Astăzi, pe 27 ianuarie, e Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului, un moment istoric în care reflectăm asupra persecuției sistematice și distrugerii provocate de naziști asupra diverselor grupuri de oameni în perioada 1933-1945. Holocaustul nu s-a limitat doar la genocidul evreilor, ci a inclus și persecutarea brutală a persoanelor LGBTQ+, Romi, persoane cu dizabilități și opozanți politici.

Regimul nazist a persecutat brutal comunitatea LGBTQ+, interzicând organizații, închizând prese și locuri de întâlnire. 

Într-un act de discriminare, la 23 februarie 1933, noul guvern condus de Hitler a emis un decret special prin care închidea toate organizațiile și instituțiile homosexuale. Mai târziu, la 28 iunie 1935, naziștii au adoptat o versiune revizuită a paragraful 175 din Codul Penal Imperial, conform căreia bărbații gay erau trimiși masiv în închisori etichetati cu triunghiul roz.

Sub regimul nazist, nu exista o lege sau politică oficială care să interzică relațiile sexuale între femei. Cu toate acestea, începând din 1933, regimul nazist a hărțuit și distrus comunitățile și rețelele lesbiene fiind închise – ca prizonieri politici, asociali și membri ai altor grupuri etichetate sub triunghiul negru. 

În era nazistă, aproximativ 50,000 de bărbați gay au fost aspru pedepsiți și închiși în condiții brutale. Circa 10-15,000 de bărbați acuzați de homosexualitate au fost deportați în lagăre de concentrare, unde mulți au murit sau au fost supuși la experimente medicale groaznice. Acțiuni colective de ucidere au avut loc în lagăre, exterminând sute de deținuți gay. 

Pentru ca in Paragrafului 175 în Germania, lesbienele și persoanele trans nu au fost incluse în legislație, nu cunoastem exact cate lesbiene si persoane trans au avut de suferit. 

Triunghiul roz și partial si cel negru a devenit un simbol al persecuției homosexuale, marcând o separare dureroasă a comunității LGBTQ+. Paradoxal, la sfârșitul războiului, persoanele LGBTQ+ au fost singurii care nu au fost imediat reabilitați, iar paragraful 175 a rămas în vigoare în Germania de Vest și de Est până în 1968/69.

Astăzi, este important să ne amintim de aceste tragedii și să promovăm înțelegerea și acceptarea diversității în lupta universală împotriva discriminării.