„Spațiul societății civile” pentru exercitarea „libertății de întrunire, asociere și exprimare a persoanelor LGBTQ+” este un criteriu de bază conform căruia ILGA-Europe măsoară nivelul de respectare a drepturilor comunității LGBTQ+ în 49 de țări de pe continentul european.
Conform datelor din 2024, deși Moldova este departe de standardul dorit în aspecte precum asigurarea dreptului la căsătorie sau azil pentru persoanele LGBTQ+, țara îndeplinește standardele unei societăți civile incluzive cu un număr de organizații neguvernamentale LGBTQ+ locale și activiști care nu sunt urmăriți penal pentru pozițiile lor și care au posibilitatea de a folosi simboluri LGBTQ+.
Putem spune oare cu aceeași certitudine că, în pas cu societatea civilă, partidele politice din Moldova, structuri care au acces direct la așa-numita politică formală care se desfășoară la nivelul instituțiilor publice precum Guvernul sau Parlamentul, sunt incluzive?
O analiză a programelor partidelor care au câștigat locuri în Parlament la alegerile din 2021 dovedește contrariul. Indiferent de diferențele lor ideologice, toate cele trei partide – Partidul Socialiștilor, Partidul Comuniștilor și Partidul Acțiune și Solidaritate – nu includ problema respectării drepturilor comunității LGBTQ+ din Moldova în agenda lor de partid.
Programul Partidului Socialiștilor, cunoscut pentru orientarea sa pro-rusă, afirmă explicit că „societatea are un interes vital în păstrarea instituției căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie. Urmând acest principiu fundamental, PSRM favorizează interzicerea propagandei LGBT în toate formele și manifestările (marșuri, precum și propaganda în școli și în rândul minorilor).”
Partidul Comuniștilor nu folosește cuvintele „LGBTQ+” sau „incluziune” în manifestul său și se află în același bloc politic cu Partidul Socialiștilor. Formularea din programul singurului partid pro-european din Parlament, Partidul Acțiune și Solidaritate, că acesta „proclamă ca valoare supremă libertăţile şi drepturile individului” este vagă și nu abordează în mod direct inegalitatea și discriminarea cu care se confruntă persoanele LGBTQ+ în Moldova.
Pe baza exemplelor din alte țări – din Filipine și Australia până în Spania și Polonia – echipa Bang Bang a identificat patru strategii incluzive care pot fi utilizate de partidele politice pentru a spori vizibilitatea persoanelor LGBTQ+ în instituțiile publice, în procesul legislativ și în societate în general. Deși aplicabilitatea acestor strategii la realitățile din Republica Moldova este un subiect aparte care urmează a fi analizat, redacție consideră important să semnaleze că astfel de practici există și, prin urmare, pot deveni parte a perspectivei de dezvoltare a partidelor politice din țara noastră.
Crearea unui „single-issue” partid politic
Există o dezbatere în științele politice conform căreia partidele al căror scop este de a evidenția și promova o anumită problemă socială, mai degrabă decât o ideologie detaliată, pot fi numite „single-issue” partide politice.
Ladlad, o organizație fondată de scriitorul filipinez Danton Remoto în 2003 și înregistrată ca partid șapte ani mai târziu, este un prim exemplu de „single-issue” partid politic. Intenția sa de la înființare a fost să sprijine comunitatea LGBTQ+ din Republica Filipine. De exemplu, în perioada premergătoare alegerilor din 2013, prioritatea lui Ladlad în cazul în care era ales în Congres, parlamentul filipinez, era să inițieze o lege care să incrimineze discriminarea împotriva persoanelor LGBTQ+ în toate instituțiile publice și private din țară.
Deși Ladlad nu a reușit niciodată să obțină suficiente voturi pentru a intra în Congres, atunci când partidul era cel mai activ, în anii 2010, activitățile sale au condus la o mai mare vizibilitate a comunității LGBTQ+ din țară.
