Observ des în societate, dar și în comunitatea queer, ideea preconcepută precum că lesbienele ar fi mai „acceptate” în comparație cu gay-ii. De obicei această idee se justificată prin faptul că lesbienele nu suferă agresiuni fizice și beneficiază de o mai mare toleranță din partea bărbaților. În acest articol îmi propun să analizez mai atent aceste percepții și să prezint adevărul din spatele acestor mituri.

În ciuda a ceea ce pare, lesbienele sunt adesea victimele unei subtile agresiuni morale. Într-o societate patriarhală, bărbații sunt cei care decid ce este considerat acceptabil, iar această perspectivă influențează în mod negativ modul în care lesbienele sunt văzute. Este esențial să facem distincția între acceptare și fetișizare, două concepte cu efecte semnificativ diferite.

Lesbienele nu sunt tolerate, ele sunt deseori reduse la obiecte de dorință sexuală pentru consumul unui grup  privilegiat – bărbați cis. Ele devin subiectul unui spectacol pentru plăcerea bărbaților, iar acest aspect reduce complexitatea relațiilor lor la nivelul unui show erotic pentru aceștia.

Un aspect care demonstrează fetișizarea,  este faptul că cel mai adesea sunt tolerate lesbienele care corespund standardelor de frumusețe impuse de societate. Acest aspect creează o dublă lupta pentru femeile lesbiene, care trebuie să se confrunte nu doar cu stereotipurile legate de orientarea lor sexuală, ci și cu presiunea de a se încadra în normele estetice stabilite de alți.  

Împreună cu partenera mea Anhelina, am trecut prin câteva experiențe neplăcute și lipsite de respect din partea bărbați hetero. Eram în Turcia, chiar pe plaja hotelului, atunci când un angajat al hotelului s-a apropiat de noi în timp ce ne ne îmbrățișăm și, utilizând o aplicație de traducere pe smartphone, a venit cu o propunere indecentă către Anhelina, exprimând direct intenții sexuale.

Am încercat să explicăm că suntem un cuplu monogam și nu suntem interesate, însă el nu a renunțat și a insistat până când am simțit că trebuie să-l mințim spunându-i că soții noștri ne așteaptă în hotel. Abia atunci s-a îndepărtat. A trebuit să recurgem la o minciună pentru a ne proteja spațiul personal și intimitatea. 

La ediția din anul 2023 a festivalului Hodina, care are loc în Moldova, atunci când eu și Anhelina ne sărutam, observam cum cei din jurul nostru percepe acest gest nu ca o manifestare sinceră de iubire, dar ca un show erotic. Această senzație persistă mereu și ne face să simțim că gesturile noastre de afecțiune sunt interpretate de ceilalți în mod exagerat ca fiind erotice.

O altă experiență neplăcută cu care m-am ciocnit a fost în clubul de noapte Bora Bora, atunci când câțiva bărbați s-au apropiat de mine și partenera mea pentru a face cunoștință. Deși le-am spus că suntem un cuplu, nu s-au retras, ci ne-au cerut să ne sărutăm pentru a demonstra ca suntem un cuplu de lesbiene. Acest exemplu este o altă dovadă a faptului că lesbienele sunt fetișizate de bărbații hetero, care se excită de la gândul că două femei se sărută.

Sentimentul că mereu suntem sexualizate ne afectează modul în care ne simțim în spațiul public. Ne dorim să putem arăta afecțiune fără ca aceasta să fie distorsionată de cei din jur într-o formă de intimitate sexuală. Este frustrant să simțim cum o simplă îmbrățișare sau sărut este perceput într-un mod erotic. 

Este important să se conștientizeze că manifestările de afecțiune între persoanele de același sex ar trebui să fie privite cu aceeași normalitate ca cele heterosexuale. O societate deschisă și tolerantă nu ar trebuii să fie deranjată atunci când două persoane își exprimă iubirea în public, și în nici un caz să facă din asta subiectul unei interpretări distorsionate și sexuale.

În final, fetișizarea nu este o forma a acceptării. Acceptarea ar trebui să fie autentică și să se bazeze pe respectul față de individualitatea fiecărei persoane, indiferent de orientarea lor sexuală.