Raportul anual privind situația drepturilor omului ale persoanelor LGBTI+ din Europa și Asia Centrală publicat de ILGA-Europe pentru anul 2025 scoate în evidență un plan coordonat asupra libertăților noastre, dar și reziliența comunității queer care refuză să fie redusă șa tăcere.
În Europa anului 2025, suntem martorii unor cazuri premeditate de homofobie și decizii politice controversate care au drept scop ștergerea identității queer la nivel social. Este un model care se repetă din ce în ce mai clar, din Rusia până în Ungaria și din Turcia până în Georgia. Ultimul raport arată că drepturile persoanelor LGBTQ+ sunt contestate și restructurate prin lege, politică și discurs public. Pentru comunitatea queer din Moldova, acest raport este o oglindă a direcției în care ne putem îndrepta.
O strategie de „copy-paste” a urii
Ceea ce simțim pe pielea noastră în Moldova, discursurile agresive ale unor politicieni sau încercările de a ne bloca marșurile în spațiul public, nu este un fenomen local izolat. Raportul subliniază o tendință globală îngrijorătoare în care guvernele autoritare au început să facă schimb de strategii pentru opresiune. Vedem cum modelul legilor împotriva așa-numitei „propagande”, născut în Rusia, este acum exportat și adaptat în unele țării din Europa, Asia Centrală și în Balcani. Această coordonare transformă drepturile persoanelor queer într-un câmp de luptă ideologic, unde suntem folosiți drept motiv pentru a justifica restrângerea democrației în sens larg.
În Moldova, după alegerile parlamentare din 2025, asistăm la o polarizare tot mai accentuată care a dus la creșterea distanței socială față de persoanele LGBT+.
Una dintre concluziile îngrijorătoare a raportului, este că aceste tendințe nu sunt politicii izolate. Tot mai multe state adoptă legi împotriva așa-numitei „propagande”, controale asupra finanțării ONG-urilor, restricții administrative și redefiniri legale ale genului.
Aceste mecanisme nu interzic direct existența persoanelor LGBTQ+, dar limitează treptat drepturile cetățenești ale persoanelor LGBTIQI+.
Pride-ul a devenit testul democrației
În 2025, Ungaria a devenit prima țară din Uniunea Europeană care a interzis Pride-ul prin lege. În alte state, ca și în cazul Marșului Chișinău Pride, marșurile sunt blocate, iar în unele țări participanții sunt reținuți, iar organizatorii anchetați.
Pride-ul a devenit un test al libertății de exprimare și al dreptului de a protesta. Atunci când un stat interzice Pride-ul, nu vorbim doar despre limitarea drepturilor comunității queer, ci despre limitarea libertății oricărei persoane de a ocupa spațiul și de a protesta pașnic.
Legea devine instrument de control
Un alt trend major este utilizarea legii pentru a legitima discriminarea. Sub pretexte precum „protecția copiilor” sau „valorile tradiționale”, statele introduc norme care incriminează discursul, vizibilitatea sau chiar organizarea comunității LGBTQ+. În unele cazuri, activiști sunt investigați penal, jurnaliști sunt arestați, iar organizațiile sunt închise.
Deși în Moldova nu avem încă legislații la fel de restrictive, au existat doar tentative din partea unor deputați socialiști și comuniști, dar și a primarului Ion Ceban să înregistreze inițiative legale de limitare a drepturilor comunității LGBTQ+. Aceste tentative au drept scop pregătirea spațiului public cu aceste narațiuni extrimiste și populiste. Acești politicieni argumentează aceste inițiative cu ideea de protejarea copiilor, valorile tradiționale, „amenințarea externă”.
Atacul asupra identității trans și intersex
Raportul pentru anul 2025 vizează regresul drepturilor persoanelor trans. În întreaga Europă, asistăm la o încercare de a legifera biologia în moduri care exclud identitățile de gen diverse. De la eliminarea recunoașterii juridice a genului în anumite state, până la restricționarea accesului la asistență medicală specifică, persoanele trans sunt astăzi în prima linie a acestui val de respingere.
Totuși, în acest peisaj, raportul evidențiază îmbunătățirii pentru persoanele intersex. Este vorba despre un progres istoric în stabilirea standardelor de protecție împotriva intervențiilor medicale neconsensuale, oferind un model de bune practici pe care și Moldova va trebui, eventual, să îl adopte dacă dorește să se alinieze valorilor europene.
Reziliența ca formă de protest
Un lucru cu care am ieșit după ce am citit acest raport este importanța solidarității transfrontaliere. Deși cifrele pot părea descurajante, raportul confirmă că instituțiile europene, de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la instanțele de justiție ale UE, rămân de partea principiilor universale de garanție și protecție a Drepturilor omului. Deciziile acestor instanțe creează o presiune legală pe care guvernele naționale nu o pot ignora la nesfârșit.
Mai mult, succesul evenimentelor precum Chișinău Pride și Budapest Pride, în ciuda tentativelor de sabotaj administrativ și scoatere in afara legii, demonstrează că nu mai putem fi reduși la tăcere. Deși adversarii noștri au devenit mai organizați, noi am devenit mai puternici.
Și poate este momentul să nu mai cerem doar toleranță, dar să cerem recunoaștere legală și protecție împotriva violenței.
Chiar și în 2026, a fi queer în Moldova înseamnă a trăi la intersecția dintre speranță și rezistență. Și poate cel mai important gând de reținut din acest raport este că libertatea nu este un dat, ci un proces continuu de negociere și curaj. Iar istoria queer demonstrează că indiferent de cât de aspre sunt „trendurile” politice, noi mereu vom fi aici.
