Într-o societate predominant heteronormativă și homofobă, formarea unei relații queer poate fi o provocare pentru persoanele LGBTQ+. Îmi amintesc cum, atunci când m-am îndrăgostit pentru prima dată, deși simțeam emoții frumoase, îmi era frică mai tot timpul.

„Dacă părinții mei vor afla? Ce ne facem dacă cine își dă seama pe stradă că suntem cuplu? Dacă suntem numiți cu cuvinte obscene pe stradă?” Acestea erau doar câteva din fricile și rușinea constantă pe care le-am simțit de-a lungul relațiilor mele și care nu mi-au permis să mă bucur autentic de interacțiunea cu partenerii mei.

Un motiv de ce relațiile queer trec prin mai multe provocări ține de procesul de acceptare a sinelui. Parte importantă a identității noastre, orientarea sexuală sau identitatea de gen sunt adesea respinse de noi înșine din cauza rușinii și a homofobiei internalizate prin care trecem.

Încă de mici știm că suntem diferiți de ceilalți și asta ne provoacă rușine. Ajungem să ascundem acest secret, inclusiv de noi înșine. În încercarea noastră de a fi „ca toată lumea” și de a ne încadra în tiparele culturale, invalidăm experiențele noastre queer pentru a evita rușinea și astfel ajungem să dezvoltăm tipare de comportament dăunătoare pentru noi și cei din jurul nostru.

Totodată, acest lucru duce la un nivel scăzut de stimă de sine, iar pe termen lung ajungem să trăim o viață după un model străin, neautentic.

Psihologul clinician și autorul gay Alan Downs în cartea sa, „The Velvet Rage,” scrie că „Să fii homosexual într-o lume heterosexuală lipsită de compromisuri înseamnă să te lupți pentru a găsi dragostea și, odată găsită, să te agăți de ea.” 

Iată de ce, în articolul de față, voi încerca să enumăr acele mecanisme sănătoase de comportament pe care le-am identificat în procesul terapeutic și care m-au ajutat să ies din relațiile toxice și să pun baza unor relații sănătoase.

Cum arată relațiile queer?

Ca ființe umane, cu toții avem nevoie ca experiențele noastre să fie validate de familie, prieteni și pe o scară mai largă de cei din societate. Este un fapt psihologic fundamental. Orice invalidare este dureroasă și traumatizantă. Ca persoane queer, ne confruntăm frecvent cu momente de acest fel care ne rănesc profund. Fiind vulnerabili la respingere, cel mai des ne pomenim că ne atașăm ușor de primele persoane queer din jurul nostru sau chiar ne îndrăgostim.

După părerea mea, acest atașament rapid este o altă cauză de ce unele relații iau o direcție toxică sau se încheie prea rapid. Pentru a înțelege mai bine ceea ce zic, o să aduc un exemplu din relațiile mele anterioare. 

La 20 ani, după ce am comunicat cu un tip gay pe o rețea de cunoștințe, am ajuns să ne vedem. Prima întâlnire a fost minunată, au mai urmat câteva, apoi m-am pomenit că vorbim în fiecare zi, iar în următoarele săptămâni i-am spus că-l iubesc. Ce iubeam de fapt nu era personalitatea lui, ci ideea de confort și bine pe care o crea. 

Peste o lună, au început să iasă în evidență insecuritățile și vulnerabilitățile. Într-una din zile, atunci când am refuzat să fac sex, el s-a simțit respins de mine și, având un comportament instabil în general, a devenit violent, încercând să mă violeze. După ce am fost lovit cu capul de perete, am reușit totuși să ies din casă și să sun la secția de poliție.

Peste ani, în terapie, am realizat că lipsa unui model sănătos de relație, neacceptarea de sine, rușinea, vulnerabilitatea a respingere și incapacitatea de autovalidare autentică au dus la acea relație toxică care a durat un an și din care am ieșit cu greu. Evident că nu toate relațiile queer sunt la fel, nu vreau să generalizez, dar un grad de toxicitate poate exista.

Modelul unei relații sănătoase

Indiferent de tipul de relație, monogamă, deschisă sau poliamoroasă, există semne și indicii pe care trebuie să le urmezi, indicând o relație sănătoasă în care toți partenerii se pot dezvolta.

