Pe hârtie, Republica Moldova arată ca un elev silitor al integrării europene. Are o lege a egalității care interzice explicit discriminarea pe bază de orientare sexuală și identitate de gen în domenii cheie precum munca, educația sau sănătatea, iar Codul Penal pedepsește instigarea la ură și consideră prejudecata o circumstanță agravantă. În realitate, însă, atunci când ieși pe străzile din Chișinău sau deschizi rețelele sociale, protecția legală se lovește de un zid de dezinformare, indiferență instituțională și atacuri orchestrate chiar din vârful politicii.

Aceasta este imaginea care reiese din cel mai recent raport al Coaliției Est-Europene pentru Egalitate LGBT+ („Still Unprotected: Mid-term Review about Protection of LGBT+ Communities in Eastern Europe”), publicat în octombrie 2026. Documentul analizează 164 de cazuri documentate de încălcare a drepturilor omului în primele șapte luni ale anului 2026 (ianuarie–iulie) în cinci țări: Armenia, Georgia, Ucraina, Republica Moldova (80 de cazuri cumulate) și Federația Rusă (84 de cazuri).

Deși raportul avertizează că cifrele reprezintă doar vârful aisbergului, adică strict incidentele raportate organizațiilor de drepturile omului sau monitorizate de acestea, concluziile oferă o radiografie brutală a modului în care ura este normalizată în regiune. Iar Moldova ocupă un loc central în această ecuație, fiind țara cu cele mai multe cazuri documentate de discurs instigator la ură și dezinformare.

Moldova// Primarul și deputații dau tonul dezinformării

Dacă în alte țări din regiune violența stradală sau legile homofobe domină peisajul, în Republica Moldova principala armă împotriva comunității LGBT+ în 2026 este discursul public toxic, alimentat direct de politicieni și amplificat online. Raportul subliniază că narațiunile anti-LGBT+ sunt folosite sistematic ca instrumente de polarizare și tehnici de război hibrid în competiția electorală și politică, unde cererile de egalitate sunt prezentate drept o „impunere străină” sau o amenințare la adresa „valorilor tradiționale”.

Un exemplu flagrant documentat în raport a avut loc în iunie 2026, imediat după marșul Chișinău Pride. Primarul capitalei, Ion Ceban, a publicat un mesaj video în care a susținut fals că „marșurile, propaganda și orice formă de promovare a homosexualilor” ar fi interzise în Chișinău, o dezinformare evidentă, întrucât marșul reprezintă exercitarea constituțională a libertății de întrunire. Mai grav, edilul a lansat ceea ce raportul descrie drept o amenințare voalată la adresa instituțiilor și persoanelor care au asigurat protecția manifestației, afirmând că „puterea se termină” și că „cineva va trebui să răspundă”.

Retorica nu s-a oprit la primărie. În Parlament, deputatul din opoziție Alexandru Verșinin a ridiculizat expresia de gen în timpul dezbaterilor privind modificarea legislației anti-discriminare. Acesta a răspândit dezinformarea conform căreia persoanele îmbrăcate în haine de femei ar putea intra în vestiarele femeilor, iar acestea din urmă nu s-ar putea apăra fizic fără a fi pedepsite. Astfel de declarații nu doar că asociază fals persoanele trans cu un pericol la adresa femeilor și copiilor, dar banalizează violența fizică împotriva lor.

Deepfake-uri cu AI și capcane pe aplicațiile de dating

În 2026, atacurile asupra activiștilor din Moldova au intrat și în era inteligenței artificiale. Raportul documentează un caz în care un videoclip fals (deepfake) generat cu AI a fost distribuit masiv pe rețelele sociale. În clip, vocea directoarei executive a Centrului de Informații GENDERDOC-M (Angelica Frolov, o țintă constantă a campaniilor de denigrare) a fost clonată pentru a anunța fals participarea unui cleric pe nume Petru la marșul Pride și apartenența acestuia la comunitatea LGBT+. Dincolo de absurdul situației, utilizarea neautorizată a vocii și imaginii unui apărător al drepturilor omului reprezintă o formă sofisticată de hărțuire digitală și sabotaj reputațional.

