Am fost atât de fericită când mi s-a spus că merg împreună cu echipa Bang Bang într-o vizită de studiu de patru zile în Bratislava. Îmbinarea dintre schimb de experiență queer și o țară din Uniunea Europeană a făcut ca imaginația mea să zburde sălbatic de fericire.

Mi-am imaginat că vom vizita centre comunitare care au ușile larg deschise pentru localnici. Că ne vom întâlni cu organizațiile locale unde activiștii n-au auzit niciodată de epuizare profesională. Că vom merge la un club queer sau o cafenea care este deschisă pentru comunitate și unde o să putem socializa sau observa bucuria comunității.

Luptând pentru incluziune

Acum un an de zile am avut posibilitatea să vizitez orașul Košice prin intermediul unui program Erasmus queer. Știam de atunci că Slovacia nu se află în topul celor mai sigure țări pentru persoanele queer, dar totuși, încă mai port ochelarii roz a unui copil est-european, care crede că în Europa, cu siguranță, persoanele queer sunt mai protejate și iubite. O țară conservativă din Uniunea Europeană este mai sigură/tolerantă decât o țară est-europeană în proces de aderare.

Primul lucru pe care l-am observat atunci când am ajuns în Bratislava au fost mulțimile de steaguri LGBT care atârnă peste tot. Acest lucru m-a făcut să cred că oamenii de aici sunt foarte deschiși la minte. Apoi, după întâlnirea cu Inakost, una din cele mai mari și vechi organizații LGBT, am aflat despre faptul că două persoane queer au fost împușcate ziua în amiază mare în fața unui local queer acum doi ani.

M-am bucurat să aflu că ei organizează săptămânal un grup de suport pentru persoanele trans. Cu toate acestea, atunci când am întrebat despre mișcarea lesbiană, sau feministă m-am întristat să aflu că nu se prea întâmplă nimic. Nici o mișcare. Niciun bar. Nici o petrecere săptămânală, lunară. Lucru care m-a întristat în acel moment.

Am fost foarte surprinsă să aflu că în Slovacia guvernul oferă granturi, sau mai bine zis obișnuia până la conducerea actuală, pentru dezvoltarea comunității queer. Ceea ce este total diferit față de Moldova. În Moldova, suntem obișnuiți cu faptul că donatori străini oferă sprijin comunității cu siguranță nu guvernul care uneori singur ne discriminează.

Activism și Rezistență

Surprizele nu au încetat să apară. Ulterior, în acea zi, ne-am văzut cu Liubos de la Round For LGBT care din banii proprii susține activitatea centrului. Liubos lucrează la slujba sa principală, care nu este legată de comunitatea LGBTQ+, și apoi investește în centrul comunitar. Acesta este un exemplu minunat de activism.

La întrebarea mea despre lesbiene, Liubos mi-a povestit despre Hanna Fabry, o activistă devotată pentru drepturile LGBTQ+, oraganaizatoarea primul Pride Bratislava în anul 2010 și despre Lucia Plavakova, o deputată din Slovacia care vorbește deschis despre identitatea sa queer, și promovează activ drepturile LGBT în cariera sa juridică și politică.

La fel, el a menționat că, centrul obișnuiește să organizeze întâlniri săptămânale pentru femeile Queer. „Un spațiu sigur pentru a te conecta, a petrece timp împreună și a împărtăși experiențe”, spune Barbora, moderatoarea acestor întâlniri.

Comunitatea lesbiană: Întâlniri săptămânale pentru femeile Queer

Barbora este o femeie lesbiană „născută și crescută în capitala Slovaciei” care a studiat în străinătate și s-a întors în orașul natal. În afară de grupul pe care îl conduce, ea lucrează în prezent pentru „un ONG local la proiectele sale internaționale.”

Atunci când am întrebat-o cum ar descrie ea viața lesbiană* în Bratislava, Barbora a spus că după atacul terorist, care a afectat imens starea mentală a comunității, „în prezent există diverse spații prietenoase LGBTQIA+ în întreg orașul (și țara) și, de asemenea, spații ale organizațiilor care organizează frecvent evenimente și activități pentru întreaga comunitate.”

