În perioada 25–31 octombrie este marcată Ace Week (Săptămâna de conștientizare a asexualității), o inițiativă internațională care își propune să crească vizibilitatea persoanelor asexuale, să combată stereotipurile și să încurajeze discuțiile despre diversitatea orientărilor sexuale. Dar ce înseamnă asexualitatea și de ce este important să vorbim despre ea?

Sexualitatea este adesea prezentată ca o experiență universală: întâlnești o persoană de care ești atras, îți dorești să fii aproape de ea, iar această apropiere ar trebui să includă și sexul. Pentru unele persoane, însă, lucrurile funcționează diferit. Ele se pot îndrăgosti, pot simți atracție romantică și își pot dori tandrețe și apropiere emoțională fără să simtă atracție sexuală.

Asexualitatea face parte din spectrul orientărilor sexuale și se referă, în general, la experiența unei atracții sexuale absente sau foarte rare. A fi asexual nu înseamnă că nu poți iubi, că nu îți dorești apropiere emoțională sau că trebuie să renunți la relații.

Este important să facem distincția dintre atracția sexuală, libidou și comportamentul sexual. Acestea nu sunt același lucru. O persoană asexuală poate avea libido, se poate masturba sau poate alege să aibă experiențe sexuale. Alte persoane asexuale nu își doresc deloc să participe la activități sexuale. Experiențele diferă de la o persoană la alta.

Asexualitatea poate coexista cu atracția romantică. De exemplu, o persoană asexuală poate fi homoromantică, heteroromantică, biromantică sau panromantică. Alte persoane nu simt atracție romantică și se pot identifica drept aromantice. Există și persoane care se identifică pe spectrul asexualității, precum cele gray-asexual sau demisexuale, ale căror experiențe ale atracției sexuale sunt diferite de cele întâlnite în mod obișnuit.

De ce avem nevoie de Ace Week?

Ace Week oferă un spațiu pentru informare, vizibilitate și recunoașterea experiențelor persoanelor asexuale. Într-o societate în care sexul este frecvent prezentat drept o componentă obligatorie a unei relații împlinite, persoanele asexuale se pot confrunta cu neînțelegere, presiuni și întrebări intruzive despre viața lor intimă.

Printre prejudecățile întâlnite se numără ideea că persoanele asexuale nu pot iubi, că evită orice formă de intimitate sau că asexualitatea ar fi o problemă care trebuie „rezolvată”. În realitate, nu există o singură modalitate corectă de a simți atracție sau de a construi relații.

Asexualitatea nu trebuie confundată cu celibatul, care presupune abținerea de la activitatea sexuală. În timp ce celibatul descrie o alegere sau o practică, asexualitatea se referă la experiența atracției sexuale. De asemenea, un libido scăzut nu înseamnă automat că o persoană este asexuală.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă asexualitatea dincolo de definiții, am discutat cu Giovanni, o persoană asexuală care ne-a povestit cum a ajuns să își înțeleagă propria identitate, ce loc ocupă intimitatea în relațiile sale și cum reacționează societatea atunci când experiența sa nu corespunde așteptărilor obișnuite despre sexualitate.

„Atunci când am realizat că pot să nu îmi doresc contact sexual cu o persoană de care sunt atras romantic, am simțit că pot să respir altfel.”

În continuare, publicăm mărturia lui Giovanni despre descoperirea și acceptarea propriei identități.

„Mi-am permis să mă accept așa cum sunt”

Salutare tuturor! Astăzi numele meu este Giovanni, mâine va fi Iohannes, iar poimâine poate Juan. După cum ați observat, numele meu este fluid, dar se învârte, în mare parte, în jurul numelui meu de botez, Ion. Eu însumi sunt asexual, homoromantic și homoerotic. Vreau să explic în continuare ce înseamnă toate aceste aspecte pentru mine.

Momentul decisiv în înțelegerea propriei identități a avut loc în timpul Pride-ului din 2023. Îmi amintesc că eram singur, spre sfârșitul petrecerii din clubul SKAL, când m-am întrebat dacă simțisem vreodată cu adevărat atracție sexuală față de cineva.

