Suntem în plină campanie electorală pentru alegerile locale din cinci noiembrie. Editorialistul Vasile Micleușanu a reflectat asupra felului în care politicienii folosesc discursul de ură împotriva comunității LGBTQ+. „În calitatea mea de cetățean al acestui stat și persoană queer mă simt an de an nereprezentat, discriminat și marginalizat de către clasa politică.”

Nici nu a început bine campania electorală pentru alegerile locale, dar discursul de ură îndreptat către persoanele LGBTQ+ pare să fie o metodă bună, pentru unii candidați, în obținerea voturilor. Dar câți dintre noi suntem conștienți de consecințele negative pe care le are această strategie asupra comunității noastre? În acest material analizez modul în care politicienii utilizează narativa anti-LGBT în campaniile electorale, dar și lipsa de reacție din partea candidaților democratici.

Divide et impera (latină: „dezbină și stăpânește”) asta este strategia unor politicieni atunci când este vorba de a câștiga votul alegătorilor, iar narativa anti-LGBT este unul din instrumentele folosite în acest sens. Frica precum că homosexualii vor distruge familia tradițională și valorile neamului nostru este folosită constant în campaniile electorale pentru a permite apariția pe scena politică a eroului salvator. Ceea ce mulți nu înțeleg este că nimeni nu trebuie salvat, iar această dilemă este una falsă.

Un exemplu elocvent în acest sens este candidatul PSRM la primăria Chișinăului, Adrian Albu, care într-un video postat recent pe rețelele sociale a declarat: „Protejând patrimoniul cultural a capitalei, trebuie să protejăm și valorile tradiționale ale poporului nostru. În acest sens vom fi împotriva propagandei LGBT în școlile din Chișinău, iar propaganda homosexualității prin diferite marșuri nu-și va avea loc în localitatea noastră creștină. În acest sens voi fi apărătorul familiei tradiționale care trebuie promovată și în școli”.

Dar de le ce ne salvează acest erou, dacă în școli în continuare nu se vorbește despre educația sexuală, iar familia heterosexuală este unicul model prezentat? 

Ca locuitor a acestui oraș, plătitor de taxe, aștept de la un candidat să vorbească despre probleme reale: infrastructura orașului, spații incluzive pentru toți și toate, cum salvăm orașul de construcții ilegale, cum reparam drumurile, cum salvăm trecutul istoric a orașului. În schimb, se prezintă o falsă dilemă și un fals salvator care folosește ura și frica pentru a distrage atenția electoratului de la lucrurile cu adevărat importante. 

O altă strategie de manipulare este răspândirea de stereotipuri negative față de persoanele LGBTQ+. În Moldova există foarte puțină informație corectă despre persoanele queer, iar în jurul comunității planează multă necunoaștere și stereotipuri. Toate acestea sunt folosite pentru a crea imaginea unui inamic care are o agendă ascunsă de distrugere a statului Moldova. Pentru că fără acest inamic salvatorul nu poate exista. Așadar acești politicieni conștient portretizează negativ comunitatea queer, ca în comparație, ei să fie văzuți într-o lumină favorabilă și astfel să atragă o parte din electorat. 

O asemenea strategie a fost folosită de politicianul Alexandr Nesterovschi atunci când a rupt un drapel cu simbolurile europene și cu flagul LGBTQ+ în față Delegației UE în Moldova. 

„În afară de faptul că, în drum spre Europa, ne-am ucis industria, economia, ne mai sunt impuse și valori străine. Ni se impune Educația LGBT în școli. Încearcă să pună presiune pe biserica noastră și să interzică Biserica Ortodoxă din Moldova, aducând aici structuri obscure”, a declarat el. 

Aceste valori străine la care se referă politicianul reprezintă un stereotip des întâlnit, precum că persoanele LGBTQ+ sunt „aduși” din alte țări. 

Reieșind din această strategie urmează o altă și mai subtilă, transferul de imagine. Utilizarea sintagmei „lesbiene și gay” ca insultă este folosită adesea de unii politicieni pentru a insinua că alți candidați sunt din comunitate. Această abordare nu numai că denigrează comunitatea LGBT, dar promovează și ideea că apartenența la această comunitate este ceva greșit sau un motiv de discreditare. Un exemplu în acest sens este actualul primar al capitalei, Ion Ceban care în timpul unei ședințe a consiliului a declarat ca va interzice mașrul Pride-ului. 

„Eu reiterez: cel mai bun loc pentru astfel de activități, pentru a nu perturba transportul public în capitală sau alte activități, cel mai bun loc pentru paradă este Parlamentul și guvernul.”

Partidele de stânga folosesc sentimentul de ură și frică în mesajele electorale pentru a diviza societatea. Dacă votați partide pro europene ei vor permite căsătoriile gay, iar în acte nu va mai fi scris mama și tata, dar părintele unu și părintele doi. Acesta este una dintre ideile răspândite de către unii politicieni. Aceste mesaje sunt dăunătoare pentru că marginalizează comunitatea queer și implantează frica în mintea alegătorilor. 

Vasile Bolea, candidatul din partea partidului Renaștere anterior a utilizat o asemenea tactică de la tribuna parlamentului, pentru a se poziționa ca un salvator, atunci când a propus un proiect de lege prin care să fie interzis expres căsătoria între persoanele de același sex. 

„Propunem completarea articolului 48 din Constituție cu următoarele prevederi: statul interzice înregistrarea căsătoriilor între persoane de același sex, părinții copiilor sunt tatăl și mama.”

Un alt aspect important pe care l-am sesizat în campania electorală este absența reacției adecvate din partea candidaților democratici. Deși partidele democratice ar trebui să promoveze valorile egalității și diversității, uneori aceștia evită să abordeze problema discriminării LGBTQ+ în campaniile lor. Astfel, campaniile electorale sunt o perioadă în care comunitatea este atacată dur și pe seama căreia se face propagandă. 

Mesajele vagi precum voi asigura bunăstarea tuturor cetățenilor nu sunt suficiente. Candidații democrați ar trebui să fie lideri în apărarea drepturilor tuturor cetățenilor, inclusiv și a persoanelor LGBTQ+. Tot ei trebuie să condamne discursului de ură anti-LGBT.

Comunitatea queer din Chișinău, ca și în oricare alte părți ale Moldovei, este compusă din cetățeni care plătesc impozite și contribuie la dezvoltarea societății. Acești cetățeni ar trebui să aibă drepturi egale și să se simtă reprezentați de politicieni. Iată de ce este esențial ca candidații să se implice în mod activ în apărarea drepturilor și a bunăstării tuturor cetățenilor, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen.

În calitatea mea de cetățean al acestui stat și persoană queer mă simt an de an nereprezentat, discriminat și marginalizat de către clasa politică. Discursul de ură anti-LGBT în perioada campaniilor electorale este o practică dăunătoare care nu numai că alimentează stereotipurile și frica, dar și subminează democrația și reprezentarea egală a tuturor cetățenilor. Iar tăcerea candidaților democratici, care au responsabilitatea de a se opune ferm acestor practici, este la fel de nocivă.