Anual, pe 15 mai este marcată Ziua Internațională a Familiei. Cu această ocazie, atât autoritățile centrale, cât și cele locale organizează evenimente dedicate familiei. Ca în fiecare an, nu există claritate despre ce fel de familii este vorba – cele „tradiționale”, compuse din mamă, tată, copii și bunici? Ca de fiecare dată, familiile „netradiționale” sunt excluse în totalitate din agenda autorităților, iar incluziunea rămâne a fi un cuvânt frumos de pus pe afiș sau flyer. „Fiecare familie contează”, scrie pe afișele evenimentului organizat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, dar oare chiar așa este?

Într-una din zilele acestei săptămâni mergeam cu troleibuzul spre casă. Deodată cum am intrat în transport, am observat flyere puse frumușel pentru călători, din partea primăriei. M-am apropiat să iau unul, din curiozitate – erau flyere care invitau chișinăuenii la Ziua Familiei, marcată anual la data de 15 mai. Primul lucru care mi-a sărit în ochi pe acel flyer era sloganul „Inima orașului este familia”. Am dat ochii peste cap – dar ceilaltx locuitorx ai capitalei ce sunt?

Nu este prima dată, de altfel, când conceptul de familie în sensul ei tradițional este folosit în campanii și discursuri politice în Republica Moldova. Nimic nou sub soare, mai ales în contextul în care, cunoaștem bine, primăria municipiului Chișinău se ia la goană cu autoritățile centrale în organizarea de evenimente cu ocazia anumitor sărbători și zile internaționale. Și aici vreau să menționez că nici Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu a sărit departe, folosind sloganul „Fiecare familie contează” pentru Festivalul Familiei, care va avea loc în weekendul acesta. 

Totuși, nu pot să nu-mi recunosc dezamăgirea în felul în care, în contextul procesului de negocieri pentru aderarea la Uniunea Europeană, autoritățile centrale și locale continuă să folosească un narativ vechi despre familie și ce reprezintă aceasta, și să excludă un număr semnificativ de mare de persoane care nu se identifică și nu rezonează cu conceptul tradițional de „familie”, cu origini atât în gândirea socială a sec. XIX, cât și în cea creștină. Dar cum rămâne cu celelalte forme de iubire, grijă reciprocă și coabitare? 

Mai este actuală familia „tradițională”?

Articolul 48 din Constituția Republicii Moldova definește familia drept „elementul natural şi fundamental al societăţii”, fiind întemeiată pe „căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”. Nemijlocit, această definiție a familiei este preluată de autoritățile centrale și locale ale Republicii Moldova, dar și de partidele politice și politicieni atunci când se referă la familie. De ce o numesc totuși „tradițională”? Pentru că realitatea socială din Moldova a depășit demult ceea ce rămâne a fi scris în Constituție. În primul rând, avem consecințele valurilor de migrație ale moldovenilor, care au dus la fenomenul foarte răspândit de familii monoparentale, copii lăsați de părinți în grija mătușilor, unchilor sau bunicilor, familii divorțate, ș.a.m.d. În al doilea rând, în contextul crizei climatice, a războaielor și invaziilor unor state teroriste asupra altor state, dar și a nesiguranței financiare răspândite în lume, tot mai multe cupluri heterosexuale aleg să fie child-free, adică să nu mai aibă deloc copii. De asemenea, sunt și persoanele queer care, fie în cuplu, fie single, nu pot să adopte copii din cauza legislației restrictive privind adopția în țara noastră. Cum rămâne cu acești oameni?

Nu putem trece pe alături și de violența în familiile tradiționale, care, în Republica Moldova, este omniprezentă. Cele mai recente statistici ne reconfirmă că femeile predomină în numărul victimelor violenței în familie, iar femicidul (violența față de femei soldată cu moartea acestora) rămâne un fenomen răspândit în țara noastră. 

Luând în considerare cele menționate mai sus, nu este deloc complicat să ajungem la concluzia că acest concept de familie tradițională este demult depășit în Republica Moldova și, din nefericire, pentru femeile heterosexuale, rămâne a fi un spațiu plin de violență în diversele forme ale ei.

Familia aleasă

De curând, în mai multe țări din lume a fost marcată Ziua Mamei. În acea zi, feed-ul în Instagramul meu, pe care încerc să-l fac cât mai queer-friendly, mi-a arătat o postare cu informații noi pentru mine – despre conceptul de „mamă” (mother) în comunitatea LGBTQ+. Așa am aflat despre casele (houses) din cultura ballroom a afro-americanilor și latino-americanilor queer din New York. Fiecare astfel de casă avea o „mamă” sau un „tată” care ofereau protecție, mentorat și identitate tinerilor marginalizați din oraș.

Acest concept de „mamă” sau „tată” ales nu este ceva nou în comunitatea queer – ideea apare explicit în comunitatea LGBTQ+ americană din anii ’70-’80, în contextul în care multe persoane queer erau respinse de familiile biologice după coming out. Necesitatea practică de apartenență și coabitare a creat o realitate socială nouă: rețele de prieteni, mentori, parteneri și comunitate care îndeplineau funcțiile afective și de sprijin ale familiei tradiționale. În acest sens, Kath Weston, antropologă, academiciană și autoare, a teoretizat conceptul în cartea Families We Choose (Familiile pe care le alegem), primul studiu antropologic pe această temă.

Astfel, familia aleasă este un concept predominant în comunitățile queer din lume, doar că, din păcate, această realitate rămâne invizibilă pentru structurile de stat din majoritatea țărilor. Republica Moldova este una din aceste țări, în care, în continuare, nu are un cadru legal clar pentru recunoașterea cuplurilor de același sex, dar și recunoașterii juridice a identității de gen. Drept consecință, nici nu mă miră că familia aleasă de persoanele queer din Moldova nu ajunge niciodată în discursul public.

Concluzie

Este timpul să începem să ne ancorăm în realitatea deja existentă, nu în cea care nu mai există. Foarte multe persoane din Republica Moldova, chiar și care nu fac parte din comunitatea LGBTQ+, nu se mai identifică cu conceptul tradițional de familie. Și atunci, de ce încă pretindem că trăim în sec. XIX și folosim narațiunea expirată de familie tradițională?

În această zi, îmi doresc să începem să observăm și să conștientizăm rolurile pe care familiile alese le joacă pentru multe și mulți dintre noi – fie că sunt rude, prieteni, comunitățile din care facem parte -, și să începem să vorbim și să le includem în discursuri publice, în documente de politici, în legislație, dar și în limbajul nostru uzual. Doar așa vom reuși să fim cu adevărat incluzivi și incluzive, și să nu lăsăm pe nimeni deoparte.