Homofobia constă într-o atitudine negativă, de respingere și dispreț față de comunitatea LGBTQ+. Aceasta se manifestă prin consecințe cât se poate de directe pentru membrii comunității queer: discriminare, excludere socială și violența verbală sau fizică. E important să înțelegem mecanismele acestui fenomen și cum putem să-l abordăm. În aceste scop, am discutat cu psihologa Katerina Reabaia.

Opinii personale, rațiune sau prejudecată?

E important să putem recunoaște homofobia atunci când se manifestă. Uneori poate fi greu să facem asta, homofobia se poate lua multe forme. Una din măștile homofobiei este opinia personală sau libertatea de exprimare.

Katerina: Opinia personală poate, în esență, să se bazeze pe prejudecată. Cu toate acestea, diferența principală dintre opinia personală și prejudecată constă în faptul că opinia personală este o convingere subiectivă care poate fi bazată pe factori raționali sau emoționali, în timp ce prejudecata este o atitudine negativă și preconcepută față de oameni sau grupuri pe baza caracteristicilor lor. Prejudecățile pot influența opinia personală, dar nu sunt neapărat același lucru.

Ar putea oare o convingere subiectivă homofobică să fie validă? Poate persoana homofobă a avut o experiență traumatizantă cu o persoană queer, o experiență ce i-a format această opinie personală? Homofobia nu se dezvoltă într-un vid, separat de alți factori, ca stereotipurile sau prejudecățile. Prezența acestor factori e necesară pentru „bună-starea” homofobiei.

Katerina: Homofobia este o formă de gândire. Dacă am avut un conflict și am avut o experiență traumatizantă cu o vânzătoare în magazin, asta înseamnă că toate vânzătoarele devin rele? Nu! Dar dacă gândesc în termeni de prejudecăți și stereotipuri, atunci poate începe să-mi displacă femeile care vând în magazine.

Atunci când scuzele pentru homofobie se epuizează, persoana homofobă apelează la rațiune. Oare există rațiune în gândirea homofobică?

Katerina: Homofobia este întotdeauna frica de ceva diferit de cât propriile concepții despre viață. Dacă psihicul și gândirea unei persoane sunt capabile să accepte că lumea sa nu este singura corectă și există și alte perspective, atunci această frică lipsește. Oamenilor le este mai confortabil să trăiască în limitele cunoscute, iar tot ce iese din aceste limite trebuie înțeles și asimilat, ceea ce necesită resurse pe care unii pur și simplu nu le au. Subliniez că homofobia poate fi depășită, dar nu poți redeveni homofob.

Homofobia internalizată

Homofobia, așa cum am zis, are multe forme. Ar trebui să ne întrebăm pe noi înșiși dacă avem atitudini homofobe. În același mod în care o societate homofobă facilitează atitudini homofobice în rândul persoanelor cisgen, același atitudini există și în rândul persoanelor queer. Uneori, homofobia în rândul persoanelor queer este externalizată. Deseori, aceasta poate fi și internalizată.

Katerina: Oamenii sunt ființe sociale și se dezvoltă într-un mediu (societate). Dacă mediul este sigur și prietenos, oamenii dezvoltă calități corespunzătoare. Dacă mediul este ostil, persoana va dezvolta calități specifice acelui mediu. Prin urmare, dacă o persoană homosexuală se dezvoltă într-o societate homofobă, va fi dificil să se accepte pe deplin. În interiorul procesului psihic cel mai probabil o să apară o neacceptare de sine sub forma homofobiei internalizate.

Este greu să depistezi homofobia internalizată. Dar iată o serie de întrebări propusă de Katerina la care dacă ai cel puțin un răspuns de da, ai homofobie internalizată:

  • Uneori îmi prezint partener/a ca pe o soră/frate, o cunoștință.
  • Nu-mi place cum sună cuvintele gay și lesbiană.
  • A fi lesbiană/gay/bisexual/bisexuală este mult mai bine decât a fi heterosexual/heterosexuală.
  • Cred că creșterea copiilor într-o familie queer este deficitară, deoarece un copil are nevoie neapărat de mamă și tată.
  • Nu sunt gay/nu sunt lesbiană/nu sunt bisexuală/nu sunt bisexual. Iubesc o persoană specifică, este doar întâmplător că este de același sex ca mine.
  • Uneori simt un sentiment de dispreț față de persoanele heterosexuale.
  • Nu înțeleg deloc despre ce vorbim: de fapt, nu există nicio diferență între homosexuali/bisexuali și heterosexuali.
  • Uneori refuz să port anumite haine sau coafuri din cauza fricii că cei din jur mă vor descoperi ca fiind gay/lesbian/bisexual/bisexuală.
  • Consider că nu este necesar să arăt public relațiile de același sex.
  • Un copil crescut într-o familie queer va avea multe probleme, deoarece ceilalți oameni îl vor trata rău din cauza părinților săi.

Cum abordăm homofobia din jurul nostru?

Atunci când stă în puterile noastre este important să facem primul pas și să abordăm atitudinile homofobe a persoanelor din jurul nostru.

Pentru a putea discuta cu persoane cu opinii homofobe, este important să ne răspundem mai întâi la două întrebări. Care e motivul discuției mele cu această persoană? Cât de deschisă ar fi ea la discuție?

Katerina: Dacă persoana este destul de apropiată, prejudecățile pot fi ușor eliminate prin exemplul personal. Dacă persoana este necunoscută, dar deschisă, poți pune întrebări care să aducă îndoială asupra afirmațiilor sale. Dar dacă persoana nu este capabilă să te asculte, este mai bine să nu discuți despre aceste subiecte. Nu va exista niciun rezultat.

Dacă ai posibilitatea, este important să atragi atenția unei persoane asupra comentariilor lor homofobe.

Homofobia născută de o societate homofobă

Orice conversație despre homofobie ajunge, într-un final, la rolul societății în dezvoltarea atitudinilor homofobe întâlnite de comunitatea queer zi de zi. Care ar fi direcțiile în care trebuie să ne îndreptăm pentru a promova mai multă înțelegere și acceptare în societate? După părerea Katerinei, putem vorbi despre acceptarea unor concepte simple, cum ar fi: homosexualitatea este normală și drepturile trebuie să fie egale pentru fiecare persoană. Însă nu putem spera la o acceptare și înțelegere mai mare în ceea ce privește alte aspecte, fiindcă nimeni nu datorează nimic nimănui.

Katerina: Cred că ar trebui să ne îndreptăm spre dezvoltarea unei societăți ca structură socială care include schimbări, experimente și, de asemenea, abilitatea de a discuta deschis despre diversitate. 

În drumul nostru spre o societate ce își acceptă propria diversitate, e important să luăm în considerare și fenomenul stresului minorităților.

Katerina: Stresul minorităților este un fenomen descris inițial de Virginia Brooks și ulterior cercetat în continuare de Dr. Ilan Meyer. Este definit ca o formă de stres social la care sunt supuse persoanele și comunitățile. Comunitatea LGBTQ+ este puternic expusă acestui stres, fiind una dintre cele mai vulnerabile și discriminate comunități din societate. Desigur, dacă luăm o persoană heterosexuală, nu-i va pasă de stresul pe care îl resimt minoritățile. Dar nu știi niciodată când vei ocupa tu acea poziție. Prin urmare, este atât de important să discutăm despre drepturile egale pentru toți, unde nici o minoritate nu va simți stres și presiune. Nu putem schimba culoarea pielii, orientarea sexuală, identitatea de gen sau originea noastră. Dar cu siguranță putem avea grijă de toți membrii societății în mod egal.