Dincolo de ecran, însă, pericolele sunt cât se poate de fizice. În Moldova au fost documentate mai multe cazuri de infracțiuni motivate de ură în care bărbați gay au fost ademeniți la întâlniri prin aplicații de dating, doar pentru a deveni victimele șantajului și extorcării sub amenințarea că orientarea lor sexuală va fi făcută publică. Într-un alt caz, un tânăr gay a fost hărțuit online, iar după ce tinerii din cartierul său i-au aflat orientarea sexuală, a fost bătut de un grup de băieți chiar lângă casa lui.

De asemenea, raportul consemnează patru cazuri de violență bazată pe gen în Moldova în prima jumătate a anului. Două implicând violență continuă din partea propriilor familii împotriva unor persoane gay și trans+, și două cazuri de hărțuire și umilire publică a persoanelor trans+ și non-binare. Șocant este că, într-unul dintre aceste cazuri, agresorii au fost chiar reprezentanți ai forțelor de ordine. De altfel, abuzul în serviciu și discriminarea comisă de polițiști împotriva femeilor lesbiene și a persoanelor trans+ apar ca o problemă recurentă.

Din toate aceste cazuri de infracțiuni motivate de ură și abuzuri ale poliției, victimele au depus plângere într-un singur caz. Restul au ales tăcerea, convinse că sistemul nu le va apăra, ci le va re-traumatiza.

Ce se întâmplă în restul regiunii

Situația din Moldova nu există într-un vid, ci face parte dintr-un tablou regional mai amplu, în care drepturile omului sunt adesea prinse între aspirațiile europene și presiunile geopolitice. În cele patru țări din Parteneriatul Estic analizate (Armenia, Georgia, Ucraina și Moldova), discursul instigator la ură a reprezentat 44% din totalul cazurilor documentate, urmat de infracțiunile motivate de ură (25%), discriminare (25%) și violența bazată pe gen (20%). Multe incidente combinând mai multe tipuri de abuzuri.

Ucraina// Progres în instanțe, regres în Parlament și atacuri asupra spațiilor sigure

Ucraina traversează o perioadă contradictorie. Pe de o parte, în 2025, instanțele din Kiev au recunoscut un cuplu de același sex drept familie de facto (în cazul partenerului unui diplomat), creând un precedent istoric. Pe de altă parte, în 2026, un proiect de revizuire a Codului Civil amenință să anuleze aceste progrese, definind familia strict ca uniunea dintre un bărbat și o femeie și introducând concepte vagi precum „moralitatea” și „bunul simț”, ceea ce ar putea bloca drepturile cuplurilor LGBT+ la moștenire, reprezentare sau decizii medicale.

Pe teren, organizațiile și spațiile prietenoase cu comunitatea sunt atacate. La intrarea unui bar LGBT+-friendly au fost lăsate sânge și capete tăiate de porc, alături de bilete de amenințare, iar o librărie a fost intimidată repetat de necunoscuți care filmau angajații și clienții. Activiștii care au protestat împotriva modificării Codului Civil au fost atacați fizic, iar poliția a refuzat inițial să le înregistreze plângerile.

Georgia// Căderea liberă spre autoritarism

În Georgia, situația s-a deteriorat dramatic. După adoptarea legii anti-LGBT+ privind „protecția valorilor familiale și a minorilor” (care interzice tranziția juridică, incriminează îngrijirea medicală de afirmare a genului și cenzurează orice referință pozitivă la persoanele LGBT+ în media și școli), autoritățile au eliminat complet termenii „gen” și „identitate de gen” din legislația anti-discriminare. Mai mult, legile privind „agenții străini” și restricționarea granturilor au sufocat ONG-urile, lăsând comunitatea trans într-o criză existențială de securitate fizică și forțând tot mai multe persoane LGBTQ+ să ceară azil în străinătate.