Un precedent deosebit de important în istoria Filipinelor a fost decizia Curții Supreme a țării de a permite partidului Ladlad să candideze la alegerile parlamentare din 2010, anulând interdicția Comisiei Electorale a Filipinelor de a înregistra Ladlad ca partid. În timp ce Comisia electorală a fost reticentă în a înregistra Ladlad din cauza presupusei „imoralități” a partidului și a „ofensei” aduse „sentimentelor credincioșilor,” Curtea Supremă a confirmat că Ladlad îndeplinește toate criteriile legale pentru înregistrare și nu are intenții criminale.
Includerea intereselor comunității LGBTQ+ în programele partidelor
Întrucât programul partidului este unul dintre documentele fondatoare ale partidului, care prezintă valorile, obiectivele și modul de realizare a acestora, includerea persoanelor LGBTQ+ în redactarea acestui document semnifică un angajament față de incluziune și față de protejarea drepturilor comunității LGBTQ+.
În plus, dacă un partid cu un program incluziv este ales în Parlament sau în Consiliul municipal, angajamentul său față de egalitate și față de respectarea drepturilor persoanelor LGBTQ+, în conformitate cu principiul mandatului politic, devine o obligație. În democrațiile funcționale, partidul pentru care cetățenii au votat, este un mandatat să acționeze în cadrul promisiunilor sale din programul de partid.
De exemplu, în Spania, în timpul campaniei electorale din 2016, marea majoritate a partidelor politice au afirmat în manifestele lor necesitatea de a proteja drepturile comunității LGBTQ+. Ca urmare a acelorași alegeri parlamentare, 98 % din locurile din Parlament au fost alocate partidelor care au luat în considerare preocupările comunității LGBTQ+, adică au inclus printre obiectivele lor politice căutarea unei soluții pentru acestea sau chiar rezolvarea lor. Discriminarea și violența bazate pe ura față de orientarea sexuală sau identitatea de gen a persoanelor LGBTQ+ au fost menționate cel mai frecvent în programele partidelor, alături de propunerile de adoptare a unor legi anti-discriminare.
Razem, o inițiativă din Polonia, este un exemplu de partid politic care își exprimă deschis sprijinul pentru comunitatea LGBTQ+ într-o țară mai degrabă conservatoare și religioasă. În ciuda faptului că este mai dificil pentru politicienii progresiști să câștige simpatia electoratului în contextul socio-cultural polonez decât în Europa de Vest, iar Razem nu obține de obicei mult succes în alegerile parlamentare naționale sau europene, partidul continuă să susțină dreptul la căsătorie pentru persoanele LGBTQ+, precum și incriminarea discriminării.
Formarea de facțiuni în cadrul partidelor politice
În țările în care sistemul electoral îngreunează intrarea în Parlament a partidelor politice noi și mici, partidele mari, care au mai multe șanse de reușită în alegeri, se adaptează în felul lor la schimbările din cultura publică.
În Regatul Unit, de exemplu, majoritatea partidelor care dețin locuri în Parlament, deși în compoziții diferite, an de an – Partidul Laburist, Partidul Conservator, Liberal-Democrații și Verzii – au propriile grupuri interne de partid sau „aripi de partid” care reprezintă interesele comunității LGBTQ+. Principala sarcină a acestor grupuri este de a propune sau de a sprijini inițiative din cadrul partidului privind drepturile persoanelor LGBTQ+ și de a face opțiunea de a vota pentru partidul însuși mai atractivă pentru membrii comunității LGBTQ+.
Astfel, în 2013, Parlamentul britanic a adoptat o lege care a fost puternic susținută de fracțiunea LGBT+ a Partidului Laburist pentru a legaliza căsătoria între persoane de același sex. În cazul acestei legi, rezultatul votului parlamentar a arătat că, fără implicarea deputaților laburiști, legea nu ar fi obținut majoritatea necesară pentru a fi adoptată.
Deși propunerea de legalizare a căsătoriilor între persoane de același sex a venit din partea coaliției conservatoare-liberale democrate, 128 de deputați conservatori au votat împotrivă în timpul celei de-a treia și decisive lecturi a proiectului de lege în Parlament. Cu toate acestea, acest lucru nu a împiedicat adoptarea legii în Anglia și Țara Galilor în mare parte datorită dorinței Partidului Laburist și a grupului său LGBTQ+ din interiorul partidului de a sprijini pe deplin inițiativa.
