În această serie de articole vorbim despre felul în care mediile digitale, propaganda, algoritmii și fluxul continuu de informații ne modelează emoțiile, percepția realității și capacitatea noastră de a gândi. Anterior, în primele șase articole, am vorbit despre frică, manipulare emoțională, despre cum reacționăm înainte să înțelegem și senzația că totul este urgent și pare să nu mai aibă sens. În următoarele articole vom reflecta asupra întrebării: Cât de rezilientă este Republica Moldova, după atâtea crize trăite una după alta?

În primul articol din această serie scriam că reziliența nu înseamnă doar capacitatea de a rezista, dar și curajul de a ne confrunta propriile vulnerabilități, frici și imperfecțiuni. Vorbeam despre reziliență ca despre o practică colectivă, nu doar individuală. Despre capacitatea unei societăți de a rămâne umană într-o lume care funcționează tot mai mult pe frică, reacție și suprastimulare emoțională.

Pentru a înțelege mai bine cât de vulnerabili am devenit ca societate și ce spun datele despre felul în care trăim astăzi în Republica Moldova, am analizat studiul sociologic „Reziliența socială și economică în comunitățile din Republica Moldova”, realizat de cercetătorii Ludmila Malcoci și Victor Mocanu în cadrul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice al USM.

Republica Moldova trăiește de câțiva ani într-o stare continuă de tensiune. Pandemia, războiul din Ucraina, scumpirile, inflația, instabilitatea economică, propaganda și anxietatea legată de viitor au devenit parte din viața noastră de zi cu zi. Atât de mult, încât nici nu mai observăm cât de obosiți emoțional am devenit.

Cea mai mare frică a moldovenilor este supraviețuirea economică

87,3% dintre respondenți spun că se tem de scumpirea energiei electrice, iar 77,5% de inflație. Aproape 67% se tem că nu vor exista locuri de muncă bine plătite, iar 62,8% de extinderea războiului din Ucraina.

Practic, în spatele tuturor discursurilor geopolitice și al confruntărilor politice există niște întrebări mult mai simple și mai umane: „O să-mi ajungă bani luna asta?”, „O să pot plăti facturile?”, „Dacă apare încă o criză, ce fac?”

Pentru mulți tineri, anxietatea legată de viitor a devenit aproape o stare permanentă. Trăim într-o societate în care oamenii sunt forțați să se adapteze continuu. Reduc cheltuieli, acceptă joburi suplimentare, pleacă peste hotare, depind de rudele din diaspora sau își amână planurile de viață pentru că realitatea economică este prea instabilă.

Potrivit studiului, peste 73% dintre gospodării au redus cheltuielile neesențiale, iar mai bine de două treimi dintre respondenți spun că veniturile lor fluctuează constant. Problema este că această stare permanentă de „trebuie să mă descurc cumva” nu consumă doar bani, ci și energie emoțională.

La nivel psihologic, atunci când trăiești constant în nesiguranță, începi să vezi lumea altfel. Devii mai anxios, mai iritat, mai obosit și mai vulnerabil la frică și manipulare. Iar într-o societate deja polarizată, această oboseală colectivă devine extrem de periculoasă.

Criza încrederii

Unul dintre cele mai grave lucruri pe care le arată această cercetare este nivelul foarte scăzut de încredere dintre moldoveni.

Doar 18,7% dintre respondenți spun că au încredere în majoritatea oamenilor. Aproape 40% consideră că trebuie să fim foarte precauți în relațiile cu ceilalți.

Aceste date scot la iveală una dintre cele mai mari răni sociale ale Republicii Moldova. Încrederea este ceea ce ține o societate împreună. Fără ea, oamenii încep să se retragă în propriile „bule” de siguranță. În familie. În cercurile apropiate. În comunități care le confirmă propriile frici și convingeri. Exact aici propaganda și manipularea emoțională funcționează cel mai bine. O societate obosită, anxioasă și neîncrezătoare devine mult mai ușor de radicalizat. Frica circulă mai repede decât încrederea. Furia se distribuie mai ușor decât empatia. Iar algoritmii rețelelor sociale amplifică exact aceste emoții.

Paradoxal însă, oamenii continuă să se bazeze foarte mult pe relațiile apropiate. Majoritatea spun că în situații dificile se pot baza pe rude, prieteni sau vecini. În schimb, încrederea în instituții rămâne foarte scăzută. Peste 70% dintre respondenți afirmă că nu se pot baza pe ONG-uri, stat, primării sau biserică.

Republica Moldova pare să funcționeze astfel printr-o formă fragilă de solidaritate informală. Nu avem încredere în sistem, dar încă încercăm să supraviețuim prin oamenii apropiați nouă.

Solidaritatea moldovenilor are limite

Totuși, chiar și această solidaritate are limitele ei. Cercetarea arată că empatia față de grupurile vulnerabile este selectivă. Există mai multă solidaritate pentru persoanele în vârstă sau persoanele cu dizabilități, însă aceasta scade atunci când vine vorba despre persoanele cu venituri mici sau comunitatea romă.

Acest lucru spune foarte multe despre felul în care funcționează stigmatizarea socială în Republica Moldova. Unele vulnerabilități sunt considerate „acceptabile”, altele sunt privite prin rușine, prejudecată sau vină. Această lipsă de empatie produce și mai multă fragmentare. În loc să construim relații și sprijin reciproc, ajungem să ne privim unii pe alții cu suspiciune sau neîncredere.

O societate obosită emoțional

Studiul scoate la suprafață și o altă problemă despre care rar vorbim suficient: epuizarea emoțională. Aproape jumătate dintre respondenți spun că se simt inconfortabil să-și exprime emoțiile.

Această reținere emoțională este mai pronunțată în rândul femeilor și al persoanelor în vârstă. Mulți oameni au fost educați să suporte în tăcere, să nu vorbească despre anxietate, frică sau oboseală. Într-o cultură în care vulnerabilitatea este deseori confundată cu slăbiciunea, foarte multe probleme emoționale rămân ascunse.

Poate de aceea datele despre sănătatea mintală sunt atât de importante. 43,8% dintre respondenți spun că nu au acces sau au acces limitat la servicii de sănătate mintală. În mediul rural situația este și mai gravă. Toate aceste date conturează imaginea unei societăți care continuă să funcționeze, dar cu un nivel foarte ridicat de oboseală socială și emoțională.

Acest material face parte din seria editorială realizată în cadrul proiectului „Creșterea rezilienței societale în era dezinformării și a deepfake-urilor generate de AI”, implementat de A.O. Media Cub și susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos la Chișinău, prin intermediul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).

Conținutul acestui material reflectă exclusiv punctul de vedere al autorului și nu reprezintă în mod necesar poziția finanțatorilor.