Procesul de reflecție a durat aproximativ trei ani. În această perioadă, am avut experiențe sexuale și am încercat să înțeleg cum este să participi la un act sexual și ce simți într-o astfel de interacțiune. Am realizat că, din punct de vedere cognitiv, comportamental și emoțional, am o atitudine mai rezervată față de sexul cu o altă persoană. Pentru mine, sexul este un proces anevoios, care îmi aduce foarte puțină plăcere în comparație cu alte lucruri pe care le-aș putea face alături de acea persoană, cum ar fi îmbrățișările, săruturile și conversațiile.

Sunt asexual, homoromantic și homoerotic. Aceste precizări sunt importante, deoarece persoanele asexuale nu sunt automat persoane reci, care resping orice formă de contact cu cei din jur. Ele pot avea sentimente romantice și pot simți nevoia de apropiere și intimitate.

Pentru mine, atracția romantică și cea erotică sunt aspecte importante ale felului în care mă raportez la ceilalți. Atracția erotică poate implica dorința de apropiere fizică, de îmbrățișări, săruturi și atingeri, fără ca aceasta să presupună în mod necesar dorința de a avea contact sexual cu o altă persoană.

Atunci când am realizat că pot să nu îmi doresc contact sexual cu o persoană de care sunt atras romantic, am simțit că pot să respir altfel. Mi-am permis să mă accept așa cum sunt. Este un aspect al identității mele pe care îl iubesc și pe care îl accept necondiționat.

Asexualitatea nu te limitează, ci îți deschide noi orizonturi pentru a te înțelege pe tine însuți, pentru a-ți recunoaște nevoile și pentru a-ți stabili limitele de confort în ceea ce privește intimitatea cu un partener.

Dacă partenerul meu își dorește să facă sex, sunt deschis să discutăm despre modalitățile prin care putem găsi o soluție care să îi ofere satisfacție, dar în care să mă simt și eu confortabil. Unele persoane asexuale pot alege să participe la anumite activități sexuale, inclusiv sex oral sau stimulare manuală, în timp ce altele nu își doresc astfel de experiențe. Important este ca fiecare persoană să își cunoască limitele, iar acestea să fie respectate.

Persoanele asexuale pot avea un libido ridicat sau scăzut. Libidoul se referă la dorința sexuală, în timp ce atracția sexuală se referă la atracția față de o altă persoană. Prin urmare, cineva poate avea un libido ridicat, dar să nu simtă atracție sexuală față de alte persoane. La fel de bine, o persoană care nu este asexuală poate avea un libido scăzut. Aceste experiențe nu trebuie confundate.

Aici revenim la felul în care societatea și cultura percep asexualitatea. Din discuțiile pe care le-am avut și din experiențele mele, pot spune că societatea ne percepe adesea ca pe niște roboți reci, care evită complet relațiile intime.

De asemenea, atunci când spun că simt atracție romantică și erotică față de băieți și explic ce înseamnă acest lucru pentru mine, oamenii tind să mă identifice exclusiv ca homosexual, trecând cu vederea aspectul asexual al identității mele. Din punctul meu de vedere, este amuzant să vezi cât de preocupați sunt unii oameni de viața ta sexuală.

Asexualitatea nu trebuie confundată nici cu celibatul, care are, în anumite contexte, conotații religioase și presupune abținerea de la activitatea sexuală. Asexualitatea se referă la experiența atracției sexuale, nu la o regulă de comportament. Persoanele asexuale se pot masturba, pot urmări pornografie și pot simți dorința de a-și satisface partenerul sexual.

Aceste precizări sunt importante deoarece unele persoane asexuale ajung să se simtă vinovate pentru că nu simt atracție sexuală sau nu își doresc sex la fel de mult ca cei din jur. Această vinovăție poate fi alimentată de așteptările sociale și culturale, care prezintă dorința sexuală drept o componentă obligatorie a vieții și a relațiilor.

Pentru mine, înțelegerea propriei asexualități a însemnat să îmi dau voie să fiu eu însumi, fără să mă simt obligat să corespund așteptărilor altora.