La începutul lui 2025 stăteam cu ochii pe știrile din lume și aveam impresia că totul se destramă sub privirile nostre. Parcă asistam la o distrugere a ordinii sociale, la o lume grăbită să dea înapoi decenii de progres. Apoi, pe măsură ce anul avansa, am înțeles că nu asistam la o prăbușire, ci la o luptă. Una haotică, intensă, copleșitoare. Un rollercoaster în care, fără avertisment, trecem de la viteză maximă la cădere liberă, ne izbește un viraj brusc, apoi urmează câteva secunde de liniște falsă înainte ca traseul să se rupă din nou în toate direcțiile. Iar noi suntem legați în acest rollercoaster.

Așa arată politica globală față de persoanele LGBTQ+ în 2025. Nu o evoluție liniară, nu o poveste coerentă, ci un drum sacadat între regres violent și avansuri neașteptate. Am citit raportul Rights in Retrograde, publicat de Outright International, și am rămas cu senzația ciudată că trăim pe două planete care se rotesc în sensuri diferite pe aceeași orbită.

Pe una dintre ele: frică, panică morală, populism, extremism. Pe cealaltă: instanțe care bat cu ciocanul în masă și spun: „Drepturile omului sunt pentru toți și toate!”

Iată câteva tendințe în domeniul politicilor LGBTQ+ din anul 2025.

Constituția transformată în instrument de represiune

Cea mai periculoasă tendință din ultimul an este legalizarea urii sub pretextul „ordinii naturale”. Slovacia a rescris Constituția pentru a recunoaște că există „doar bărbat și femeie”. Ungaria a întărit interdicțiile deja existente. Iar Peru încearcă să elimine termenul „gen” din legislație, ca și cum ar șterge o greșeală de tipar, nu milioane de vieți reale.

E o strategie simplă și cinică: redefinirea “realității” după placul politicienilor extremiști și populiști pentru a scoate în afara legii oamenii care nu se încadrează în ideea lor de realitate.

Criminalizare identităților queer

În unele țări nu mai este vorba doar despre cine are voie să se căsătorească sau ce scrie în actele de identitate. Este vorba de libertatea de a trăi fără frică de stat.

În Indonezia, doi tineri au fost biciuiți public pentru că s-au îmbrățișat. În Burkina Faso, „promovarea homosexualității” – o expresie atât de vagă încât ar putea însemna orice, inclusiv faptul că îți iubești partenerul – se pedepsește cu închisoarea. Iar în Kazahstan a fost votată o lege împotriva „propagandei relațiilor non-tradiționale” fără să fie publicat textul. Practic o lege secretă. Iar Turcia pregătește ceva și mai grav: penalizarea persoanelor trans, a medicilor care le sprijină și a organizațiilor care le apără.

Persoanele intersex în sfârșit văzute

Și totuși, în aceeași perioadă se întâmplă ceva neașteptat, persoanele intersex devin vizibile în discursul internațional.

ONU spune clar: intervențiile medicale neconsensuale sunt violență. Pentru prima dată, sistemele juridice încep să recunoască ceea ce comunitatea spune de zeci de ani: nu există două corpuri identice și nici două identități care pot încăpea într-o bifă cu două opțiuni.

Instanțele de judecată

În timp ce politicienii construiesc ziduri, unii judecători par să deschidă ferestre. Saint Lucia a decriminalizat homosexualitatea. În Columbia, femeile trans au câștigat dreptul de a participa în competiții sportive, iar Chile a recunoscut legal un caz de femicid lesbofob – un precedent istoric. Hong Kong, Japonia, Lituania și Kenya au emis hotărâri care reafirmă dreptul la identitate, familie și existență.

Mai multe instanțe europene devin protectoare ale drepturilor LGBTQ+

Lituania a recunoscut legal o familie formată dintr-un cuplu de același sex. Un pas simbolic uriaș într-o regiune unde conservatorismul domină. Iar în Italia, chiar dacă guvernul Meloni restricționează drepturile persoanelor LGBTQ+, mai multe instanțe locale continuă să recunoască copiii cuplurilor queer, în ciuda presiunilor politice.

În același timp, decriminalizarea identității queer din Caraibe creează presiune în Europa de Est. Diplomația europeană începe să folosească argumentul: dacă Barbados poate, de ce nu poate Slovacia? Pentru prima dată, Europa nu mai este „modelul moral”, ci uneori elevul rămas în urmă. Iar asta schimbă conversația.

Crește mobilizarea civică, mai ales în Est

În Ungaria, Slovacia, Polonia, Croația – acolo unde legislația este mai restrictivă – comunitățile queer se organizează mai repede și mai curajos. Pride-ul din Budapesta a fost unul dintre cele mai mari din ultimii ani, în ciuda represiunii. Iar în Slovacia, peste 40.000 de oameni au protestat împotriva modificării constituției. O mobilizare fără precedent.

Uniunea Europeană pregătește mecanisme de sancționare pentru statele care restrâng drepturile LGBTQ+

Una dintre tendințele politice pozitive ale acestui an este faptul că Uniunea Europeană pregătește mecanisme de sancționare pentru statele care restrâng drepturile LGBTQ+. Nu este încă adoptat, dar discuțiile sunt foarte avansate. Pentru unele guverne din regiune, acesta va fi primul motiv real să trateze egalitatea nu ca pe o „amenințare culturală”, ci ca pe o condiție de apartenență politică europeană.

Un fel de concluzie

A privi 2025 doar prin prisma regresului ar fi prea simplu. La fel de simplu ar fi să ne agățăm de victoriile juridice și să credem că direcția este inevitabil spre bine. Adevărul e între: suntem într-o luptă, nu într-un curs natural al istoriei. Nimic nu e garantat. Nimic nu e permanent. Și nimic nu e câștigat „pentru totdeauna”.

Ce am văzut anul acesta este un proces dureros. Cu cât comunitatea devine mai vizibilă, cu atât sistemele construite pe norme rigide se panichează și reacționează. Iar pentru politicienii care trăiesc din frică, anxietatea oamenilor devine monedă electorală.

Și totuși suntem prezenți, organizați, vocali. De la protestele masive din Slovacia, la instanțele care spun clar „egalitatea se aplică tuturor”, până la activiști care documentează, litighează, rezistă, nu asistăm la dispariția drepturilor, ci la reconfigurarea lor.