Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că autoritățile din Chișinău au discriminat GENDERDOC-M prin restricționarea repetată a marșurilor LGBT+ și mutarea acestora în afara centrului orașului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat, în unanimitate, încălcarea interdicției discriminării în cazul GENDERDOC-M, în legătură cu dreptul la libertatea de întrunire. Judecătorii au stabilit că autoritățile moldovenești au tratat diferit manifestațiile pentru drepturile persoanelor LGBT+, cedând în fața amenințărilor venite din partea contramanifestanților, în loc să asigure condițiile necesare pentru desfășurarea lor în siguranță.

Hotărârea vizează inclusiv restricțiile impuse marșului organizat de GENDERDOC-M în mai 2013, când Primăria Chișinău, condusă atunci de Dorin Chirtoacă, a solicitat mutarea manifestației din centrul capitalei. Decizia CEDO este definitivă.

Marșul LGBT+ din 2013, mutat în afara centrului Chișinăului

La 25 aprilie 2013, GENDERDOC-M a notificat Primăria Chișinău despre intenția de a organiza, pe 19 mai, un marș pașnic pentru drepturile persoanelor LGBT+. Evenimentul era planificat în contextul festivalului Pride, desfășurat în preajma zilei de 17 mai, marcată anual ca Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei.

Pe 15 mai, două organizații au anunțat că vor organiza contramanifestații. În aceeași zi, Primăria a solicitat instanței modificarea traseului marșului GENDERDOC-M. Cu o zi înainte de eveniment, pe 18 mai, Judecătoria sectorului Centru a admis cererea, invocând riscul unor confruntări violente.

Autoritățile au propus mutarea manifestației la Teatrul Verde, o locație care ridica, potrivit organizației, propriile probleme de securitate. Reprezentanții poliției ar fi avertizat că evacuarea participanților ar putea fi dificilă în cazul unui atac.

GENDERDOC-M a decis totuși să organizeze marșul, care a pornit din fața Ambasadei Statelor Unite. Potrivit organizației, acesta a fost primul marș al comunității LGBT+ desfășurat sub protecția poliției.

Declarațiile primarului au contribuit la constatarea discriminării

Un element important analizat de CEDO a fost diferența dintre modul în care autoritățile au gestionat manifestațiile LGBT+ și alte întruniri care generau controverse publice. La 8 mai 2013, în contextul evenimentelor dedicate zilei de 9 mai, primarul de atunci al Chișinăului, Dorin Chirtoacă, invocase dificultatea de a interveni în disputele dintre grupurile cu poziții opuse. În cazul manifestației GENDERDOC-M, acesta afirmase însă că persoanele homosexuale ar trebui „să stea acasă”.

Organizația a invocat această declarație și tratamentul diferit aplicat manifestațiilor în plângerea adresată Curții. CEDO a observat că, în cazul evenimentelor de 9 mai, autoritățile au permis desfășurarea unor întruniri care provocau nemulțumiri și poziții concurente. În schimb, în cazul GENDERDOC-M, răspunsul autorităților la amenințările adversarilor a fost îndepărtarea manifestațiilor din centrul orașului.

Curtea a concluzionat că această diferență de tratament, analizată împreună cu declarația primarului, a demonstrat discriminarea pe criteriul orientării sexuale.

Amenințările contramanifestanților nu justifică restrângerea drepturilor

Judecătorii au subliniat că amenințările cu violența proveneau de la alte grupuri și persoane. Nu s-a demonstrat că membrii GENDERDOC-M ar fi recurs la violență sau ar fi acționat ilegal. În aceste condiții, mutarea repetată a manifestațiilor celor amenințați, în locul adoptării unor măsuri împotriva celor care amenințau, nu a fost considerată proporțională cu scopul protejării ordinii publice.

CEDO a constatat încălcarea articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice discriminarea, coroborat cu articolul 11, care garantează libertatea de întrunire.

GENDERDOC-M a inițiat procedurile în instanțele naționale în iulie 2013, contestând caracterul discriminatoriu al restricțiilor impuse manifestațiilor sale. După ce acțiunea a fost respinsă la nivel național, organizația s-a adresat CEDO la 5 august 2015.

Hotărârea pronunțată la peste 13 ani de la marșul din 2013 confirmă că autoritățile nu pot restrânge în mod discriminatoriu libertatea de întrunire a persoanelor LGBT+ pentru a răspunde amenințărilor venite din partea celor care se opun drepturilor lor.

Cazul scoate în evidență o problemă care depășește organizarea unui singur marș: responsabilitatea autorităților de a proteja dreptul la protest și de a nu transforma ostilitatea publicului într-un motiv pentru limitarea libertăților celor vizați de aceasta.