  • Rezolvarea conflictelor. Toate relațiile trec prin conflicte la un moment dat. În relațiile sănătoase, conflictul este gestionat într-o manieră grijulie, fără a judeca și fără a arunca vina unul asupra celuilalt.
  • Joc. Relațiile sănătoase sunt distractive. Este important ca partenerii să-și facă timp unul pentru celălalt, să planifice ieșiri în oraș, iar surprizele sunt modalități de a crește împreună.
  • Intimitate. Relațiile necesită un anumit nivel de vulnerabilitate. Senzațiile emoționale și fizice, precum cele din timpul actului sexual, ar trebui să fie subliniate de sentimente de siguranță, consimțământ și conexiune între parteneri.
  • Individualitate. Dacă te simți în largul tău să petreci timp cu și fără partenerul/partenerii tăi și te bucuri de timpul petrecut singur, acesta este un semn al unei relații sănătoase. Cu toții avem nevoie de timp pentru a ne dezvolta simțul de sine – acesta este ceea ce ne ajută să ne respectăm unul pe celălalt în momentele în care nu suntem de acord.
  • Comunicare bună sau comunicare non-violentă. Nimic într-o relație nu merge fără comunicare. Comunicăm pentru a împărtăși dorințele și nevoile noastre, ce ne place și ce nu ne place, și pentru a împărtăși ce se întâmplă în lumea noastră interioară. O bună comunicare este reciprocă, respectuoasă, concentrată pe cum „mă simt Eu”, chiar și atunci când tensiunile sunt mari.
  • Încredere. Într-o relație sănătoasă, te simți în siguranță cu partenerul (partenerii), vă respectați reciproc limitele și aveți încredere că partenerul (partenerii) nu te va răni sau nu va împărtăși informații private.
  • Lucrul în echipă. Disponibilitatea de a rezolva problemele împreună, împărți sarcinile și sărbători succesele celuilalt este o caracteristică importantă a oricărei relații sănătoase.

Așa cum spunea psihologul meu, dacă unul dintre aceste puncte lipsește, atunci „relația nu poate fi numită sănătoasă” și trebuie să găsim forțe interioare pentru a ieși din acest vârtej dăunător. 

Cum ieși dintr-o relație toxică?

Țin minte că deși eram conștient de cât de dăunătoare este relația mea cu acel partener violent, nu puteam rupe legăturile. Îmi era frică să rămân singur.

Unele persoane queer se tem să iasă din relație pentru că identitatea lor va putea fi expusă public. Toate aceste frici, plus lipsa unui sistem sănătos de autovalidare autentic, te țin în relațiile toxice și în timp ajungi să te simți neputincios sau începi să devii toxic la rândul tău. Eu spre exemplu am început să-mi înșel partenerul. 

Ieșirea dintr-o relație toxică queer începe adesea cu o auto-reflecție profundă și cu conștientizarea impactului negativ al relației asupra stării tale emoționale și psihice. Pe mine m-a ajutat terapia să ajung la aceste concluzii. 

Este important să înveți să recunoști semnele de toxicitate, cum ar fi comportamentul abuziv sau lipsa susținerii emoționale, și să analizezi modul în care aceste aspecte afectează bunăstarea ta. Conștientizarea problemelor este primul pas spre a construi un fundament solid pentru a lua decizii sănătoase în privința relației tale.

La fel este important să ai o rețea de sprijin din partea altor persoane. Știu din propria experiență că este rușine să vorbești despre problemele din relație sau despre comportamentul abuziv al partenerului, dar faptul că o să ceri ajutor de la prietenii de încredere, membri ai familiei sau chiar profesioniști în domeniul sănătății mintale te va ajuta enorm. 

Poți apela la serviciile unui psiholog comunitar, de exemplu Centrul GDM oferă servicii gratuite de consultanță psihologică și pot oferi ghidare în gestionarea unei ieșiri sigure dintr-o relație toxică. Construirea unei rețele de sprijin solidă juca un rol esențial în procesul de vindecare și recuperare.