Empatic cu tine însuți și iertarea de sine

Deși cele două concepte pot fi confundate, ele reprezintă lucruri diferite. Iertarea de sine este un aspect important al empatiei față de sine. Este greu să ne iertăm fără această empatie.

Trei aspecte esențiale ale empatiei față de sine sunt:

Blândețea față de tine însuți.

Din păcate, viața este imprevizibilă și imperfectă – și la fel suntem și noi. Viața devine complicată și unele aspecte ale sale nu se desfășoară așa cum ne-am dori. Persoanele care practică empatia față de sine acceptă imprevizibilitatea vieții și își oferă dragoste și grijă.

Toți suntem oameni.

Cu toții trecem prin emoții dificile, provocări și situații neașteptate. Toți trebuie să luăm decizii grele, iar uneori acestea nu sunt cele corecte. Oferă-ți compasiune, înțelegând că nu ești singura persoană care trece prin dificultăți.

Claritate emoțională.

Emoțiile negative sunt foarte inconfortabile și adesea încercăm să le minimizăm sau să le exagerăm. Un aspect al empatiei față de sine este capacitatea de trăi cu aceste emoții și de a-ți permite să le simți onest.

    A fi empatic cu tine însuți implică reconcilierea cu propria imagine de sine, după ce ai experimentat rușine, vinovăție sau dezamăgire. Aceste emoții apar când ai săvârșit o acțiune care îți pune la îndoială imaginea de sine. Fără iertare de sine, ne putem simți lipsiți de valoare și putem uita de propria noastră umanitate. 

    Procesul iertării de sine

    Poate fi dificil să te împaci cu tine însuți după ce ai făcut ceva care a avut un impact negativ asupra altcuiva sau asupra ta. Iată câteva sugestii care te pot ajuta să te ierți:

    Găsește un spațiu sigur și reflectează asupra emoțiilor tale.

    E posibil să fii într-o stare emoțională agitată, așa că primul pas este să te regăsești într-un loc sigur – atât fizic, cât și mental. Creează o atmosferă care să te calmeze. Un exercițiu care te poate ajuta să te simți în siguranță este să te gândești la o persoană dragă cu care te-ai simțit protejat: un prieten, un mentor, un membru al familiei sau chiar un animal de companie. Vizualizează senzația de siguranță pe care o aveai în prezența lor. Apoi, împreună cu această imagine mentală, reflectează asupra aspectelor tale pozitive.

    Reflectează asupra momentului în care ai greșit.

    Îți poți aminti fiecare detaliu legat de greșeala ta și cum te-a făcut să te simți? Poți crea o listă a evenimentelor și le poți împărți în trei categorii: erori morale, erori din nepricepere și altele. Astfel, vei înțelege mai bine greșeala și vei putea învăța din ea. 

      Erorile morale necesită vinovăție, urmată de o reflecție profundă asupra motivelor din spatele acțiunilor tale. Erorile de nepricepere necesită mai multă pregătire și corectarea greșelii.

      Nu evita starea de vinovăție.

      Vinovăția există pentru un motiv – și faptul că o simți te va ajuta să faci mai bine data viitoare. Totuși, nu confunda vinovăția cu rușinea. Vinovăția te poate ajuta să crești, în timp ce rușinea facilitează stagnarea.

      Asumă-ți responsabilitatea și corectează greșeala.

      Nu te poți ierta dacă nu îți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale și nu înveți din ele. Fii proactiv în corectarea greșelii și comunică acest lucru persoanei afectate.

      Fii empatic și cu ceilalți, nu doar cu tine însuți.

      Empatia față de persoana afectată de acțiunile tale poate face iertarea de sine mai dificilă, dar este esențială pentru a avea un proces autentic de iertare.

        Să fim atenți la…

        Există cazuri în care iertarea de sine nu este necesară, precum situațiile în care cineva se învinovățește pentru lucruri de care nu este responsabil, cum ar fi abuzul sau traumele. În astfel de cazuri, nu este niciodată vina victimei, ci a abuzatorului.