Armenia// Impunitate și șantaj

În Armenia nu există o lege anti-discriminare adoptată, iar codul penal nu recunoaște orientarea sexuală ca circumstanță agravantă. Raportul documentează o explozie de cazuri de șantaj și extorcare online împotriva bărbaților gay și bisexuali, dar și violențe stradale brutale, precum atacarea unui cuplu de lesbiene pe stradă de către un grup de tineri. În cadrul familial, violența atinge cote extreme, o femeie trans a fost bătută timp de peste patru ani de mama și rudele ei și supusă forțat la „terapie de conversie”. Când a cerut în sfârșit ajutor la poliție în 2026, polițiștii au chemat colegi din alte departamente să se uite la ea și să o ridiculizeze, înainte de a-i oferi totuși protecție.

Rusia// Statul ca principal agresor

Dacă în cele patru state din Parteneriatul Estic statul eșuează adesea să își protejeze cetățenii, în Federația Rusă statul este însuși mecanismul de represiune. Din cele 84 de cazuri documentate în Rusia în prima jumătate a anului 2026, 85% sunt cazuri de discriminare sistemică orchestrate de autorități. După ce Curtea Supremă a declarat „mișcarea internațională LGBT” drept „organizație extremistă” în 2023, represiunea a devenit totală.

Până în mai 2026, cel puțin 23 de persoane au fost puse sub acuzare penală pentru „extremism LGBT+”, iar 9 organizații majore (inclusiv Russian LGBT+ Network sau Coming Out) au fost etichetate drept extremiste. Cărțile sunt retrase de pe piață, platformele online sunt amendate, iar poliția și angajații penitenciarelor comit direct acte de violență și extorcare împotriva persoanelor LGBT+.

Un fir roșu al raportului, indiferent că vorbim despre Chișinău, Erevan, Tbilisi sau Kiev, victimele nu au încredere în poliție. În cele patru țări din Parteneriatul Estic, raportarea abuzurilor către autorități este o excepție, nu o regulă.

Motivele sunt clare și documentate. Teama de outing și umilință. Victimelor le este frica că polițiștii vor divulga orientarea sexuală sau identitatea de gen a victimei către familie, angajatori sau public.Un al motiv este ineficiența anchetei. Chiar și atunci când se depun plângeri, anchetele sunt tergiversate artificial, iar procurorii refuză să încadreze faptele ca infracțiuni motivate de ură. Și nu în ultimul rând, polițiștii sunt uneori chiar ei agresori. În Armenia și Moldova au fost documentate cazuri în care polițiștii au oprit persoane LGBT+ sub pretextul fals al unor percheziții antidrog, doar pentru a le umili, hărțui sexual sau abuza.

Concluziile raportului

Concluzia raportului „Still Unprotected” este un semnal de alarmă pentru întreaga regiune, dar mai ales pentru state precum Republica Moldova, care își construiesc viitorul pe promisiunea valorilor europene. Adoptarea unor legi bune pe hârtie nu mai este suficientă atunci când primarii, deputații și ofițerii de poliție le subminează zilnic fără nicio consecință.

Pentru ca protecția să nu rămână doar o iluzie birocratică, Coaliția Est-Europeană pentru Egalitate LGBT+ cere statelor din regiune să instituie mecanisme independente de investigare a abuzurilor comise de polițiști, să sancționeze real discursul instigator la ură venit din partea politicienilor și să colecteze date oficiale despre infracțiunile motivate de ură. Până atunci, comunitatea LGBT+ din Moldova și din Europa de Est rămâne prinsă între promisiunile reformelor și o realitate în care siguranța personală depinde încă de cât de bine reușești să te ascunzi.