Mihaela Peştereanu, copila lumii. Călătoresc şi explorez spaţii fizice şi mintale. Fără etichete, dar totuși queer. Învăţ să trăiesc conştient, să mă implic activ civic şi ecologic. Sunt vegană, straight edge şi convinsă că puterea e în comunități. Fac parte din familia mare EcoVisio. Am contribuit la proiectul EcoVillage Moldova şi Ask a Worm, la mişcări civice precum Extinction Rebellion şi Fridays for Future Moldova. Îmi doresc să creștem o ţară şi o lume liberă de prejudecăţi şi discriminări, iar unul dintre instrumentele pe care le putem folosi este să povestim istorii. E timpul să înțelegem cum ne utilizăm vocea. Trăim împreună pe pământ, iar vocile noastre direct influențează cursul istoriei. Hai să fim parte activă din ea.

Eu mereu văd în oameni iubire. Şi potenţial. Împreună cu potenţial, văd şi caractere, identităţi, emoţii. Rămân fascinată de însăşi existenţa pe pământ, cu toate etichetele puse de noi sau aruncate către noi. 

Sunt Mihaela şi iubesc explorările. De sine, de spaţii şi gânduri. Sunt bisexuală de când mă ţin minte, iar termenul l-am conştientizat prin adolescenţă, la vreo 15 ani. Când am înţeles că mă reprezintă, mi-a fost plăcut să văd că avem o comunitate internaţională mare curcubeu şi am înțeles că asta e natural, e omenesc şi că e despre dragoste. Chestii care aveam nevoie să mi le amintesc, așa cum tot auzeam opusul, crescând într-o Moldovă care prioritizează heteronormativitatea, care încă nu înţelege că să iubeşti altfel e normal şi că de fapt, avem nevoie de susţinere. 

Odată ce am plecat la studii în Austria, la 16 ani, am început un mare proces de transformare. Locul nou de trai şi circumstanțele m-au ajutat să fac paşi importanţi spre dezvoltare şi descoperiri. 

Dar până atunci am locuit în Chişinău, oraş pe care l-am simţit deja mai deschis şi tolerant decât satele, unde la fiecare colţ auzi comentarii și judecăți irelevante despre vestimentaţie şi tot pachetul de stereotipuri. 

Trăind la Chişinău, cred că am fost norocoasă că am avut mai mereu libertatea să mă exprim vestimentar şi verbal așa cum am simţit mai bine. Chiar dacă primeam priviri mai lungi de fiecare dată când mă îmbrăcam mai excentric sau când mi-au fost adresate reproșuri despre modul în care gândesc, pentru mine era mai important să rămân sinceră cu sine, să nu-mi compromit felul de a fi şi expresia proprie de dragul gurii lumii. 

Am avut experienţe frumoase şi în Moldova, şi în Austria, şi în alte ţări unde am trăit. Şi am trăit experienţe intime între mine şi alte suflete. „Bisexuală” e simplu un termen pe care-l folosesc mai mult când discut despre relaţii romantice sau când explic despre prejudecăţi şi injustiţie în societatea pe care o creăm. 

Sunt zile când simt nevoia să explic diferenţa dintre cum e să fiu într-o relaţie cu o femeie în Moldova comparativ cu Portugalia, de exemplu. Sau cum e legea acasă comparativ cu unde legea e respectată pentru fiecare cetăţean/ă. Unele colţuri ale lumii sunt locuri unde pur şi simplu totul e mai paşnic şi firesc de acceptabil. 

Moldova este pământul unde sămânţa abia prinde rădăcini – sămânţa dragostei faţă de cealaltă persoană, indiferent de cine e. Dacă m-ai întreba ce-i doresc Moldovei, aş răspunde că-i doresc să iasă din ruşine şi să se simtă, în sfârşit liberă să respire. Aşa cum vrea, în toate culorile oamenilor săi. 

În Moldova, noi ne unim culorile la evenimente deschise pentru comunitate şi tare-s fericită că le avem – festivalul de film internaţional Queer Voices, evenimentele desfăşurate de către Genderdoc-M, Queer Cafe, petreceri alternative şi altele. 

Ultimele 6 luni am trăit în Portugalia şi m-au inspirat mult ambele marșuri Pride la care am fost – la Lisabona şi Porto, experienţe magice alături de comunităţi puternice, unde ne susținem reciproc. De asemenea, mă bucur de dragostea pe care o primesc continuu din partea familiei, înainte de coming out şi după, indiferent dacă sunt împreună cu un bărbat sau cu o femeie. Grija mamei este să fiu în siguranţă oriunde merg şi să fiu iubită şi respectată. 

Totuşi, să fiu bisexuală exprimă doar un strop din oceanul care sunt. Sunt suflet înfăşurat în materie corp, care pluteşte pe o planetă din infinitele existente. Trăiesc, ca fiecare, respir şi simt. Iubesc pământul, animalele, muzica şi compasiunea între oameni. 

Vreau să înțelegem mai bine că toate luptele pe care le ducem sunt interconectate şi acestea tot continuă de secole. Suntem un boţ de umanitate, toţi cu vieţi legate unii de alţii. De ce să nu ne iubim? Suntem inimi care bat pentru viaţă, ochi care clipesc pentru înţelegere, braţe care strâng pentru dragoste. Unde este loc pentru război şi judecată?

Autoare: Mihaela Peştereanu