepturilor LGBTQ+, și a pregătit terenul pentru următorul capitol.

2013: Primul marș Prind cu succes parțial

În mai 2013, comunitatea LGBTQ+ a reușit pentru prima dată să organizeze un marș public, însoțit de poliție pentru protecție. A fost un traseu scurt – de doar 300 de metri – de la Ambasada SUA până la Universitatea de Stat. 

2018: Pride-ul ajunge la capăt

Pentru prima dată, comunitatea LGBTQ+ a reușit să parcurgă un traseu complet până în Scuarul Consiliului Europei – fostă pleska, loc important pentru istoria queer locală. Acest marș a fost un simbol al victoriei, dar și o dovadă că perseverența în fața urii da roade.

2022–2025: Cele mai mari Pride-uri din istorie

În ciuda opoziției constante din partea primarului Ion Ceban și a contra manifestărilor organizate de grupuri religioase, marșurile Pride au continuat. În 2025, Moldova a înregistrat cel mai mare Pride din istorie – peste 1000 de persoane au participat. Prezența poliției a fost redusă, ceea ce reflectă o mai mare siguranță pentru comunitate

Istoria LGBTQ+ în Moldova este una plină de curaj, rezistență și solidaritate. De la întâlnirile ascunse în cafenele și parcuri, până la marșuri Pride anuale pe străzile capitalei, fiecare pas a contat. Fiecare număr de revistă publicată, fiecare drapel salvat, fiecare persoană care a spus „eu sunt LGBTQ+”, a scris istorie queer a acestei țări.