Barbora a spus că personal nu s-a simțit niciodată în siguranță exprimându-și sexualitatea ca lesbiană, motiv pentru care și-a făcut coming out-ul la 28 de ani. „Dat fiind climatul politic și presiunile heteronormative puternice din țara mea, cred că nu este întotdeauna în siguranță să fii deschis despre faptul că ești gay, lesbian sau persoana trans în Bratislava.”

Cu toate acestea, ea crede că este important pentru să creeze un spațiu sigur pentru ceilalți. Prin urmare, își exprimă sexualitatea atunci când poate, pentru a arăta celor din jurul ei că este o „persoană sigură căreia poți să te deschizi sau să cauți adăpost atunci când ai nevoie.”

Această dorință de a ajuta este și ceea ce o motivează pe Barbora să își ofere timpul și resursele comunității, și să se întâlnească săptămânal cu femeile queer. „Sincer, niciodată nu știi ce moment poate schimba viața unei persoane în bine, în sensul că îi poate face să realizeze că viața merită trăită. De aceea îmi place să lucrez cu acest grup și să văd cum ele realizează acest lucru.”

Aceste întâlniri sunt pentru cineva singurul loc în care se pot simți în siguranță să își exprime orientarea sexuală și identitatea, „nu sunt multe oportunități pentru femeile queer să se conecteze între ele în mod regulat, cu excepția cazului în care au interese foarte specifice sau un grup apropiat de prieteni deja”

Vorbind despre cercuri restrânse, Barbora m-a invitat să observ viața socială lesbiană din Bratislava. Grupul era format din jucătoarele de fotbal ai echipei locale de la Bratislava. Am mers la un bar unde sărbătoreau victoria într-un meci. Cu toate acestea, atunci când am ajuns acolo, am înțeles că grupul e într-atât de închis ca aș avea nevoie de mai mult timp decât o seară ca să-mi vorbească, fiind o străină, despre experiențele lor, ca lesbiene* în Bratislava.

Viața socială a lesbienelor* în Bratislava

La sugestia Barborei, am mers să întâlnesc cu o artistă burlesc care se identifică ca fiind queer, Lotta Love. Din păcate aflasem despre show-ul ei prea târziu și nu am reușit să văd spectacolul.

Atunci când am întrebat-o despre viața femeilor queer în Bratislava, Lotta a spus că lesbienele* se adună în principal în cercurile lor restrânse sau „în special în jurul evenimentelor – petreceri, spectacole, discuții, seri de jocuri de societate.” Aceste activități și evenimente, după cum am înțeles, nu sunt atât de frecvente ca în Chișinău.

La fel, ea sugerează că aplicațiile de dating sunt încă o modalitate pentru lesbiene și în general pentru persoanele queer. „Cred că Tinder și Feeld sunt utile de asemenea.”

Chiar dacă Lotta este o figură publică, iar spectacolele sale sunt deschise publicului larg, ea menționează că se simte cel mai în siguranță în preajma prietenilor și familiei, dar nu și pe stradă. „Pe stradă exprimarea identității și sexualității poate deveni întotdeauna o situație periculoasă.”

Lotta mi-a povestit că în Bratislava este o stradă unde o mulțime de lesbiene* și-au luat în chirie apartamente. Pe acea stradă, poți vedea o mulțime de flaguri fâlfâind la geamuri. (Sper ca în timp acea stradă va crește într-o comunitate de feministe lesbiene activiste, care vor face acel oraș mai sigur pentru persoanele din comunitate.)

Această vizită mi-a demonstrat încă o dată că lupta continuă, căci fascismul și homofobia, din păcate, nu dispar așa ușor. Și deși activiștii de acolo, la ca și noi, sunt la limita burnout-ul, cu toate acestea, am întâlnit oameni care au angajament individual și dezvoltă spații de socializare care oferă speranță pentru persoanele queer.