Introducerea de cote separate pentru membrii de partid LGBTQ+
Cotele din partidele politice sunt un exemplu de „discriminare pozitivă” care urmărește să ofere membrilor grupurilor sociale oprimate istoric sau încă subreprezentate mai multe oportunități de a participa la procesul decizional.
În practică, cotele măsoară numărul de locuri sau poziționarea membrilor de partid dintr-un anumit grup social vulnerabil pe listele partidului și, astfel, afectează în mod direct șansele tuturor candidaților aflați în competiție de a obține un loc în Parlament. În funcție de context, cotele sunt introduse fie în conformitate cu cerințele legislației naționale, fie, dacă sunt „cote voluntare,” pe baza regulamentelor proprii ale partidului.
Deși acest mod de abordare a consecințelor negative ale nedreptăților din trecut și din prezent are atât aliați, cât și destui oponenți, mai multe partide politice au încercat să utilizeze cote interne pentru a sprijini persoanele LGBTQ+ în politică.
În Turcia, înainte de alegerile parlamentare din 2015, Partidul Democrat al Popoarelor a introdus o cotă în interiorul partidului de 50 % pentru femei și 10 % pentru candidații LGBTQ+. Această cotă însemna că cel puțin 50 % din toți membrii de partid de pe listele DPN trebuiau să fie femei și 10 % trebuiau să fie persoane LGBTQ+. În Australia, regulamentul intern din 2017 al Partidului Laburist din Queensland a impus ca 5 % dintre candidații care candidează pentru locuri ușor de câștigat să fie din comunitatea LGBTQ+.
Reprezentarea persoanelor LGBTQ+ în politică: un catalizator pentru schimbări pozitive
Implicarea comunității LGBTQ+ în politică contribuie la dezvoltarea democrațiilor reziliente și la o mai mare respectare a drepturilor omului, concluzionează raportul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare: „Construirea democrațiilor incluzive: Ghid pentru creșterea participării persoanelor LGBTQ+ în procesele politice și electorale.”
În special, reprezentarea comunității LGBTQ+ în instituțiile legislative are un impact pozitiv asupra adoptării de legi care recunosc drepturile fundamentale ale membrilor săi, susține PNUD.
Un studiu realizat de Asociația Americană de Științe Politice intitulat „Reprezentare și drepturi: impactul parlamentarilor LGBT în perspectivă comparativă” confirmă aceeași concluzie. În țările în care persoane LGBTQ+ în mod deschis fac parte din parlament, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex este un obiectiv politic mai ușor de atins. De asemenea, țările cu cea mai lungă și mai stabilă istorie de reprezentare a comunității LGBTQ+ în politică au de departe cea mai progresistă legislație LGBTQ+, arată studiul.
Legile incluzive ca obiectiv al activismului LGBTQ+ în Moldova
Analizând rezultatele a 27 de ani de activism LGBTQ+ în Moldova într-o publicație pentru ECOM, Angelica Frolov, coordonatoarea organizației pentru drepturile omului Genderdoc-M, a remarcat că legislația moldovenească nu este adaptată la nevoile comunității LGBTQ+.
„Cuplurile homosexuale din Moldova sunt încă în imposibilitatea de a încheia căsătorii sau parteneriate, ceea ce complică multe aspecte ale vieții. Comparativ cu cuplurile heterosexuale, partenerii noștri apatrizi nu pot obține un permis de ședere pentru mai mult de 3 luni. Nu putem moșteni proprietăți sau dispune de corpul persoanei iubite după moartea acesteia. Nu putem adopta copiii sau orfanii partenerilor noștri. Nu putem utiliza ajutorul guvernamental pentru împărțirea proprietății după divorț. Nu putem refuza să depunem mărturie împotriva partenerilor noștri. Persoanele trans nu dispun încă de un mecanism clar pentru a-și schimba documentele și numele.”
„Activistele și activiștii LGBT+ au încă mult de lucru în Moldova și nu ne vom opri aici,” a rezumat Frolov.
